Dacă citeşti numai presa oficială (presa mainstream) din SUA, din Marea Britanie şi din Franţa, nu afli aproape nimic despre cum s-a “ridiculizat” (este cuvântul folosit chiar de preşedintele Trump) cea mai importantă democraţie a lumii printr-o fraudă electorală gigantică, apocaliptică. Preşedintele Donald Trump a ţinut la Casa Albă un lung speech, cel mai important din mandatul său, după părerea lui, a detaliat, a inventariat aproape toate tipurile de furt, de fraudă electorală practicate în alegerile din 3 noiembrie 2020. Compromiterea democraţiei americane pare totală şi, poate, ireversibilă.

În plus, o asemenea fraudă fără precedent (de la 1824 încoace, împotriva lui Andrew Jackson, cu care, de altfel, Trump a fost asemuit în multe privinţe) compromite într-o oarecare măsură toate alegerile din zona de influenţă a SUA, în principal în cele trei Americi şi în Europa, mai ales în câteva ţari din UE. Alegerile parlamentare de la noi din 6 decembrie 2020 nu mai pot fi privite decât cu mare suspiciune. Ca şi, retrospectiv, alegerile europarlamentare de anul trecut, care au adus “guvernul meu” la Palatul Victoria, un guvern prea de tot minoritar.

Poate de aceea a fost folosită în exces trompeta penibilă Rareş Bogdan, “papagalul galben”, ca să acopere “chestiuni” inavuabile ? Întrebările vin singure după grozăvia electorală din SUA. La noi e luat în băşcălie STS-ul (cu cei şapte noi generali ai productivului Klaus Iohannis) ca principal instrument de manipulare şi de fraudare a alegerilor, mai întâi cele prezidenţiale.

„Alegerile au fost cele mai sigure din istoria ţării”

Softurile ne vin, probabil, din aceleaşi surse cu cele din SUA. Noile, « revoluţionarele » maşini de contabilizare a votului, probabil tot Dominion, Smartmatic, cu softurile Hammer şi Scorecard, ar fi fost cumpărate şi introduse în România în 2004, cu acordul preşedintelui Ion Iliescu, aflat în ultimul său an de mandat. România a fost primită în NATO la 29 martie 2004. Complicatele negocieri dintre SRI şi partenerii americani CIA şi FBI, bineînţeles, nu au fost făcute publice.

Dar, cum ne amintim, noile softuri nu i-au fost de nici un folos candidatului PSD din iarna 2004, Adrian Năstase. « Nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se nimereşte » (Traian Băsescu)… eventual în raza « Operaţiunii Scorecard ». De altfel, România apare pe harta oficială a Scytl (scytl.com), firma care administrează maşinile de votare şi toată arborescenţa electorală. Softurile ar fi controlate din străinătate. Oare tot din baza de la Frankfurt ?

După avocaţii lui Donald Trump, Dominion şi Scorecard ar fi fost folosite prima dată tot în 2004, în Venezuela lui Hugo Chavez.

„George Soros este urmaşul lui Dracula, băutor de sânge, maghiar, român…”

“Alegerile au fost cele mai sigure din istoria ţării (SUA – n.n.)” a scris New York Times (David E. Sanger, Matt Stevens, Nicole Perlroth – “Election officials directly contradict Trump on voting system fraud”, 12.11 2020). Un asemenea contraadevăr n-ar fi putut fi egalat nici de Scânteia condusă de Silviu Brucan şi nici de Pravda din timpul lui I.V. Stalin şi Lavrenti Beria.

Cei care au continuat în ultimii ani , împotriva evidenţelor, şi continuă şi după 3 noiembrie să citească The New York Times, The Washington Post, The Atlantic etc. şi să se intoxice seară de seară cu CNN, ABC, CBS, MSNBC etc., dar şi cu postul de radio naţional (NPR) trebuie să-şi asigure urgent locuri disponibile în spitalele de boli nervoase. Pentru că lumea se schimbă violent şi “intoxicaţii” nu o vor mai înţelege, vor avea nevoie de tratamente competente.

Alex Jones (infowars.com – Austin, Texas), un foarte vocal susţinător al preşedintelui Trump, îşi avertizează publicul american şi mondial (cca 10 milioane de vizitatori lunari ai site-ului) să nu se mai lase amăgit de marionete (şi din presă) ale lui George Soros şi Joe Biden : “George Soros este urmaşul lui Dracula, băutor de sânge, maghiar, român…”

„Efectele pe Bursele care valorizează firmele producătoare (Big Pharma) s-au făcut imediat simţite, la nivel de miliarde de dolari”

Cele două subiecte care le surclasează de departe pe toate celelalte în actualitatea internaţională sunt în continuare fraudarea alegerilor din America şi coronavirusul ajuns la etapa “vaccinuri”. Deşi aceste vaccinuri sunt departe de a fi gata, cu toate testele obligatorii făcute, ele au fost achiziţionate cu sutele de milioane. Efectele pe Bursele care valorizează firmele producătoare (Big Pharma) s-au făcut imediat simţite, la nivel de miliarde de dolari.

Cel mai important infecţiolog european, microbiolog şi expert în boli tropicale este prof. dr. Didier Raoult, care conduce un imens centru spitalicesc universitar (IHU), cel de la Marsilia. Prof. Raoult s-a exprimat tranşant în două rânduri în legătură cu seriozitatea şi utilitatea vaccinurilor Covid-19 anunţate de peste tot. Vorbind la Sud-Radio, într-un interviu luat de celebrul scriitor şi ziarist André Bercoff, doctorul a declarat : “Eu am spus că vaccinul ţine de science-fiction pentru mine. Nu o să intru în explicaţii ştiinţifice prea complicate dar luaţi exemplul vaccinului contra gripei. Ne-au trebuit 15 ani să-l stabilizăm şi, la ora actuală, el nu este fiabil 100 %. Dar pentru o boală pe care o cunoaştem prea puţin, de un an ?

„Să faci un vaccin pentru o boală care nu e imunizantă… e chiar o tentativă idioată”

Anumite laboratoare ne scot rezultate la + 90 %. Cum putem să credem aşa ceva ? De altfel, unde sunt studiile despre aceste vaccinuri pe care eu le-am căutat şi nu le-am găsit ?! Nu, nu e serios deloc, unii vor deveni miliardari cu această tâmpenie repetată la nesfârşit de media. Atunci când sunt întrebat ce cred despre vaccin şi despre reuşita lui, eu răspund că nu joc la Bursă şi cred că francezii vor înţelege (sic!)” (Sud-Radio, 24.11.2020).

Anterior, la 29 aprilie 2020, acelaşi prof. Raoult spunea : “Să faci un vaccin pentru o boală care nu e imunizantă… e chiar o tentativă idioată. Aproape 30 de miliarde de dolari au fost cheltuiţi pentru a face un vaccin împotriva HIV şi vedeţi cu ce rezultat ! Nu este un război în laborator, ci unul de inteligenţă. Când nu ştiu să gestioneze o boală infecţioasă, ne fac figura cu vaccinul ! E deja greu să ai vaccinuri corecte împotriva gripei, darămite împotriva unui virus nou…

„Producătorii nu îşi asumă efectele secundare”

Cu toată sinceritatea, şansa ca un vaccin împotriva unei boli care abia apare să devină un instrument de sănătate publică este aproape de zero. Putem avea şi surprize dar eu sunt sceptic” (Paris-Match, 29 aprilie 2020).

La rândul său, cunoscutul profesor de boli infecţioase Christian Perronne, specializat în vaccinuri, fost înalt funcţionar guvernamental francez şi OMS, director de clinică la Garches, autorul unui recent bestseller despre catastrofala gestionare a pandemiei în Franţa (“Y a-t-il une erreur qu’ils n’ont pas commise ?”, Editura Albin Michel, Paris, 2020), şi-a exprimat scepticismul în privinţa noilor vaccinuri anunţate pe acelaşi post de radio independent (tot cu André Bercoff) : “Cine va fi responsabil pentru efectele secundare ? Producătorii (Pfizer, Moderna, AstraZeneca) nu îşi asumă efectele secundare” (Sud-Radio, 2.12.2020).

Tot după prof. Perronne, mortalitatea în cazul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus a ajuns la 0,05 %. Cei mai mulţi pacienţi decedaţi, peste 40 %, au avut peste 84 de ani, boli cronice, şi aveau o speranţa de viaţă foarte redusă.

„Presa mainstream se găseşte deja într-un punct mort”

Cum va fi manageriat acest vaccin ? Pentru Franţa, ne dă câteva răspunsuri stupefiante Odile Launay, profesoară de boli infecţioase la Universitatea din Paris, cercetător la INSERM, medic infecţiolog la spitalul Cochin (foarte cunoscut !), membră a comitetului ştiinţific “Vaccin Covid-19”. Vaccinul va avea două luni de verificare a efectelor secundare. Verificarea se va face pe persoane cu risc ridicat (persoane în vârstă, persoane suferind de diabet şi alţi bolnavi cronici) în prima fază, pentru că în privinţa lor “putem accepta efectele indezirabile” (RTL, interviu din 11.11.2020).

Cinismul unei asemenea abordări lasă să se vadă grave conflicte de interese, criminale interese financiare, atitudini care nu au nici o legătură cu deontologia profesională şi cu jurământul lui Hipocrate.

Cele două subiecte, coronavirusul, cu vaccinurile sale, şi fraudele electorale din America – subiecte, de altfel, destul de legate prin probabila provocare a pandemiei –, vor ocupa încă multă vreme scena publică internaţională atât în presa oficială, cât şi în cea alternativă, din ce în ce mai puternică. Presa mainstream se găseşte deja într-un punct mort, din care e greu de ieşit. Naraţiunea presei mainstream nu mai are cumpărători în afara cercului său de sponsori şi afiliaţi interesaţi. Media românească trăieşte aceeaşi sumbră istorie. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.