OPINIE. Mircea Bertea: O CELEBRARE neobișnuită

În fapt, o celebrare necelebrată la noi, deși anunțată cu fast (de sindicatele din învățământ) și declarată, prin ordin de ministru, zi liberă în învățământul preuniversitar românesc…!

Ați ghicit, desigur, este vorba de ziua de ieri, 5 octombrie, Ziua Mondială a Profesorului/Ziua Mondială a Educaţiei, zi ce marchează împlinirea a 56 de ani de la adoptarea Recomandării UNESCO și a Organizației Internaționale a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic, respectiv statutul cadrelor didactice (1966), Recomandarea UNESCO devenind astfel principalul cadru de referinţă pentru susținerea drepturilor şi responsabilităţilor cadrelor didactice la scară globală.

Începând cu anul 1994, Ziua Mondială a Educaţiei a fost sărbătorită în fiecare an la 5 octombrie în peste 200 de ţări, deviza acestor manifestări fiind Educaţia transformă vieţi, deviză aflată în centrul misiunii UNESCO de a construi pacea, de a eradica sărăcia şi de a stimula prin educație de calitate dezvoltarea durabilă.

Comparați o zi liberă cu un premiu Hamdan !

Pentru a fi recunoscută şi sărbătorită la nivel internaţional, federaţia Uniunii Sindicatelor Cadrelor Didactice Education International a lansat o campanie de promovare a meritelor cadrelor didactice şi a contribuţiei aduse de acestea în procesul educaţional la nivel mondial. În 2008 a fost instituit și un premiu, Premiul Hamdan, pentru a recompensa performanţele profesorilor. Acest premiu în valoare de 300.000 de dolari americani este acordat din doi în doi ani, sumă care se împarte între trei cadre didactice laureate ale căror proiecte au contribuit la îmbunătăţirea performanţelor şi eficienţei educaționale a profesorilor (Numele premiului vine de la susţinătorul proiectului, Sheikh Hamdan Bin Rashid Al-Maktoum, viceprim-ministru al Emiratelor Arabe Unite între 1971 și 1973).

Raportat la Premiul Hamdan de 300.000 de dolari, România oferă de Ziua Mondială a Educației o zi liberă plătită. Și o perturbare serioasă a cursurilor și ritmului de învățare prin ziua liberă de la mijlocul săptămânii de lucru.

Celebrând școala prin lipsa de la școală

În concepția unora, ieri ar fi trebuit sa fim cu toții la mici și la bere. Serviți de directori și inspectori, cu fonduri asigurate de minister și cu muzică de la sindicate. Iar elevii, părinții și bunicii ar fi trebuit să ne ofere flori și mulțumiri. Semn că ne prețuiesc cu sinceritate. Pe scurt, ieri ar trebuit sa fim vedete. Măcar o dată într-un an!

Alții mai cred că unii dintre noi ar fi trebuit să fie premiați, chiar dacă nu cu un pui de Hamdan, măcar cu o carte, dar premiați. Comunitatea locală educațională ar fi trebuit să organizeze festivități conforme și școlile fiind pline de bucuria sărbătoririi Educației și a principalilor ei actori – Profesorii. Toate acestea sub deviza ”Mulțumiri și recunoștință slujitorilor educației !”

Ar fi trebuit… ! Numai că realitatea a fost alta. Un fel de ceva ce e, dar nu e. La care trebuie adăugată o constatare tristă: Chiar dacă, în sinea noastră, știm cu certitudine că cei care slujesc cu vocație școala nu au pentru o asemenea zi așteptări deosebite, nu putem trece cu vederea că majoritatea profesorilor se mulțumesc, iată, din păcate, de Ziua Mondială a Educației, cu o banală și nesemnificativă zi liberă.

Prof. dr. Mircea BERTEA