OPINIE Marius Moldovan: Prea Copilu(ț) pentru CFR

Odată cu preluarea CFR Cluj,  Ioan Varga a dat pe mâna unui Copil ”jucăria”, uitând probabil că un copil nu este foarte grijuliu și o poate cu ușurință strica. Având în spate succesul cometei Urziceni și prieteni cu trecut fotbalistic și performanțe (Petrescu, Bilașco, Mara), cu o mină mereu serioasă și parcă atotștiutoare, Marian Copilu se prezenta ca un adevărat manager de succes.

Deunăzi îl auzeam și pe Mitică Dragomir lăudând din cale-afară calitățile manageriale ale Copilului. Și totuși… unde a mai activat în lunga sa carieră în fotbal? Aha, Urziceni, un an campioni, o participare de lăudat in Cupele Europene, apoi falimentul…. hmm.

A urmat parașutarea la CFR, unde patronul i-a dat mâna liberă și liniște să demonstreze ce poate… și … noroc că Varga și-a dat seama că e mai aproape de faliment decât de Champions League.

Ar zice unii că sunt malițios, că Marian Copilu a produs rezultate și a dus CFR pe culmile gloriei. Haideți să vedem împreună care sunt cifrele celor patru ani: patru campionate interne și o participare decentă în Europa (una din 4 încercări)… și cam atât.

Cifrele fac diferența

Spun doar atât întrucât a avut parte de forță din toate punctele de vedere. Patronul nu s-a amestecat în treaba echipei, a pus la dispoziție de departe cel mai mare buget anual din Liga 1 și a dat posibilitatea Copilului să îșî aducă și în staff, administrativ și tehnic, tot ce avea nevoie.

Așa au apărut la Cluj Bilașco și Mara, care alături de Răzvan Zamfir formau (sau asa ar fi trebuit să fie) cea mai puternică și profesionistă echipă de scouteri, întrucât proveneau cu toții din impresariat. Alături de ei, pe banca tehnică a luat loc Dan Petrescu, unul dintre cei mai titrați antrenori români.

S-au cheltuit în primul an 3 milioane de euro doar pe transferuri si îi amintim aici pe Costache, Ioniță, Boli, Țucudean si Bordeanu. Despre salarii nu are rost sa mai discutăm, bine chiar peste ce plătea Gigi Becali la FCSB.

Vânzarea de jucători

Marian Copilu ne va aminti de cele 4 campionate succesive, dar cu ce buget a avut la dispozitie putea fel de bine să le și cumpere, ca să nu mai vorbim că pe nimeni de la cluburile mari ale Europei nu interesează campionatul nostru sătesc. Aia putea să realizeze Copilu în momentul în care Gigi Becali vindea anual de milioane de euro jucători, fără să câștige campionate.

Apropo de vănzări de jucători, cu patru campionate câți jucători a dat CFR, pe ce sume și la ce echipe? Boli a fost ajutorul dat de Petrescu odată cu mutarea în China și totodată singura plecare de jucător a cărui sumă de transfer poate fi rostită fără rușine (2,5 milioane de euro).

În rest, managerul a transferat peste 20 de jucători (a cheltuit aproximativ 7,5 milioane de euro în cei 4 ani) fără să nimerească nici unul ”de milioane”. Bine ca i-a nimerit de pe ”contrasens” pe Costache și Ioniță, două veniri de câte un milion, care reprezintă tot atâtea găuri negre în buzunarul patronului.

Pensii private de lux

Ar mai fi capitolul juvenil, unde CFR a căutat și a reușit să își formeze o echipă a 2-a, a crescut niște jucători, insă rezultatele s-au lăsat așteptate. A fost nevoie ca Sepsi să îl ia pe Petrila și să îl folosească meci de meci pentru a arăta ca poate juca la un nivel bun în Liga 1. Care a fost strategia marelui manager pentru partea de Academie?

În finalul celor 4 ani care este selecția făcută? Dacă privim lotul actual, asemănările cu cel de acum 4 ani sunt izbitoare. De aici rezultă o echipă care greu mai poate face ceva în Europa, iar în Liga 1 cu actualul lot va ajunge să se teamă pentru locul 1. Copilu a avut grijă ca, în lipsa unor transferuri, să prelungească înțelegerile unor jucători de 35 de ani, pe câte 2-3 ani, obligăndu-și astfel patronul să plăteacă pensii private de lux.

Datorii de milioane de euro

Ultimul an la CFR a însemnat și apogeul mangementului pentru Copilu. I-a îndepărtat încet dar sigur pe Bilașco si Mara, asumîndu-și toate deciziile, inclusiv de formare a lotului (unul dintre motivele pentru care Iordănescu nu a dorit să continue). Mai mult, a lucrat din răsputeri să îl îndepărteze pe Petrescu, poate chiar periclitând obiectivul clubului pentru ceea ce a părut un obiectiv personal.

În final, după despărțirea de Marian Copilu, CFR avea datorii de 4 milioane de euro (fără să contabilizăm suma cheltuită pentru ieșirea din insolvență), nici o ”vânzare” de răsunet, un lot mult îmbătrânit și uzat, multe transferuri ratate și nici un sponsor important adus după ce a dominat întrecerea internă patru ani.

Comparație cu FCSB

Toata lumea râde de FCSB, glumele despre Gigi Becali, manager, antrenor, medic si câte alte functii or mai fi disponibile pe acolo fiind la ordinea zilei. Însă dacă îl comparăm pe Copilu cu Gigi, nu știu cine râde la urmă.

Campionatele luate de CFR în dauna FCSB-ului sunt singurul punct forte. Dar si acolo, trebuie să ținem cont că CFR cheltuia minim 500.000 euro pe antrenor an de an, plus un buget superior de salarii, în timp ce la FCSB antrenorul secund costa maxim 120.000 euro, în timp ce principalul lucra gratis (putem presupune că Becali nu se plătea pentru serviciile de antrenor principal).

CFR a cheltuit minim 8 milioane euro pe achizitii în ultimii 4 ani. La capitolul vânzări a bifat 4,9  milioane euro, rezultând un deficit de 3 milioane.

În același timp, FCSB cumpără jucători  de 15,5 milioane de euro, dar vinde de 28,04 milioane euro. Un…mic profit de 12,54 milioane de euro… și asta fără să câștige campionatul, don Marian.

Și ca să fie tabloul complet, dacă e să comparăm loturi, tot FCSB va marca la capitolul venituri cel puțin încă un an, căci are un lot mai tânăr, cu cel puțin 4 ”produse” atractive: Coman, Tănase, Tavi Popescu și Stoica, în timp ce la CFR Petrescu îl poate arăta Europei doar pe Petrila.