OPINIE/ Marius ACIU – Orașul de cinci stele și smart-rahatul (pamflet)

„În orașul plin de stele/ În care lumea se mută/ Azi-mâine nu mai ai loc/ De rahați ce-ncep să pută…”

Iertată-mi fie exprimarea în versuri, dar cum românul cică s-a născut poet (greșit, românul s-a născut infractor, poet a devenit în pușcărie), era musai să-i arăt un deget lui Eminescu (și nu acela de ok), izbind de gard patru versuri care să-mi exprime supărarea.

Primăreasca poziționare a cetății de pe Someș în galeria orașelor de 5 stele, ostentativ de des, ne face să ne-ndoim de acuitatea vizuală a alesului, mergând până la a ne întreba dacă nu cumva o face-n ciudă.

Am ajuns să semănăm cu Bucureștiul și, Doamne ferește! nu ne dorim asta, nu-i așa?

Da, Clujul este peste media orașelor din mioriticul nostru areal, dar de aici până la a ne bate cu cărămida în piept mai ceva ca Tarzan cu pumnul e cale lungă.

Nu vreau să vorbesc azi despre urbanism. Pentru asta mi-ar trebui un serial mai lung ca „Tânăr și neliniștit”. Tema care mi-a făcut cu nasul (nu cu ochiul neapărat, că-i vorba și de factorul olfactiv) este rahatul, mai exact smart-rahatul.

„Săracul rahat este smart că stă acolo unde-l pune realizatorul”

În ultima vreme s-au înmulțit clujenii, s-au înmulțit și rahații. Cei care stau în mijlocul trotuarelor și put, că altceva nu știu să facă. În orașul în care se presupune c-au dispărut câinii vagabonzi mai ceva ca dinozaurii după meteorit, trotuarele sunt pline de politicieni, pardon, scuze, de vestigii ale trecerii lătrătoarelor prin umila noastră existență.

Și atunci, stau și mă-ntreb ca Arafat la pandemie, de unde atâția rahați? Da, se știe, în orașul de 5 stele se mănâncă bine, de unde probabil și avântul excretor al patrupedelor. Dar într-un oraș smart ar trebui să fie smart și locuitorii, nu doar rahații…

El, săracul rahat, este smart că stă acolo unde-l pune realizatorul. Adică în mijloc de trotuar. Mai puțin smart este stăpânul purtător de lesă că-l lasă acolo. Și-atunci stai și te-ntrebi, cine e rahatul?

Sunt punguțe, sunt lopățele sau măturici, mai trebuie numai organizate niște cursuri de bun-simț. Din ciclul: „L-a trecut/ A făcut/ Am adunat/ Și-am plecat!”

Da, e adevărat, spațiul verde are nevoie de îngrășământ! Dar când spațiul verde e la mine sub balcon și îngrășământul depășește cantitatea optimă și pute de-ți mută nasul, mai ales vara, stai și te întrebi dacă ieși mai ieftin punându-i un dop în fund câinelui sau făcându-i cadou într-o punguță produsul stăpânului?

Ai câine? Felicitări! Dacă îl iubești, strânge după el! Pentru că la un moment dat s-ar putea să vin să-ți las un cadou sub geam, ca să văd dacă-ți place… Și crede-mă, malamutul e chihuahua pe lângă mine!