OPINIE/ Istoria Moșcrăciunatului (pamflet)

Moș Crăciun, acest om roșu unic supraviețuitor al masacrelor la care a fost supusă rasa roșie de către americani, se încăpățânează să vină an de an în casele noastre, punctual ca un popă la strânsul cotizației pentru biserică.

Epoca pietrei ciordite

Poate părea ciudat, însă și pe vremea omului de Cro-Magnon se sărbătorea Crăciunul. Bine, nu era vorba neapărat de Nașterea Domnului… Cum se năștea câte-o maimuță cu pretenții de Homo Sapiens, cum împodobea stăpânul grotei, că nu se știa niciodată care era bărbatul dintre cei doi bipezi păroși, împodobea, ziceam, mama soacră, adică bipedul cel mai urât, cu oase de ren, coarne puse de madam cu fochistul sau vânătăi făcute cu ciomagul…

Pe post de Moș Crăciun era câte un Yeti mai bleguț pe care-l găseau bătoc și-l vopseau în roșu ca să nu se sperie copiii, că de ăla alb fugeau de nu-i mai prindeau nici velociraptorii… Colindători nu veneau de frică să nu fie meniu pentru masa de Crăciun…

Sclavagism

În sclavagism, seara de Ajun a cunoscut o înflorire, asta și datorită grupurilor de urători-gladiatori care se așezau în jurul bradului, bradus în latină, cu gladiole-n mână. De fapt, bradus era un gladiator răstignit pe-o cruce, vopsit în verde și care făcea că globurile și clipea precum juego de luces de Navidad…

În atmosfera de sărbătoare creată se foloseau ruguri festive, se distribuiau nuci, colaci și creștini animalelor precum și saci gladiatorilor care se cafteau cu ei. Surpriza era că niciodată nu știau ce au în saci, pene sau pietre? La miezul nopții, când spartachiada lua sfârșit, fiecare gladiator rămas în viață primea cate un pretorian de pupat până dimineața. La poalele Spartacusului, că așa era botezat bradus, se adunau și cântau frumoasa colindă: „Ce vedere minunată/ Sub Spartacus se arată/ Lemnul se-ncingea/ Fundu-i se-opărea/ La un an o dată…”

Evul mediu

În Evul Mediu, moșul era obligat să poarte armură din cauza apucăturilor violente ale credincioșilor. Ca atare, îndeplinea și funcția de brad. Cum nu prea aveau de ce agăța decorațiunile, medievalii le lipeau de armură cu scotch. Era taaare caraghios să vezi robocop-ul ăla plin de globuri încercând să scârțâie un “Ho-Ho-Ho” în acompaniament de talgere și fedeauă…

În timpul asediului Constantinopolelui, Murad a folosit un Moș Crăciun pe post de spion, mai exact, un spion pe post de Moș Crăciun. L-au deghizat orientându-se după o poză cu Crăciunul când era mic și una când moșul dădea pe gât o băutură răcoritoare. Apoi l-au catapultat direct în turla bazilicii Sf. Sofia, cu cămila încornorată cu tot. Sanie n-avea, avea în schimb o machetuță Matchbox… De cum l-au văzut, bizantinii s-au adunat în jurul lui și al unui măslin botezat cu un sobor de preoți brad și au început să colinde: „O, moș cu părul alb și creț/ Cu ochi ciocuși și nătăfleț/ În noaptea asta luminată/ Cu toții o vom face lată/ Cu vodcă, bere, vin sau suc/ Ori cu lichior de ciocolată…”

Al II-lea război mondial

Chiar și în timpul celui de-al II-lea război mondial moșul sosea pentru toată lumea, soldați ori prizonieri. Pregătirile de Crăciun erau în toiul pregătirilor de Crăciun chiar și în lagăre. La bucătărie se pregătea masa festiva pentru deținuți: iarbă verde de acasă, ramuri de tufă, supă de cartof cu cartof itinerant din blid în blid. Moșul saluta frumos cu brațul drept și-și începea retorica:

„Meine liebe soldaten, sehr sehr simpatiche deținuten, grăsuților, ich bin Mosch Kratchun heute abend! Ich habe eine kasketen mit rote dungen, eine schone paftalen pe kurelusch, grose und bufanten nădrag und cizm din echte afrikaner leder care bun că nu mai trebuie vopsit. Ich habe also viele geschenke fur dich în meine desagen.

Ich habe schone Schutzstaffel abteilung fur kulkaten und galopen in schnee. Fur schone kleine madchen ich habe sehr schone periutz fur zahne din sârm ghimpat und bikini mit dobermann marca “Siege Gekados”. Fur eure gast din alte volk care vrea să facă sport ich habe eine Panzer Division ca sparring partner, mit grose schenile und viele munition. Heil Mosch!”

Și povestea Crăciunului ar mai putea continua însă tare mi-i că s-a-nnopta și n-am far la ren… Să fiți cuminți, gerontofilii moșului!

Marius Aciu