A doua tentativă a lui Mirciulică (numele de scenă al „comediantului” Mircea Popa) de a face filme este, aparent, o reușită. ”Nuntă pe bani” a avut încasări de aproape 2 milioane de dolari (peste 1,957) în cinematografele autohtone, iar acum pseudo-comedia lui Mirciulică și a echipei sale, inclusiv tanti Lenuța din Chinteni și Cristi din Ilișua, a intrat în portofoliul Netflix.

Intriga („plotul” pentru romglezi) este stereotipică. De fapt motivul comic al nunții e recurent în cinemaul popular, unde s-a dezvoltat ca un sub-gen a unui gen mai amplu, acela al comediei romantice.

„Filmul de nuntă” (wedding film) e chiar o sub-categorie a filmelor hollywoodiene care au ca subiect dramatic problemele de familie (numite domestic drama), unde dramatismul decurge din viața de cuplu. Există un uriaș bazin tematic al filmelor specializate în viața de familie, pe toate palierele și despre toate „componentele” relațiilor.

De la filmele despre flirt și seducția pre-maritală, la mariaj și problemele amoroase, la viața de cuplu pe termen lung, divorț sau partaj, moartea unui partener sau substituirea acestuia, la creșterea unor copii enervanți sau interacțiunea cu soacre acre ori socri ostili, există de toate în cinemaul mondial.

Schema acestor povești e simplă – romantism plus relații egal probleme. Ea e foarte veche în istoria culturală a omenirii, în teatrul latin avem exemplul piesei lui Plaut, în care o frumoasă sclavă pe nume Casina e curtată și de bătrânul tată, dar și de fiul acestuia, de unde decurg o serie de probleme.

Scenariu cu însăilături

Problema lui Mirciulică este la fel de banală ca și modul cum este redactat scenariul, ale cărui însăilături se văd de la mare distanță.

Povestea începe cu schepsis, Mirciulică îi povestești Bunicii încurcăturile sale, care încep când el și Alexandra asistă la nunta prietenului Cucu (din cealaltă producție cu succes la publicul mioritic), unde se zgârcește la bani și postează pe Facebook o declarație de renunțare la participarea la nunți. Dar, în urma unui accident de mașină, cu un automobil adus din Germania, ajunge dator și… trebuie să facă nuntă.

Deși unii filmaștri de pe la noi s-au grăbit să eticheteze filmul lui Mirciulică drept „satiră” la adresa moravurilor contemporane, „comediantul” beclenar nu reușește să facă mai mult decât un teatru sătesc fără vlagă.

Prestația Alexandrei Spătărelu, de lăudat

Subiectul căsătoriei cu bucluc – care este și titlul în română pentru filmul recent intitulat ”Marry Go Round” (2022), regizat de David Weaver pentru Hallmark, televiziune americană specializată în filme de Crăciun și filme de cuplu, care are o largă panoplie de astfel de povești (ar fi imposibil să le menționăm pe toate, numai ”Wedding March” are vreo 6 episoade) – putea să fie sursă de umor.

Însă Mirciulică nu reușește să genereze ceea ce Fatty Arbuckle (care a fost acuzat de viol și omucidere) și Mabel Normand se specializaseră în acest tip de producții în care tensiunea comică reieșea din contrastul dintre cei doi actori.

Dacă ar trebui să menționez ceva ce merită lăudat atunci singura revelație este prestația Alexandrei Spătărelu, care face un rol convingător, oricum mai credibil decât partenerul ei care nu are nicio legătură cu actoria, dar și cea a pseudo-actorilor care sunt distribuiți în roluri la fel de neconvingătoare.

Spătărelu reușește să parodieze veridic nunta ca vis umed al personajelor din basme, al Cenușăresei sau al Albei ca Zăpada, care sfârșesc mereu prin a se căsători cu Prințul salvator. Mirciulică nu nici prinț, nici gogomanul tipic, e un personaj artificial, căruia nu îi ies nici măcar grimasele.

Atitudine sexistă dezgustătoare

Iar atitudinea lui sexistă la adresa partenerei sale este dezgustătoare.

La fel de odios e modul vulgar și sexist în care sunt prezentate toate relațiile din bărbați și femei.

Nu doar cuplul Mirciulică – Alexandra este bazat pe atitudinea de mahala, toate cuplurile sunt degradate. Părinții lui Mirciulică formează cuplul tipic al bărbatului dominat de nevasta autoritară, viitorii socri sunt invers, tatăl brutal, iar mama obedientă, toate relațiile dintre personaje este grotescă, în sensul propriul al termenului, care vine de la grotto, existența oamenilor care trăiesc în caverne.

Desigur, în România de azi e tot mai la modă umorul de tavernă (stendap camedi), unde diverși concetățeni, mai mult sau mai puțin amuzanți, se cred Jerry Seinfeld. Pentru că vor să capitalizeze popularitatea dobândită prin birturi, unii dintre ei s-au apucat de cinema.

Glumițe de prost gust

Dar ceea ce Mirciulică crede că e umor e doar o colecție de glumițe de prost gust, o adunătură de poante răsuflate și jocuri de cuvinte ce par preluate din revistele de Integrame pentru vârsta a treia. Pe Alexandra o cheamă… Spermezan, deci tânăra fată vrea să renunțe la numele ei cât mai repede. Bunica îi reproșează lui Mirciulică că trăiește în păcat, iar el îi răspunde că e împăcat. Și tot așa mai departe, într-o suită care e doar rizibilă, nicio clipă amuzantă.

Măcar dacă echipa care a scris scenariul filmului, din care face pare și Mircea Popa, s-ar fi inspirat din nenumăratele comedii ale genului. Mariajul și nunțile sunt comice pentru că sunt un subiect ușor recognoscibil, ușor de empatizat, dar nu e suficient să amplasezi două personaje într-un context „de nuntă” ca să generezi umor. Măcar dacă ar fi reușit, ca în versiunile de televiziune, unde telenovela de mariaj (marital soap opera) are propria nișă, să genereze umor de situație.

Film static

În acest context trebuie spus că producția are o calitate negativă, caracterul non-cinematografic dat de incapacitatea echipei de a face mai mult decât niște scenete filmate, un soi de scheciuri de televiziune cum se făceau pe la TVR în anii 80. Mă așteptam ca, dacă a fost angajat ca operator Andrei Băltărețu, colaborator al lui Alexandru Lustig la „Nunți, botezuri, înmormântări”, măcar el să fi adus ceva dinamism.

Dar ”Nuntă pe bani” este îngrozitor de statică, senzația de film brazilian de televiziune (și de duzină) e obositoare, replicile sunt mecanice, dialogurile sunt teatrale și caricaturale, interacțiunile sunt încropite.

Partea de la final, în care Mirciulică face nunta, ar fi avut potențial. Adeseori amuzamentul filmelor de căsătorie decurge din ironia la adresa industriei mariajului – de altfel o seamă de „cineaști” autohtoni sunt doar niște „nuntași” ei înșiși, niște „filmași de nuntă”, specializați în a face bani din aceste evenimente mondene.

Apariția lui Nicu Bendea, pe post de staroste de nuntă putea să fie sursă de divertisment, dar se transformă într-o secvență de film de familie, o înregistrare tipică, de la o nuntă tipică. Nicio tresărire de creativitate, nici un zvâcnet de umor sau ironie.

Reclamă mascată în film

Mircea Popa nu ratează niciun prilej pentru a face reclamă mascată, prin tehnica plasării de produse (product placement) în diverse momente ale narațiunii. Uneori scenetele arată ca niște reclame la Profi, alteori sunt doar promo pentru mărci (undulce) sau mașini (Audi e firma la lucrează personajul).

Mirciulică putea să se mai uite o dată la ”Wedding Crashers” (Spărgătorii de nunţi, 2005), unde umoru vine din contrastul dintre nuntă și cei doi participanți clandestini, care strică evenimentele. Sau ar fi putut să revadă comedia regizată de Dennis Dugan, ”I Now Pronounce You Chuck & Larry” (Vă declar soț și … soție? 2007), unde Adam Sandler și Kevin James intră într-un fals mariaj homosexual, prilej de amuzament real.

Ceea ce face atrăgătoare tema căsătoriei în cinemaul popular este tocmai ironia la adresa tuturor locurilor comune ale mariajului, pe care și Mirciulică încearcă să le facă distractive și amuzante, dar nu reușește. Problema alegerii rochiei de mireasă, alegerea dansului de nuntă, furatul miresei și toate celelalte sunt pur și simplu banalități.

Urmează ”Moartea în vacanță”

La final, cum a văzut el prin filmele Marvel, Mirciulică le oferă spectatorilor un „post credits”, de fapt un pseudo-generic. Urmează Mirciulică 3, cel mai probabil inspirat din ”My Big Fat Greek Wedding” (Nuntă a la grec are vreo trei episoade, în 2002, 2016 și 2023 plus un serial tv).

Sper ca măcar această producție, intitulată ”Moartea în vacanță”, care îi are în distribuție pe doi comici de tavernă („stendaperii” Costel și Maria Popovici) amuzanți de felul lor, să fie mai mult decât o comedie pentru oamenii de cavernă, dacă tot vor sta la o tavernă în Grecia.