OPINIE. Dîncu îi ia apărarea lui Daniel David: Nu trageți în ministrul Educației. Munca nu are valoare în România

Președintele PSD Cluj, eurodeputatul, Vasile Dîncu, aduce, joi, într-o postare pe rețelele sociale, în atenție ipocrizia cu care societatea românească se raportează la muncă. În contextul declarațiilor ministrului Educației, Daniel David, despre joburile part-time pentru studenți, Dîncu atrage atenția că adevărata problemă nu este sugestia oficialului, ci faptul că în România munca nu mai este respectată și valorizată.

Declarațiile lui Daniel David, care a sugerat că studenții ar putea să lucreze part-time, au fost întâmpinate cu critici dure. Ministrul a fost acuzat de cinism și de lipsă de empatie, de parcă ar fi atacat în mod direct situația tinerilor. În realitate, subliniază Vasile Dîncu, reacțiile sunt disproporționate și ratează miza. Mulți studenți nu se limitează la câteva ore de muncă, ci au deja joburi full-time pentru a putea plăti chiria și cheltuielile tot mai mari ale traiului zilnic.

Ipocrizia muncii în România

Ministrul nu a spus nimic scandalos. Problema reală este că România a transformat munca într-un amestec de rușine și exploatare. Pe de o parte, o glorificăm în proverbe și în discursuri patriotice. Pe de alta, o disprețuim și o externalizăm. Între gluma amară „munca este pentru tractoare și chinezi” și cinismul „orice activitate e bună dacă nu degenerează în muncă”, societatea a pierdut din vedere esențialul: „munca e parte din viață”.

Paradoxurile noastre de fiecare zi

România trăiește un paradox ridicol. Ne revoltăm că livratorii sunt nepalezi, ne enervează că ospătarii asiatici nu vorbesc perfect românește, iar patronii se tem că fără muncitori srilankezi șantierele s-ar bloca. Însă adevărul este simplu și crud: fără acești oameni, HoReCa și construcțiile ar fi deja în faliment. Românii refuză să facă aceste munci, dar se indignează când le fac alții.

Ce ar trebui să discutăm, de fapt

Discuția nu ar trebui să fie despre dacă studenții trebuie să muncească, ci despre cum o fac. Cum transformăm munca într-un exercițiu de demnitate și nu într-o simplă formă de supraviețuire? Cum o plătim corect, cum o respectăm și cum o integrăm în educație? Doar atunci munca va redeveni un fundament al vieții sociale și economice.

Concluzie: lipsa valorii muncii

Într-o țară în care toată lumea se plânge de lipsa forței de muncă, a-l ataca pe ministrul Educației pentru o sugestie de bun-simț înseamnă să evităm adevărata dezbatere. Problema nu este că tinerii sunt invitați să muncească, ci că România a pierdut respectul pentru muncă. Iar fără muncă așezată în centrul societății, nici educația și nici economia nu pot avea viitor.

PS: un exercițiu de sinceritate pentru patrioți

Pentru cei care se plâng de muncitorii asiatici din România, dar au rude și prieteni care muncesc în Occident, întrebarea e simplă: ce s-ar întâmpla dacă și acolo ar începe aceeași prigoană împotriva românilor și ar fi priviți doar ca niște străini care fac munca de jos?