Connect with us

ACTUALITATE

OPINIE/ Despre un plug ușor (pamflet)

Publicat


Motto: “Aho, aho, femei, bărbați/ Stați pe budă aplecați/ De vreți ca să vomitați!”

Noul an, la fel ca noul guvern, noul detergent, etc. nu v-aduce nimic nou. Așa că sunteți obișnuiți ca urările să fie gratuite și fără acoperire. Da’ cum pe mine nu mă doare gura ca pe parlamentari fundul de atâta stat pe scaun, vă urez s-aveți parte de cât mai puține coșmaruri cu DNA-ul.

„Poate vă întrebați de ce n-am avut niciodată sniperi?”

Dar să revenim la datini, datini care consemnează intrarea în noul an la volanul unui plug ușor tras pe jos de boi entuziaști. De obicei popular, plugul ușor este însoțit de elemente subversive care încearcă să submineze petrecerile și să le producă pagube cât mai mari în cât mai scurt timp. Din arsenalul lor fac parte dispozitive de reproducere a mugetului bovin intitulate sugestiv “buhai”, biciuri sau scorbaciuri, niște pseudo-elemente de stimulare a activității, precum și nelipsiții zurgălăi, accesorii de identificare a poziției purtătorilor, un fel de GPS tradițional.

Revenind puțin la bici, poate vă întrebați de ce n-am avut niciodată sniperi? Pentru că, așa cum bine spune o poezie: “Pocnind din bici pe lângă boi”, pe unde? Pe lângă… E clar că stăteam prost cu luarea țintei, nu? Să revin! Deplasările încep de pe la ora la care Simona Gherghe avea acces din rect și se încheie odată cu intrarea în comă alcoolică a ultimului samaritean. Pentru a fi cât mai convingători, însoțitorii agregatului agricol se împopoțonează corespunzător și recită prin strigare anumite versuri populare care să justifice într-un fel acțiunea lor.

Iată o exemplificare: “S-a sculat mai an/ Badița Traian/ Și-a încălecat…”. Respectiva erecție în două picioare a strămoșului nostru Traian, alintat cu apelativul “bădița”, a avut loc cu un an înainte, fapt ce denotă o lene în mișcări și-un puturoșag ancestral specific neamului. Acuma se pune întrebarea cine-i zicea lui Traian bădiță? O fi vorba de Decebal, cel pe care se pregătea să-l încalece? O fi vorba de-un cal învățat cu încălecatul? Destul de confuz… Esența este că acest Traian este dat de exemplu gratuit pentru felul lui de a face însămânțările de primăvară-iarnă.

„Gazdele răsuflă ușurate pe ele”

În ce măsură s-au luat după el romanii, s-a văzut… Urmează apoi elementele comparative, care, în mod normal, ar trebui să ducă la umflarea-n pene a gazdei: “Câte pietre la fântână/ Atâtea oale cu smântână…” în varianta modernă “Câtă mizerie-n vizitic/ Atâta zaț în ibric…”

Volens-nolens, după ce-au maltratat nervii gazdelor, urătorii mai și termină. Ca formulă de încheiere a fost adoptată strofa: “De urat am mai ura/ Dar ni-i c-om însera…”. Iată, dragi enoriași, de unde provine acea întunericeală! De la urători, care neavând ce face, înserează! La auzul acestor ziceri, gazdele răsuflă ușurate pe ele, ușurare care dispare repede în momentul în care ghiolbanii dau navală pe potoale și alcooale. Urarea de “rămâi gazdă sănătoasă” nu face decât sa adauge condimente pe rană, mai ales dacă e continuată cu “mai ai ceva de pus pe masă?”

Mai multe despre plugușor puteți afla citind cu ochii-nchiși lucrarea culegătorului de cânepă indiană Lodovica Pocahontas, “Aratu’, Araratu’ si Arafatu’ cui v-o făcut – o culegere de înjurături laice”…

Marius Aciu

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

ZIUA CULTURII NAŢIONALE. Ziua lui Mihai Eminescu: Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi și nouă toate

Publicat

Pe 15 ianuarie este marcată Ziua Culturii Naţionale. Zi în care s-a născut şi Mihai Eminescu. De ziua lor, o poezie sugestivă:

Glossă (Mihai Eminescu)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

*Mihai Eminescu, 15 ianuarie 1850-15 iunie 1889

Citește mai departe

ACTUALITATE

COVID-19. Restricţii mult înăsprite în Germania. Noile măsuri

Publicat

Cancelarul Angela Merkel a pledat joi seară pentru restricţii mult înăsprite în Germania în faţa pandemiei de COVID-19 şi a solicitat o întrunire a autorităţilor săptămâna viitoare, a făcut cunoscut pentru AFP o sursă din cadrul partidului ei.

În cursul unei reuniuni a conducerii formaţiunii sale conservatoare, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), Angela Merkel a apreciat că virusul va putea fi ţinut sub control numai cu măsuri mult întărite, a subliniat această sursă care a participat la întâlnire citând indirect cancelarul federal.

Această sursă a confirmat informaţii apărute în mai multe media germane.

Potrivit site-ului revistei Der Spiegel şi celui al cotidianului Bild, printre măsurile aflate în studiu figurează reintroducerea controalelor la frontieră, ca în primăvară, generalizarea portului măştii FPP2 în public, impunerea telemuncii, chiar şi închiderea transportului public.

Este vorba însă la acest stadiu de o listă de ipoteze de lucru care nu au fost discutate cu liderii landurilor federale. Or, în Germania federală, landurile sunt cele care decid politicile în domeniul sanitar sau al transportului public.

Sursa participantă la reuniune a subliniat că va fi făcut totul pentru a evita închiderea transportului public. Dar ‘trebuie să ajungem să ţinem sub control mutaţia britanică’ a coronavirusului ‘prin intermediul unei reduceri semnificative a contactelor’ între oameni, a spus Angela Merkel.

Îngrijorarea este tot mai ridicată în faţa răspândirii continue a pandemiei în ţară şi identificării unor cazuri contaminate cu mutaţia britanică. După ce în primăvară a fost mai degrabă ferită de primul val al pandemiei, făcând figură de elev bun la nivelul Europei, Germania este din această iarnă printre ţările cele mai afectate.  AGERPRES

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE. Ioan Lumperdean: A fost original Donald Trump când a declarat că nu va participa la învestirea lui Joe Biden?

Publicat

Așa vorbit-a președintele

După evenimentele care au avut loc în capitala federală Washington, dar și în alte orașe americane, Donald Turmp surprinde, din nou, prin vorbele și mesajele sale. La 8 ianuarie, cu 12 zile înainte de învestirea lui Joe Biden, președintele în funcție a anunțat cu fermitate că nu va participa la  transferul puterii spre noua administrație.

Un gest oarecum previzibil, după tot ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite în ultimile luni, și poate chiar în ultimii patru ani. A făcut această declarație după ce, numai cu o zi înainte, spunea că este de acord cu un „transfer  ordonat” la Casa Albă,  astfel că la  20 ianuarie 2021 „va exista o tranziție pașnică”!!!

Meșteșugitele cuvinte

SUA și lumea întreagă au luat act de hotărârea trumpistă. Însă, dincolo de aceasta, pe site-urile agențiilor de presă și pe rețele sociale au fost diseminate și alte mesaje. Insolent, hotărât și neclintit în comportamentul său, președintele în exercițiu a reafirmat că a luat acestă hotărâre „chiar dacă nu sunt total de acord cu rezultatul alegerilor, iar faptele mă susțin”. Și a adăugat: „ ne vom continua lupta pentru a ne asigura că vor fi numărate doar voturile legale. Deși acest lucru reprezintă sfârșitul celui mai bun prim mandat din istoria prezidențială, este doar începutul luptei noastre pentru a face din nou America măreață (subl.ns.)”.

Ce se poate înțelege din aceste declarații? Părerile sunt contradictorii și dificil de interpretat, mai ales când sunt exprimate de un om cu o viață agitată, tumultoasă și spumantă, contestat și acceptat, chiar iubit și idolatrizat de mulții americani. Poate că prin ele Donald Trump a vrut să-și liniștească susținătorii și să le dea noi speranțe: „Vă cunosc durerea, știu că sunteți dezamăgiți. Am avut alegeri care ne-au fost furate. A fost o victorie uriașă și toată lumea știe, în special cealaltă tabără, dar trebuie să mergeți acasă acum. Trebuie să avem pace, trebuie să avem lege și ordine (subl.ns.), să respectăm minunații noștri oameni din cadrul legii și ordinii… Mergeți acasă, vă iubim, sunteți foarte speciali, ați văzut ce se întâmplă, felul cum alții sunt tratați, într-un mod foarte rău. Dar știu cum vă simțiți. Așa că, mergeți acasă, și mergeți în pace”.

Poate, este dorința de a se proteja pentru atitudinile sale și vorbele sale. Poate, este dorința de-a oferi satisfacție votanților săi (peste 70 de milioane). Poate, este opțiunea de a se (re)lansa într-un viitor apropiat sau mai mai îndepărtat, pentru un nou mandat peste patru ani. Poate, de aceea a (re)afirmat hotărârea sa de „a face din nou America măreață”. O să vedem.

“Arătarea pisicii”

Oricum, în SUA sunt exprimate opțiuni privind destituirea lui Trump, prin cunoscuta procedură de impeachment (stabilită în Amendamentul 25 din Constituția SUA). „Glonțul” anchetei destituirii a mai trecut pe la urechea lui Trump în perioada septembrie-noiembrie 2019, când a fost acuzat de abuz de putere și obstrucționarea Congresului în investigarea presupusei implicări a unei  sau a unor puteri străine în alegerile prezidențiale americane din 2016.

Până la urmă, totul a rămas „în coadă de pește”, poate și datorită acuzațiilor aduse lui Joe Biden și fiului său, pentru presupuse derapaje în Europa răsăriteană, inclusiv în România!!!

Cred că de data aceasta este mai mult „arătarea pisicii”, pentru simplul motiv că timpul este prea scurt și cu tot pragmatismul american, nu pot fi ocolite sau eludate procedurile. Democrații știu acest lucru și-și „arată colții”, mai mult pentru opinia publică. Și ei vor să capitalizeze simpatie și sprijin pentru „timpul care vine” , mai ales că nu-i așteaptă vremuri foarte bune după instalarea lui Joe Biden la Casa Albă. Lucrurile sunt și aici extrem de complicate și cu multe semene de întrebare.

În istoria Americii au fost mai multe tentative de suspendare a unui președinte, dar ele nu s-au materializat. Mai aproape de noi, este cazul lui Richard Nixon, pentru afacerea Watergate și/sau cel al președintelui Bill Clinton, pentru afacerea Monica Lewinsky.

În situația de acum, mai plauzibilă este ideea de contracarare a unei posibile candidaturi trumpiene peste patru ani, și periferizarea politică a republicanilor. Atât cât se poate, pentru că nucleul dur tumpiano-republican va fi greu de destructurat. Cel puțin deocamdată și nu cu acțiuni de acest fel. O scoatere din scenă a lui Trump prin impeachment poate duce la alte radicalisme și extremisme. Sunt unele desolidarizări de Donald Trump, însă acestea trebuie văzute prin cheia „scapă cine poate” și a „părăsirii corabiei când aceasta prinde apă”.

În istorie sunt numeroase astfel de exemple. Să ne amintim doar de Napoleon sau de Carol II- lea.

După un timp, stările emoționale se estompează și părțile pozitive ale „domniei” revin în mentalul individual și colectiv și de aceasta  trebuie profitat. De fapt, se vorbește de unele realizări trumpiene din viața economică, politica internă și externă.

Acestea o să fie puternic exploatate de republicani și/sau trumpiști în viitor. Am făcut o posibilă departajare între cele două opțiuni, care se părea că se conturează tot mai mult. Este posibil ca Donald Trump să vină cu o nouă variantă politică, o a treia forță neorepublicană sau radicalrepublicană. Până atunci, toată lumea vrea să conserve și să acumuleze încredere după uriașul vot electoral din noiembrie 2020!!!

Între politică și bussines

Până una alta, omul politic Donald Trump este și om de afaceri. El știe foarte bine că ceremonia de învestitură a lui Joe Biden va aduce în capitala federală un număr mare de oameni și mai ales personalități americane și mondiale. În consecință,  pe site-ului oficial al hotelului, Trump International, situat în apropierea Capitolului,  au fost afișate tarifele crescute la 2.225 de dolari pe noapte, între 19 și 20 ianuarie, față de 400 de dolari  cât este costul unei camere în restul anului!!! O face el sau din porunca lui? Este previziune sau cinism economic? Cine știe? Istoria are „ascunzișurile” ei și în această privință.

Este original Trump în decizia sa?

Neoșocul trumpist prin declararea neparticipării la învestitura lui Biden a reactivat preocuparea istoricilor, politologilor, analiștilor și jurnaliștilor pentru găsirea unor situații similare din istoria Statelor Unite.

A fost invocat anul 1869, când a avut loc „trecerea” de la președintele Andrew Johnson la Ulysses Simpson Grant. Însă, până atunci au mai fost doi președinți, James Adams, tată și fiu, care au refuzat să respecte acestă cutumă.

Este adevărat că, în cazul tatălui, situația era mai specială. Era unul dintre „părinții fondatori” și avea orgoliile și vanitățile lui. Chiar le afișa, încă de tânăr: „Vanitatea, știu, este cusurul meu principal și principala mea sminteală”, spunea el. Am mai scris despre acest cusur și aceasta sminteală. Cu ele și/sau fără ele, James Adams senior a fost vicepreședintele lui George Washington și președinte SUA între 1797-1801.

Nimeni nu putea să-i conteste pregătirea intelectuală, lecturile ample din iluminiștii timpului și ideile despre democrație și echilibrul puterii. A și scris lucrări pe aceste  subiecte. Însă, una este teoria și alta opțiunea și activitatea politică.

Ceea ce a spus și scris a fost eludat de multe ori sau de cele mai multe ori.  Avea idei megalomanice, fiind pentru un protocol regesc, plin de mister și măreție în activitățile prezidențiale. Era distant, arogant și avea convingerea că este deținătorul adevărului absolut.  Susținea că are dreptul la un nou mandat, îndeosebi după evitarea unui război cu Franța,  prin încheierea tratatului din 1800.

Avea doar parțial dreptate. Era mai mult conjunctura europeană, când Franța dorea să se afirme pe palan internațional, în timpul primului consul, Napoleon Bonaparte. Instinctul viitorului împărat, în coagularea atitudinilor antibritanice, a mai contribuit la acest demers pacifist.

Disputele președintelui James Adam cu adversarii săi s-au transmis din Congres și reuniunile de partid spre stradă. Un pamflet despre Credința publică și caracterul lui James Adams îl diaboliza pe președinte, subliniind „egoismul dezgustător, invidia și indiscreția de nesăbuit a temperamentului domnului Adams ”.

Nu e de mirarea că înainte de părăsirea mandatului, în noaptea de 2 spre 3 martie 1801, a numit în fruntea Curții Supremă de Justiție pe John Marshall, adversar înverșunat al noului președinte Thomas Jefferson. După „Numirile de la miezul nopții”, James Adams a refuzat să participe la ceremonia învestirii noului președinte și a părăsit Washingtonul (4 martie). S-a retras la ferma sa din Quincy, de unde a încercat să-și justifice pornirile vulcanice.

În memoriile sale, perioada președenției sale a caracterizat-o ca pe „o istorie povestită de un idiot, plină de zgomot și de nebunie, neînsemnând nimic”. A fost poate prea exigent, pentru că americanii au văzut și părțile sale pozitive. Poate, de aceea a apărut și sprijinul pentru fiul sau care a ajuns președinte în 1825.

De la senior la junior sau de la o insolență la alta?

Anii au trecut și funcția prezidențială a fost exercitată de alți președinți. Ideile unei Americi puternice și a luptei împotriva „venalității și corupției administrației” a găsit în James Quincy Adams principalul purtător de mesaj. A reușit să ajungă la Casa Albă după o campanie tensionată,  în care s-au înscris patru candidați, o premieră în istoria SUA. Pentru că nici un candidat nu a obținut majoritatea, s-a hotărât ca departajarea să se tranșeze, în final, prin votul Camerei Reprezentanților. A fost o altă premieră în istoria SUA, după cum tot premieră a fost și ocuparea funcției de către fiul unui fost președinte.

James Quincy Adams a moștenit de la tatăl său solida pregătire intelectuală și vastele cunoștințe de istorie, geografie, matematică, astronomie, drept internațional. Pregătit la colegii și universități americane de prestigiu, a devenit o figură marcantă în societatea americană și europeană a timpului. A fost avocat, profesor în SUA, ambasador în Olanda, Prusia și Portugalia, Anglia.

După războiul din 1812-1814 a condus delegaţia americană la tratativele de pace cu Anglia, de la Gant. A fost dur și intransigent, mai ales că britanicii au ocupat capitala Washington în 1814 și au devastat-o. Clădirea Capitolului a fost ocupată pentru prima dată. Atunci, de britanici, acum de americani!!!

În timpul mandatului președintelui James Monroe (1817-1825) a fost secretar de stat și multe din inițiativele și acțiunile de politică internă și externă americană i-au aparținut: expansiune colonială spre Est, dezvoltarea economică, sprijinul mișcării de eliberare națională din America Latină (desigur și în scopul promovării intereselor nord-americane), dar și a cauzei revoluției grecești. Sclavia o considera o plagă a societății americane, „o mare rușine a Uniunii nord-americane”.

James Quincy Adams a avut o „slăbiciune” pentru istoria și cultura antică: „Să trăiesc fără a avea cunoștințe la îndemână despre un Cicero sau un Tacit ar fi pentru mine tot atât de greu ca și cum mi-ar lipsi o mână sau un picior… Literatura a constituit farmecul vieții mele și, dacă aș fi putut să-mi aleg ocupațiile, m-aș fi consacrat lecturii tot timpul”. Dar nu a fost după el!!!

A fost pregătit pentru diplomație și viață politică. Și a făcut tot ceea ce a putut pentru aplicarea doctrinei  Monroe și pentru creșterea prestigiului SUA în lume, atât ca secretar de stat, cât și ca președinte: reglementarea litigiilor cu Marea Britanie prin fixarea paralelei 45 drept granița nordică cu Canada, ocuparea teritoriului Oregon, stabilirea normelor piscicole, prin apărarea privilegiilor americane în zona Terra Nova și Marile Lacuri, departajarea zonelor de influență dintre SUA și Spania (a fost baza viitoarelor frontiere de mai târziu cu Mexicul).

A interzis comerțul cu alcool și arme cu triburile de indieni. Desigur, mai mult pentru protejarea coloniștilor spre Munții Stâncoși și dincolo de aceștia. O premieră americană în opțiunea sa politica: dezarmarea!!! Ca o ironie a istoriei, SUA a rămas în fruntea înarmării, atât în interior cât și în exterior.

În politicile comerciale a baleat între liber-schimbism și protecționism. A avut ca model Marea Britanie care trecuse prin experiența blocadei continentale napoleonene, prin protecționismul britanic postnapoleonean și apoi prin adoptarea liberului-schimb. James Quincy Adams nu s-a putut adapta cu rapiditate la noile provocări și o dispută acerbă și ireconciliabilă cu adversarii politici i-a fost fatală pentru noua campanie electorală din 1828-1829. Andrew Jackson a devenit noul președinte și a rămas la Casa Albă două mandate (1829-1837).

Dezamăgit, dar nu… înfrânt

După o carieră politică îndelungată, James Quincy Adams, dezamăgit de furibunda campanie împotriva sa, cu atacuri puternice și chiar murdare, mai mult sau mai puțim justificate, a refuzat să participe la momentul inaugurării mandatului lui  Andrew Jackson. Multe din acuzațiile care i s-au adus erau îndreptățite și se refereau mai mult la felul său de a fi. Știa că este intolerant, certăreț, rece și rezervat, fără prieteni și apropiați. Nu lua în seamă multe din ideile și opiniile colaboratorilor și consilierilor săi și declara: „Îmi cunosc defectele, dar caracterul meu este atât de suplu pentru ca să mă fac să-l reformez”!!!

La un an de la părăsirea funcției prezidențiale, James Quincy Adams a acceptat propunerea comitatului Plymoth (statul Massacihusetts) să fie candidat pentru Camera Reprezentanților. Fără o campanie susținută și fără întruniri publice, a fost ales cu o majoritate zdrobitoare. A fost o altă premieră: după un mandat prezidențial, un fost președinte revine în viața politică în calitate de deputat. Și a rămas în această poziție până la moartea sa, în februarie 1848. A fost extrem de activ în cadrul Congresului, susținând cu înverșunare numeroase petiții, rezoluții și proiecte de lege.

Ultimul „respingător” dinaintea lui Trump

A mai existat un președinte care a refuzt să participe la transferul puterii spre un alt președinte. Este vorba de  Andrew Johnson, invocat mai mult în aceste zile. Pentru că în mandatul și comportamentul său sunt multe asemănări și similitudini cu cele ale lui Donald Trump, o să revin cu un alt text despre ceea ce s-a întâmplat la Washington în 1869.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citește mai departe

ACTUALITATE

Mihai Silvășan, după al șaptelea succes stagional: Am făcut 24 de turn-over-uri, ceea ce este enorm

Publicat

Universitatea Banca Transilvania a învins Dinamo București, cu scorul de 98 la 89, în prima partidă din al cincilea turneu de Liga Națională. Antrenorul Mihai Silvășan a fost nemulțumit de jocul din apărare prestat de elevii săi. 

Declarația lui Mihai Silvășan

„A fost un meci foarte prost din partea noastră, cel puțin la nivel de apărare. Am permis prea multe puncte. Pe de altă parte, știam că Dinamo este o echipă incomodă, care practică un baschet agresiv.

Am încercat să contracarăm jocul lor agresiv, dar nu am prea reușit.

Am făcut 24 de turn-over-uri, ceea ce este enorm pentru un meci de baschet. Una peste alta, mă bucur că am câștigat și că am găsit soluții.

Mă bucur că Mike Dixon s-a adaptat rapid, a jucat bine pentru primul lui meci. A jucat și puțin accidentat, a avut o problemă musculară, însă și-a arătat experiența și valoarea când a fost cazul.

Ne dorim să ne refacem foarte bine, mâine urmează un meci cu o altă echipă incomodă. Trebuie să găsim resursele necesare să câștigăm”, a afirmat tehnicianul lui U-BT

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate