OPINIE/ Despre un plug ușor (pamflet)

Motto: “Aho, aho, femei, bărbați/ Stați pe budă aplecați/ De vreți ca să vomitați!”

Noul an, la fel ca noul guvern, noul detergent, etc. nu v-aduce nimic nou. Așa că sunteți obișnuiți ca urările să fie gratuite și fără acoperire. Da’ cum pe mine nu mă doare gura ca pe parlamentari fundul de atâta stat pe scaun, vă urez s-aveți parte de cât mai puține coșmaruri cu DNA-ul.

„Poate vă întrebați de ce n-am avut niciodată sniperi?”

Dar să revenim la datini, datini care consemnează intrarea în noul an la volanul unui plug ușor tras pe jos de boi entuziaști. De obicei popular, plugul ușor este însoțit de elemente subversive care încearcă să submineze petrecerile și să le producă pagube cât mai mari în cât mai scurt timp. Din arsenalul lor fac parte dispozitive de reproducere a mugetului bovin intitulate sugestiv “buhai”, biciuri sau scorbaciuri, niște pseudo-elemente de stimulare a activității, precum și nelipsiții zurgălăi, accesorii de identificare a poziției purtătorilor, un fel de GPS tradițional.

Revenind puțin la bici, poate vă întrebați de ce n-am avut niciodată sniperi? Pentru că, așa cum bine spune o poezie: “Pocnind din bici pe lângă boi”, pe unde? Pe lângă… E clar că stăteam prost cu luarea țintei, nu? Să revin! Deplasările încep de pe la ora la care Simona Gherghe avea acces din rect și se încheie odată cu intrarea în comă alcoolică a ultimului samaritean. Pentru a fi cât mai convingători, însoțitorii agregatului agricol se împopoțonează corespunzător și recită prin strigare anumite versuri populare care să justifice într-un fel acțiunea lor.

Iată o exemplificare: “S-a sculat mai an/ Badița Traian/ Și-a încălecat…”. Respectiva erecție în două picioare a strămoșului nostru Traian, alintat cu apelativul “bădița”, a avut loc cu un an înainte, fapt ce denotă o lene în mișcări și-un puturoșag ancestral specific neamului. Acuma se pune întrebarea cine-i zicea lui Traian bădiță? O fi vorba de Decebal, cel pe care se pregătea să-l încalece? O fi vorba de-un cal învățat cu încălecatul? Destul de confuz… Esența este că acest Traian este dat de exemplu gratuit pentru felul lui de a face însămânțările de primăvară-iarnă.

„Gazdele răsuflă ușurate pe ele”

În ce măsură s-au luat după el romanii, s-a văzut… Urmează apoi elementele comparative, care, în mod normal, ar trebui să ducă la umflarea-n pene a gazdei: “Câte pietre la fântână/ Atâtea oale cu smântână…” în varianta modernă “Câtă mizerie-n vizitic/ Atâta zaț în ibric…”

Volens-nolens, după ce-au maltratat nervii gazdelor, urătorii mai și termină. Ca formulă de încheiere a fost adoptată strofa: “De urat am mai ura/ Dar ni-i c-om însera…”. Iată, dragi enoriași, de unde provine acea întunericeală! De la urători, care neavând ce face, înserează! La auzul acestor ziceri, gazdele răsuflă ușurate pe ele, ușurare care dispare repede în momentul în care ghiolbanii dau navală pe potoale și alcooale. Urarea de “rămâi gazdă sănătoasă” nu face decât sa adauge condimente pe rană, mai ales dacă e continuată cu “mai ai ceva de pus pe masă?”

Mai multe despre plugușor puteți afla citind cu ochii-nchiși lucrarea culegătorului de cânepă indiană Lodovica Pocahontas, “Aratu’, Araratu’ si Arafatu’ cui v-o făcut – o culegere de înjurături laice”…

Marius Aciu