OPINIE. Adrian Marian: Victoria lui Mircea Lucescu

Bogăția unei țări nu este determinată de bogățiile solului, subsolului sau frumusețea peisajului, ci de inteligența și educația populației care ocupă acel teritoriu. Parafrazând, extrapolând, am spune că valoarea și perspectiva sportivă a unei țări nu este determinată de numărul de medalii sau anumite valori individuale ori de moment, ci de calitatea antrenorilor și valorilor manageriale implicate în sport.

Exagerând oarecum retoric, unul dintre cei mai mari jurnaliști de sport din România, Ioan Chirilă, spunea că recunoaște doar trei antrenori în sportul românesc –  Ion Țiriac în tenis, Bela Karoly în gimnastică și Mircea Lucescu în fotbal.

Despre Lucescu , un alt fotbalist uriaș, magicianul Nicolae Dobrin într-o carte autobiografică, zicea că-i un om și fotbalist de excepție, dar nu s-a realizat ca și jucător la un nivel și mai înalt pentru că pe primul loc la el era școala, nu fotbalul. Excepțional surprins adevărul, într-adevăr, Mircea Lucescu nu a neglijat niciodată școala în ciuda giganticei pasiuni pentru fotbal. A încercat să insufle respectul și dragostea de școală și elevilor săi, iar Ioan Andone, cu un ales respect, povestește că în toate deplasările vizitau muzee și principalele atracții culturale în oraș.

Un martor ocular povestește că o profesoară universitară de la Comerț Exterior a întrebat la un sfârșit de semestru studenții dacă îl cunosc pe colegul lor Mircea Sandu, pe atunci jucător la Sportul Studențesc și mai apoi președinte al Federației Române de Fotbal. Studenții nu îl cunoșteau, iar profesoara i-a rugat să îi transmită lui Sandu ( zis ”Nașul” vânzător/trădător de meciuri) să mai meargă și la facultate pentru că Lucescu a fost și el student acolo și era un student exemplar.

A învățat franceza, italiana, portugheza

Un fost talent pierdut al fotbalului românesc, Năsturescu amintea cum în cantonamente ei jucau table, remi, cărți, iar Mircea Lucescu învăța de unul singur franceză. De altfel, jurnaliștii italieni au rămas amorezați când după celebrul meci din 1983 în care România a învins Italia, antrenorul Naționalei României, Mircea Lucescu a răspuns direct în italiană întrebărilor.  La mare maturitate a învățat și portugheza pentru a-i antrena mai bine pe puștii aduși din Brazilia în Europa la care le creștea cota de zeci de ori.

Singur că a avut și sincope. Dar oamenii deștepți au știut să-l prețuiască. Când galeria din tribune de la Donețk îl huiduia pentru că echipa trecea printr-o perioadă mai proastă, patronul lui Șahtior, Rinat Ahmetov, a venit cu avionul personal i-a dublat salariul, a prelungit contractul cu el cu 5 ani și a făcut public acest lucru. A închis gura tuturor, iar Lucescu a răspuns câștigând cupe europene ale cluburilor și campionate naționale.

În Italia a promovat de două ori cu Brescia și valoarea l-a impus la Internationale Milano în sezonul 1998-1999. A început fulminant campionatul cu o serie incredibilă de victorii cu peste 4, 5 goluri marcate pe meci. Un odios complot al vedetelor italiene era evident pentru că se vedea că pe teren își dau viața pentru echipă în special ”extraherii” sudamericani si alții (Zaneti, Simeone, Ivan Zamorano s.a) în timp ce superstarurile italiene mimează. Masimo Morati a declarat că a fost cel mai bun antrenor pe care l-a avut vreodată la Internationale Milano, dar a fost sabotat și silit să plece. Morati a dat afară la sfârșitul acelui campionat nu mai puțin decat 9 jucători, unii cu nume foarte sonore: Bergomi, Bagio, Pagliuca.

Rezultate de excepție în Turcia

În Turcia a câstigat campionatul după 50 de ani cu Beșiktaș, iar cu Galatasaray a câștigat Supercupa Europei și apoi, ca antrenor al Naționalei Turciei a pus bazele unei reprezentative de tineri care au impresionat la Euro 2024.

A revitalizat total fotbalul românesc când a venit la Rapid două campionate. A câștigat un campionat, iar într-un an Federația ”Nașului ” l-a furat cu nemernicie prin arbitraj si al luat locul doi și ” doar ” Cupa României.

Înainte de toate, ca antrenor la 37 de ani al Naționalei României a reușit în 1984 să ne califice la Europene de pe locul 4 valoric după Italia (campioană mondială en titre), Cehia (vicecampioană mondială) și Suedia ( cândva și ea vicecampioană mondială) , iar la acele campionate europene am fost clasați pe locul 7. Șapte în Europa !

A luat ca antrenor – jucător Corvinul Hunedoara și a transformat niște anonimi în internaționali- Petcu, Bogdan, Văetuș, Alexa, iar pe unii i-a crescut încât și-au găsit loc definitiv în galeria marilor jucători din istoria campionatului – Klein, Rednic, Andone, Mateuț, Gabor !

A fost dat afară de la Națională după o senzațională victorie cu 4-0 împotriva Austriei să-i facă loc lui Jenei.

Dinamo a lui Luce

Unii spun că nu a fost cea mai titrată, însă cea mai valoroasă echipa de fotbal românească din toate timpurile a fost Dinamo 1988-1990 formată integral de el. Din acea echipă  au fost selectați nu câțiva , ci 12 fotbalisti in Lotul Romania de la Campionatul din Italia 1990. A fost prăduită echipa și clubul de hoți.

Mai impresionante decât cupele europene și trofeele naționale, rămân reușitele de senzație în selectarea și promovarea unor jucători sau reinventarea altora. L-a reinventat pe Balaci ca și coordonator de joc, i-a vindecat depresia lui Cămătaru, cel mai hulit fotbalist din țară la un moment dat, și l-a făcut super golgeter. L-a reînviat pe Boloni, un jucător absolut uitat, și i-a dat încredere pentru a fi creier al echipei  la națională și la Steaua. Răducioiu, Lupu, Lupescu, Șumudică, Timofte nu ar fi fost cunoscuți fără el și atâția brazilieni de la Șahtior și tineri de  la alte echipe.

Diego Simeone, cel mai bine plătit antrenor din lume, spune că la 17 ani când l-a transferat Lucescu la Pisa, cel puțin odată pe săptămână îl lua acasă în familie la masă pentru a-i da curaj și încredere. Și i-a dat și lui și multor altora.

Nu i s-au mai dat șanse lui Lucescu să antreneze nici Generatia de aur în 1994 sau 98 nici generatia  talentată a lui Chivu și Mutu. S-au temut de el, l-au invidiat și invidia naște ură.

Din patriotism

Situația de acum este atât de gravă încât merituosul antrenor Edi Iordănescu care își cunoaște cel mai bine oamenii și-a dat demisia. Componenții naționalei României (în afară de Denis Man) nu mai joacă nimic pe nicăieri. Echipele de club românești sunt umilite de echipe din Cipru, Kazahstan, Slovenia, Danemarca.

În condițiile acestea cel care a fost căpitan la 19 ani pe Wembley , în 1969, al Naționalei României a venit să se bată ! A venit (poate) să ia bătaie la 79 de ani !

El nu mai are nevoie nici de bani, nici de glorie. A venit din patriotism. Un cuvânt transformat în ridicol de prea mulți potentați ai zilei de azi !  Este poate un risc să publici un asemenea text cu o oră înainte de meci, dar este cert că Mircea Lucescu are deja o victorie. O mare victorie a patriotismului, a sacrificiului, a generozității celui care a mai venit să dea ceva sportului și fotbalului românesc din ceea ce știe. ȘTIE !

Are un meci cu o echipă cu jucători mai scumpi, mai bine cotați, mai buni decât ai noștri. Mai poate face minuni Mircea Lucescu? Hai România!