Opinie/ Adrian Marian: Profesorului nostru de literatură. Apostoli fără manuale

Mâine, domnule profesor o să vin la dumneavoastră în vizită la Oncologie. Ştiu că o sumedenie de nopţi aţi pierdut ca să ne faceţi să înţelegem că Emil Cioran îşi blama naţia pentru că o iubea prea mult. Cioran nu ne ura pe noi, balcanici, cîrcotaşi şi miştocari în faţa „bucuriilor” pe care ni le-a dat soarta. El soarta ne ura, nu naţia. Dar, cuviincios, ca orişicare român ”tradițional”, nu şi-a permis să înjure divinitatea. A preferat să-şi hulească propria naţie.

Emil Cioran nu era trecut în manuale (infinit mai bune decât cele de acum). Nici ”Doina” lui Eminescu, nici Nichifor Crainic şi nici despre vedeta miştoului contemporan, Mircea Dinescu, nu te obliga nimeni să spui ceva în anii 80. Ba, dacă politrucilor  (care vă dădeau un salariu de cinci ori mai mare decât li se dă dascălilor acum), nu le era atât de frică de ce se ascunde în spatele celor zece mii de volume în plus pe care le-ați citit faţă de ei, ați fi putut să fiți dat afară din învăţământ. Nu v-a păsat şi ne-ați spus despre toţi cei care simțeați dumneavoastră că trebuia să ştim. Nici poezia lui Beniuc din manual nu ați predat-o ci ne-ați învăţat altele şi ne-ați convins că merită citit.

Despre Păunescu ne-ați învăţat să ignorăm odele fluviu din postura de „cântăreţ” al României și că are locul lui în literatură. Dintr-un vulcan rămâne aurul, nu cenuşa.

Râdeam de cioara proastă care s-a zdrobit de geamul sălii de clasă şi ne-ați vorbit două ore despre cioara din scrierile românilor.

Aţi petrecut o viaţă în bibliotecă, domnule profesor Filip, şi v-ați încăpăţânat să vă îmbonăviți de ciroză ca şi un abonat prăpădit de cârciumă.

Sunt şi eu vinovat că salariul de dascăl este de patruzeci de ori mai mic decât al ”băiatului deștept” din energie. Am fi bogați, dar bogăţia noastră nerecunoscută consta în aceşti sute de Ioni şi Filipi care au înălțat oameni să predea la facultăţile din Occident, nu în declarațiile sforăitoare de PR ale otrăvurilor care au împânzit eșichierul politic. Diferenţa este domnule profesor, că nu veți da cu toporul în capul nimănui dacă nu a votat cu cine trebuia și nu veți minți cu cinism: ” Arde-i cu votul tău pe corupți !”

Să mă iertați că nu v-am vizitat mai des la spital, deşi era clar că nu mai aveți mult de trăit. Dar ați investit atât de mult în mine şi ați dorit atât de mult să mă faceți domn şi să mă vedeți scriind că, nu v-ar fi plăcut să mă vedeți cât sunt de umil şi de sărac.

Apoi, nici nu meritaţi prea mult, pentru că nu m-ați învăţat să linguşesc, să mint, să înşel şi nici să mă înscriu în partidul care câştigă. Generația dumneavoastră nu v-aţi dat osteneala decât să ne învăţați să iubim cartea.

Mâine domnule profesor, o să vin la dumneavoastră la spital, fiindcă nu o să mai scriu şi o să am un salariu mai bun.

O să vă aduc aduc fructe scumpe din Austria, Turcia sau Argentina pentru că acelea din Preluca, Lăschia sau Coroieni nu au trecere și nu se mai găsesc şi o să vă mint larg, foarte larg, ca şi un om de vază, făcându-vă fericit că truda dumneavoastră nu a fost în zadar. Iar dacă o să aflați că am minţit şi că, în loc să ajung om cu carte, aşa cum m-ați fi vrut, m-am transformat înt-o slugă cu bani, să mă iertaţi.

Și să nu mă întrebați dacă știm pe unde au fugit, triști din manuale, Eminescu, Sadoveanu, Ioan Alexandru, Buzura, Sorescu și toți aceia pe umerii cărora s-a ridicat o țară și un neam și care erau stavilă să nu se transforme doar într-o piață de desfacere și o populație. O populație unde cei tineri nu mai învăță în ce domeniu au activat Racoviță, Vlaicu, Coandă, Istrati, Eliade, Ivan Patzaichin, că Spiru Haret este doar numele unei șmecherii unde s-ar putea obține mai lesne o diplomă, iar un turnător la Securitate ne învață că Mihai nu a unit nimic și la Alba Iulia a fost o întâmplare.

Cred însă că sunteți atât de bun ne veți ierta slăbiciunea și dincolo de lume, îl veți ruga pe Cel unde veți merge să ne redea mintea bună să ne readucem domnii, savanții, scriitorii, martirii și sfinții în manuale, pruncii în clase și cărțile în bănci și suflete.

Adrian Marian