Ninjutsu, arta marțială practicată de primii spioni ai istoriei

În Japonia, Shinobi Jutsu sau Ninjutsu, este arta de a fi pretutindeni şi niciunde concomitent, difuz dar nu confuz, superantrenat şi foarte bine pregătit în diverse domenii complementare sau nu, pornind de la strategia militară, topografie și tehnici specifice de luptă cu și fără arme, până la cunoașterea detaliilor legate de medicina tradițională, astrologie, filosofie, chimie, meteorologie, etc.

Organizarea unui clan Shinobi/ninja

Jonin-ii, conducătorii clanurilor Shinobi, aveau acces la culegerea de informații din toate mediile societății, ei aveau dezvoltată capacitatea de a interpreta multi-secvențial o imagine de ansamblu conformă cu realitățile timpului, combinând cu succes exprimarea polivalentă cu raționamentul intrinsec.

Chunin era denumirea generică pentru cei care planificau tactic detaliile operațiilor speciale, cu rolul de interpret sau intermediar între Jonin si oamenii din câmpul operativ, asigurând astfel anonimatul organizației și invulnerabilitatea conducătorului. Ei preferau în cazul extrem în care ajungeau sa fie capturați, automutilarea mai degrabă decât deconspirarea apartenenței la clan.

Genin-ii, cei care luptau efectiv, trăiau ambulant sau în izolare, în zone muntoase sau de litoral, sub aparența unor paşnici păstori, agricultori, preoți, negustori, sau pescari rătăciți.

Femeile ninja-Kunoichi– se deghizau în gheișe, folosindu-și cosmeticele sau pulberile letale camuflate printre eşarfele dense ale kimonourilor roșii. Agrafele sau evantaiele erau adeseori inserate cu lame ascuțite, explozibili, otrăvuri volative, ş.a. în scopul îndeplininirii misiunilor de luptă sau a culegerii de informații.

Gheișă

Copiii shinobi (ninja) învățau înotul înaintea mersului, alergarea pe distanțe lungi concomitent cu cățăratul, acrobațiile și echilibristica, iar până la vârsta adolescenței deprindeau tehnicile confruntării cu mai mulți adversari (ne)înarmați, precum și echitația, camuflajul şi adeseori telepatia combinată cu hipnoza, ca probă severă a autodepăşirii şi eficienței.

Sursa informațiilor

„Istoria practicării artelor marțiale în România și în lume” de Sensei Vasile Hoble