Mihai Eminescu, dincolo de poezie. Cum a relatat în ziarul ”Timpul” vizita țarului Rusiei la Iași în anul 1877

Cu prilejul zilei de naștere a poetului Mihai Eminescu, joi, 15 ianuarie, Cluj24 readuce în atenție o latură esențială a activității sale: Eminescu gazetarul, atent observator al realităților politice, sociale și culturale ale României moderne. Abordarea sa jurnalistică se distinge prin rigoare, spirit critic și o profundă responsabilitate față de interesul național.

Textele extrase din „Opere complete” publicate la acea vreme în ziarul ”Timpul” nu sunt simple relatări de fapte, ci adevărate analize de context. Cu ocazia acestei zile, prezentăm câteva știri și fragmente din publicațiile anului 1877.

,,PUŢINI AU FOST PÂN-ACUMA … „

În contextul anului 1877, marcat de Războiul de Independență, spațiul românesc se afla într-un moment de maximă tensiune politică și militară, determinat de declanșarea războiului ruso-turc și de implicarea Principatelor Române în conflictul care avea să conducă la proclamarea independenței față de Imperiul Otoman.

Astfel, relațiile dintre statul român și Imperiul Rus au căpătat o importanță decisivă. Tranzitarea teritoriului românesc de către armata rusă și cooperarea militară dintre cele două părți au fost însoțite de gesturi simbolice și diplomatice precum vizita țarului Rusiei Alexandru al II-lea în Iași, în primăvara anului 1877.

„Puţini au fost pân-acuma împăraţii şi regii cari în şirul veacurilor au văzut pământul României; puţini l-au văzut ca inamici, şi mai puţini ca amici. Marţi 24 curent, M. Sa Împăratul tuturor Rusiilor, amic ţărei şi Prea Înălţatului nostru Domn au pus piciorul pe pământul umbrit de coroana României.

Sosind strălucit şi încunjurat de mai marii împărăţiei sale, au fost primit de români în mod strălucit şi entuziast. Trenul, compus din o mulţime de vagoane ale Curţii imperiale, a sosit la gara de Iaşi la 9 ore 55 min. (timpul laşilor) sara. Precum am amintit în n-rul trecut, atât prin silinţele auto­rităţii comunale, cât şi prin concursul unor avuţi particulari, gara de Iaşi era splendid decorată şi iluminată aşa de frumos încât de departe părea un palat din poveşti.

Sosirea țarului și suita imperială

M. Sa se coborî din vagon împreună c-o suită numeroasă, în care se aflau A.L.L. imperiale marele duce moştenitor şi marele duce Sergiu Alexandrievici; principele cancelar Gorciacov; gen. Miliutin, ministrul de război; admirai Pasiet, ministrul comunicaţiunilor; gen. conte Adlerberg, ministrul Casei Imperiale, generalul-adiutant princ. Suvarov; ataşatul militar german gen. baron Werder; ataşatul militar austriac colonelul baron Bechtolsheim şi alte multe persoane înalte.

La sosire toate corurile vocale din Iaşi, conduse de profesorul G. Muzicescu, intonară imnul naţional rusesc. La coborâre-i, M. Sa fu întâmpinată de domnii ministri Brăteanu şi Docan şi de generalii ruşi d-nii Stahl, Katelei şi alţii. M. Sa se îndreptă către I.P.S.S. Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care-l aştepta cu crucea şi evanghelia în mână, sărută crucea cu care mitropolitul-I binecuvântă şi ascultă următorul cuvânt scurt, rostit de mitropolit în limba românească:

Maiestate,

Cu simţăminte de cel mai profund respect salutăm venirea Maiestăţii Voastre în patria noastră.

De la marele Petru, gloriosul vostru străbun, după 166 de ani Maiestatea Voastră sunteţi cel dentâi monarc ortodox care vizitaţi această, veche capitală a Moldovei, astăzi a doua capitală a României. Fiţi binevenit între noi. Biserica, clerul şi rot poporul român salută cu respect în Voi pe puternicul monarc ortodox al Rusiei. Dumnezeu să Vă binecuvânteze. Dumnezeu să binecuvânteze armia Voastră creştinească şi să îndrepte paşii Maiestăţii Voastre întru toate spre bine, întru mulţi ani.

1. Ioan Brătianu traduse alocuţiunea mitropolitului în limba franceză, după care M. Sa răspunse aseminea în limba franceză:

că se bucură, văzând din nou pe Prea S.S. Mitropolitul, pe care l-a văzut încă odată la Ungheni, asigură apoi din nou că vine în România ca amic, nu ca inamic.

Tradiția pâinii și a sării

Îndreptându-se spre salonul garei, fu întâmpinat de reprezentanţii autorităţilor judeţene şi comunale şi de membrii corpului diplomatic rezidenţi în Iaşi. D. primar al oraşului prezentă M. Sale, după vechiul obicei al pământului, pâne şi sare, care după tradiţie însemnează că sub domnia suveranului întâmpinat populaţiile să se bucure de belşug şi avuţie.

Damele prezentară buchete de flori, publicul nenumărat striga „Ura!” şi „Să trăiască”. M. Sa trecu în sala mare de aşteptare, care era îmbrăcată c-o rară bogăţie, în urmă trecu în salonul cel mic, unde ordonă să i se servească supeul, şi conversă cu d-nii miniştri Cogălniceanu şi Brătianu.

După ce M. Sa petrecuse o oră şi jumătate conversând cu lumea oficială care-l înconjura se sui iarăşi în vagonul său şi stătea la fereastră în aclamările entuziaste ale mulţimii şi în sunetele imnului cântat de corurile vocale. Deodată se făcu o tăcere profundă. Un tânăr, în costum cercazian, îngenunchease înaintea M. Sale, cerând iertare.

Era un fost ofiţer din armata imperială care se făcuse vinovat de grave greşeli disciplinare ce le vom spune mai la vale şi care cerea drept graţie să fie reintegrat şi trimis în război. M. Sa nu putu admite rugămintea într-un timp în care disciplina trebuie să fie sfântă. Nefericitul făc[u] câţiva paşi înapoi şi-şi înfipse pumnalul drept în inimă. Medicii îl transportară repede în sala de aşteptare cl. II, aclamările reîncepură şi trenul porni însoţit de urările mulţimei.

Oraşul Iaşi era splendid iluminat şi împodobit cu flamuri naţionale; o mulţime nenumărată se mişca pe stradele principale.”

27 mai 1877

 „Himen” – cununia Eugeniei Frangulea cu Samson Bodnărescu

Această știre de societate reflectă prin ochii lui Eminescu portretul miresei, institutoare și bursieră a statului în Germania, precum și al mirelui, poet și pedagog respectat, conturează idealul unei clase cultivate, dedicate progresului național. În consonanță cu viziunea lui Eminescu asupra rolului intelectualului în societate.

„Cu vie părere de bine înregistrăm cununia d-nişoarei Eugenia Frangulea , cu d. dr. Samson Bodnărescu. Mireasa a fost una din cele mai inteligente institutoare din oraşul Iaşi, directoare a unei şcoli de fete şi bursieră a statului, trimisă în Germania pentru complectarea studiilor sale pedagogice.

D. dr. Samson Bodnărescu, cunoscutul poet liric care în curs de mulți ani au îmbogăţit paginile Convorbirilor cu producerile sale înzestrate, cu o deosebită adâncime şi curăţie de simţământ şi c-o formă ferită de necorectitudine și de exagerări tropice, a fost în curs de doi ani directorul conștiincios și inteligent al școalei pedagogice de la Trei-Ierarhi și s-a bucurat în acea calitate de stima nerezervată a întregului public Iuminat.

Cununia civilă va fi astăzi la 6 oare sara în localul primăriei, cea religioasă la 7 oare în biserica de la Trei-Ierarhi. Cu această ocazie dorim potrivitei părechi o viață îndelunglată și fericită.”

10 aprilie 1877

Shakespeare

Scurta intervenție critică referitoare la traducerea lui Hamlet semnată de Adolf Stern ilustrează tonul acid, ironic și exigent specific criticii culturale din epocă, apropiat de stilul eminescian. Prin această notă, Eminescu nu doar informează, ci educă gustul publicului, reafirmând ideea că modernizarea culturală trebuie făcută cu fidelitate față de limba națională și respect pentru valoarea autentică.

„Între multele nenorociri ce le va fi-ntâmpinac vestita lebădă din Avon putem număra şi traducerea în iambi de cinci picioare pe care D. Adolf Stern, literat din Bucureşti, au aplicat-o melancolicului Hamlet. Cine va traduce însă păsăreasca d-lui Stern pe româneşte -asta-i întrebarea.”

4 mai 1877