LEGENDELE CLUJULUI cu Ovidiu Pecican: La crama lui Mongolu

Conform unui cântec studențesc de prin anii 1980, atent cu traseele bahice clujene, „Mamă dacă vii la Cluj/ Nu mă căuta la curs./ Ia troleul de la gară/ La Metropol tu coboară…” Încă de pe atunci, cum se vede, restaurantul Metropol și Crama lui Mongolu, asociată acestuia, intraseră deja în legenda estudiantină…

Memoria colectivă este capricioasă. Nu poți spune cu precizie, anticipând, ce anume se va învrednici de ea. În cazul de față este vorba despre două localuri, ținte ale chefliilor și oamenilor de bună dispoziție, cu poftă de viață. Deși în epocă existau atâtea alte restaurante, braserii și ospătării, dintre care unele, precum restaurantul hotelului Continental, au intrat, mai târziu, și într-un roman scris de Radu Țuculescu (Femeile insomniacului, 2012), totuși, în legendă, nu s-au regăsit toate în egală măsură. „Dacă vrei să bei o bere,/ Vino sus la Belvedere…” spunea, mai departe, cântecul de campus citat, înregistrând pentru posteritate un alt loc ospitalier din geografia noastră citadină…

În a doua parte a anilor 1960 și în deceniul următor, pe strada Horia din Cluj, nu la mare distanță de Facultatea de Filologie, se bucura de o mare popularitate printre studenți – și nu numai – crama București (Metropol). Evenimentul care avea să marcheze însă istoria culturală a orașului și a țării a survenit însă într-o zi de pe la începutul anului 1968 când un grup de studenți pasionați de literatură, dornici de a se afirma ei înșiși ca scriitori, s-au lovit de refuzul decanului de la Filologie – probabil de frica eventualelor complicații cu Securitatea, în caz că studenții ar fi sărit în vreun fel calul – de a le da o sală pentru a face un cenaclu literar.

Responsabilul cramei, Remus Pop poreclit deja încă de pe atunci Mongolu, le-a oferit imediat, cu multă simpatie, locul pentru a-și organiza nestingheriți întâlnirile literare în incinta localului său. Criticul Petru Poantă, unul dintre protagoniștii acelor momente, își amintea de atmosfera inaugurală a Cenaclului Echinox, născut în împrejurările respective. Romancierul și omul de teatru Radu Țuculescu rememora și el: „Păşesc pe dalele proaspătului trotuar al proaspetei străzi Horea. … […] Trec pe lîngă o clădire care mereu îmi trezeşte amintiri, fie ele şi scurte, ca nişte minuscule fulgere. Bliţuri ale memoriei. Crâşma lui Mongolu, numeam pe vremea studenţiei, crama de la demisol”.

Cu prilejul aniversării a jumătate de secol de la înființarea Echinox-ului, poetul echinoxist Viorel Mureșan scria: „Emoționantă cină la Crama lui Mongolu de la restaurantul Metropol, acolo unde s-a semnat, în urmă cu cincizeci de ani, actul de naștere al Echinoxului”.

De prezența la Cenaclul Echinox și de trecerea prin renumita cramă, în anii 1968 – 1980 se leagă numele scriitorilor Ion Pop, Marian Papahagi, Ion Vartic, Eugen Uricaru, Adrian Popescu, Marcel Constantin Runcanu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Liviu Zăpârțan, Vasile Sav, Vincențiu Iluțiu, Petru Poantă, Olimpia Radu, Peter Motzan, Mariana Bojan, Horia Bădescu, Ilie Călian, Ioan Peianov (Radin), Vasile Muscă, Radu Pâslaru, Florin Creangă, Mircea Baciu, Octavian Cosman, Al.Th. Ionescu și alții. Vor mai fi fost, probabil, și alții, dar cei pomeniți aici au format centrul de greutate al scriitorimii care a asigurat prestigiul cultural durabil al acestui loc de întâlnire aureolat.