Lăzile de zestre din satele Clujului, bogat împodobite cu motive tradiționale, adevărate opere de artă

În zona montană a județului Cluj, în vechime, obiceiul ducerii zestrei miresei avea loc, de regulă, după nuntă.

Carul cu zestre era încărcat cu un obiect de mobilier, cum ar fi dulap, laiță sau lada de zestre, alături de haine de pat și de corp, esențiale pentru noua familie.

Lăzile de zestre din satele Clujului, bogat împodobite cu motive tradiționale, adevărate opere de artă

În satele precum Râșca, Rusești sau Dealu Mare, acest moment avea loc după căsătorie, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Dar în Mănășturu Românesc și Mănăstireni, zestrea era dusă cu câteva zile înainte, mai precis în joia de dinaintea nunții.

“Pregătirea zestrei cădea adesea în sarcina soacrei mici și a surorilor miresei, dar, în cazurile în care aceasta avea multe îndatoriri, sau era bolnavă, alte femei din sat erau plătite să ajute la pregătirea zestrei”, arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

Lada, un element esențial al zestrei în satele clujene

Un element esențial al zestrei era lada de zestre, realizată din lemn de fag sau brad, în centre specializate din Crișana și centrul Transilvaniei.

Lăzile de zestre crestate, bogat împodobite cu motive tradiționale, nu erau doar spații de depozitare pentru zestrea miresei, ci adevărate opere de artă.
Rozetele, roata, semicercurile, brăduțul și „crucea în x” împodobeau aceste lăzi, conferindu-le o semnificație specială și o frumusețe aparte.

“Cu cât lada era mai mare și mai ornamentată, cu atât mândria socrilor mici era mai mare în ziua nunții, când aceasta era expusă în car, spre admirația tuturor”, conform specialiștilor clujeni.

Foto: Ladă de zestre realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, moștenită de Florica Trif din Beliș de la străbunica sa/ Arhiva CJCPCT Cluj