Lăsatu’ secului pentru Postul Crăciunului. Tradiții din satele clujene. Ce găteau femeile

Ziua de dinaintea începerii postului este numită „Lăsatu’ secului”.

În satele tradiționale, acesta se mai numea „prinderea postului” sau „spolocanie”.

Lăsatu’ secului pentru Postul Crăciunului. Tradiții din satele clujene

De Lăsatu’ secului în vechime, femeile fierbeau vasele pentru prepararea alimentelor cu leșie, „ca să nu rămână unse cu urme de frupt (dulce)”, arată specialiștii clujeni de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

În acest fel, nu era îngăduit, în satul tradițional, ca în Postul Crăciunului cineva să mănânce de dulce.

“Se întâmpla asta, uneori, doar când se tăia porcul, sau dacă erau oameni bolnavi în familie”, arată specialiștii clujeni.

Ce se gătea de Lăsatu’ secului

Perioada postului era una de purificare generală, prin abstinență, răbdare, împăcare și echilibru, prin săvârșirea tuturor ritualurilor menite să-l apropie pe om de Dumnezeu, arată Maria Bocșe în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”.

Tot la „prinderea postului”, tinerii căsătoriți în „iest an” duceau daruri nașilor, colac din grâu nou, vin și țuică.

Pentru ultima mâncare „de frupt” (de dulce), de Lăsatul Secului, femeile făceau colaci cu lapte și ouă, plăcinte cu brânză, dar și alte mâncăruri. Apoi chemau rudele, vecinii și prietenii, pentru a petrece împreună.

“Totodată, la casele unde erau fete de măritat, în seara de Spolocanie se adunau feciori și se făcea ultima petrecere cu ceterași și cu joc, până la Crăciun.

De altfel, era ultima zi, până la sărbătorile de iarnă, în care tinerii mai petreceau la jocul satului”, mai arată specialiștii clujeni.

FOTO: „Învârtituri”, plăcinte de post, coapte pe lespede, din satul Orman, Cluj