Lali Gabor: Până când dintre țiganii gabori nu vor fi profesori, doctori, procurori ori avocați, noi vom fi discriminați

A jucat într-un reality show la postul Look TV, are doar 8 clase, este un bun povestitor, dar și un foarte bun meseriaș. Meseriaș în cupru și aramă. Din mâinile sale, ies adevărate lucrări de artă: frapiere, cupe, supiere, tigăi și cratițe. Dar nu numai.

A acceptat o provocare și n-a dat greș, pentru că talentul său în prelucrarea metalelor i-a dus vestea în țări din Europa, unde a primit contracte pentru lucrări edilitare.

Expoziția „Mirajul arămurilor țigănești”

Cu foc, ciocan și nicovală, a realizat felinare medievale pentru parcuri din Elveția, dar și piese inedite făurite din cupru și aramă:  12 exponate, între care o vioară, o pereche de pantofi, o piramidă, o Biblie şi… o sticlă de pălincă. Cele 12 exponate au făcut parte dintr-o expoziție deschisă la Fabrica de Pensule din Cluj, intitulată „Mirajul arămurilor țigănești”.

Artistul căldărar Lali Gabor, din neam de gabori tinichigii din Crăciunești, Mureș, „Ierusalimul țigănesc” cum îi zice el, a învăţat de mic să modeleze cuprul de la tatăl său, care îl lua lângă el la forjă imediat ce venea de la şcoală. Acolo şi rămânea până seara târziu, să prindă secretele.

Ajuns acum la 54 de ani, Lali Gabor vorbește pentru Cluj24.ro despre priceperea sa în a îmblânzi focul, despre viață, despre etnia sa și discriminări.

Cluj24.ro: Lali, cum ți-a venit ideea de a face astfel de obiecte neobișnuite?

Lali Gabor: S-o întâmplat în urmă cu câțiva ani. Eram la un chef în „Insomnia” din Cluj și, la un moment dat, a venit la masa mea un tip mic și negricios. Zic, mă, ce-o fi vrând ăsta? Iar el mă-ntreabă: „Știi să faci o pălărie ca asta de pe capul tău din aramă?”. Îi spun: da. „Cât mă face?”, întreabă el. 300  de euro, zic eu, să-l încerc.

„Îți dau 200 de euro avans și restul când e gata”, îmi spune el. Parcă m-a pupat Cerul pe cap, nu alta! Omul a fost corect, eu i-am dat pălăria, el mi-a dat banii. Iar de atunci s-a născut strălucirea arămurilor țigănești, pentru că la a doua întâlnire, mi-a zis să facem niște obiecte și să deschidem o expoziție. Acel om, pentru care am o stimă totală, este Sebestyen Gyorgy, directorul Galeriilor Quadro din Cluj.

Și vioara?

La vioara asta am lucrat de mi-or sărit capacele! La sfârșitul unei zile de muncă eram și eu sfârșit. Cum să-ți zic ca să mă-nțelegi, de beat am mai văzut dublu, dar triplu, nu. Așa vedeam după o zi de lucru la vioara asta: triplu.

Și ce ai făcut cu ea, unde e acum?

Am vândut-o unui jucător de la CFR Cluj. Socru-său e din Oradea și e mare fan de instrumente cu corzi și și-a dorit-o foarte mult. I-am dat-o lui. Nu mai știu cât am luat pe ea: dacă aș zice 500 de euro, aș minți, dacă aș zice 5.000 de euro, iară aș minți. Dar vioara aceea făcea 50.000 de euro, era unicat. Nimeni nu mai face așa ceva.

Ai devenit celebru după reality show-ul de la Look TV, dar și după pălăria pe care o porți. Cum te simți privit?

Hmm, știi ce e interesant? Dacă ești la un chef și tăți îs beți, la tăți le place de pălăria mea. Tăți ar vrea s-o încerce. Dar când sunt pe stradă și o văd pe capul meu, tăți spun: „Băga-l-aș în p***a mă-sii de țîgan!”. Parcă nu suntem din același aluat, același sânge și n-avem aceleași oase. Parcă Dumnezeu a lucrat mai mult pe el decât pe mine.

Cum te simți când lumea îți spune „țigan”?

Nu mă simt rău într-o conversație, nici când cineva mă-ntreabă: „Cât îi ceasul, țigane?”.  Dar când unul spune „țiganul ăsta…”, atunci, da, nu mă simt deloc bine. România asta a noastră nu e așa de ortodoxă. 500 de ani de robie și mâna „patriei-mamă” băgată până în gât în sângele nevinovat și-au spus cuvântul.

Țigan sau român?

Știi cum e? Eu, în casa mea, sunt țigan, dar cum ies afară de pe poartă, nu mai sunt țigan. Sunt un om oarecare. Altfel, n-ai cum să reușești. De pildă, dacă în curtea mea vin 10-20 de țigani, mă comport ca în cultura mea țigănească. Dar cu românii, n-am cum să mă comport așa. Trebuie să-mi impun și să mă comport ca atare, că altfel mă autoizolez.

Lali Gabor, te consideri discriminat?

Foarte. Să-ți dau un exemplu: într-o zi, am intrat într-o farmacie cu doamna mea îmbrăcată în straie țigănești. Imediat a apărut un tânăr farmacist ca nu cumva să fure ceva de acolo. Până când dintre țiganii gabori nu vor fi profesori, doctori, procurori, polițiști, avocați, noi vom fi discriminați! Tu n-o simți ca român, dar eu o simt. O trăiesc de 4-5 ori pe zi, deja mi-e scârbă!

Alt exemplu: intru în hotel și întreb: „Aveți camere libere?”. „Nu, n-avem”, îmi zice cineva de la recepție. După care sun pe mobil și aflu că are camere libere. Știi cum zic? Dă-le de lucru la țigani și să vezi că n-o să fure. Nu mă refer la ăia care au lanțuri grele la gât, dar cerșesc. Ăștia sunt gunoaie.

Alt exemplu: eram grăbit într-o zi și am vrut să iau un taxi din centrul Clujului. Primul m-o refuzat. Al doilea, văzând că primul traximetrist n-a vrut să mă ia, m-a refuzat și el. Al treilea, la fel. Până la urmă, m-a luat cineva, am aflat mai apoi că era antrenor de judo. N-a avut cuvinte frumoase la adresa colegilor lui.

Înțeleg că ai avut o lucrare de mare anvergură la un restaurant din centrul Clujului. Cum a fost, cine te-a recomandat?

Un arhitect din Cluj (designer de interioare – n.r.), Stranski îl cheamă, m-a sunat să mă întrebe dacă aș putea lucra lemnul cu piatră și cu vase de alamă. Ăstea trebuiau bătute boabă la boabă. Mi-au dat să fac un acoperiș în care niciun segment de tablă nu era la fel ca celălalt.

Acoperișul arăta jalnic înainte, dar l-am dovedit. Acolo am găsit frăție nemaipomenită, m-am simți frate cu oamenii ăștia. Da, m-am simțit foarte bine și, ori de câte ori trec prin centrul Clujului, mă opresc aici, la o cafea, să stau de vorbă cu ei. Îmi face mare plăcere.

Lali Gabor: țigan căldarar, tinichigiu, fierar și actor

Lali (Lajos) Gabor s-a născut pe 1 martie 1968, în satul Haieu/Băile 1 Mai, Oradea, unde părinții lui s-au mutat din Craciunești, Mures. Este țigan căldarar, tinichigiu și fierar, dar talentele lui Lali nu se opresc la meşterit.

Personalitate puternică şi un excelent povestitor, Lali Gabor a fost descoperit de regizorul clujean Róbert Lakatos, care realiza un documentar cu tema „Across the Border”, înaintea primirii Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei şi Ungariei în UE.

Cu „Bahrtalo!” a luat „Porumbelul de Aur”

Intitulat „Bahrtalo!”, adică „Noroc!”, documentarul de 25 de minute a obținut în 2004 premiul „Porumbelul de Aur” la Festivalul Internaţional de la Leipzig.

Proiectul a continuat în 2008, când acelaşi regizor şi aceiaşi protagonişti au lansat un documentar ficţional de aproape o oră şi jumătate bazat pe peripeţiile celor două personaje şi intitulat tot „Bahrtalo!”.

De data aceasta, Lali şi Lóri au fost filmaţi în aventurile lor prin Transilvania, Ungaria, Austria şi chiar Egipt, rezultatul fiind, potrivit criticilor, o „comedie absolută”.

Foto: blog.cinefan.ro

Pentru rolul său, Lali a primit în acelaşi an distincţia rezervată celui mai bun actor şi trofeul „Saturno d’oro” la Festivalul Internaţional de Film Saturno din Roma. Un premiu de care Lali Gabor este foarte mândru.

„Fifty-Fifty” cu Lali la Look TV

Tot la Cluj, îndemnat de un profesor universitar, Lali a ţinut, într-un cadru neconvențional, cursuri gratuite de limbă ţigănească timp de un semestru.

Actor talentat, Lali a ajuns şi în atenţia televiziunilor, fiind cooptat într-o emisiune la Look TV Cluj intitulată „Fifty, Fifty”. Emisiunea urmărea aventurile lui Lali şi ale actorului sătmărean Vasile Blaga, trimişi „pe teren” să vândă produse la târguri, să facă pe dispecerii de telefonie, să supravieţuiască în Delta Dunării, ba chiar şi să viziteze o închisoare.