ACTUALITATE
Jurnalul lui Tavi (8)/ Momentele în care l-am ucis pe Dumnezeu din fiinţa noastră prăpădită de păcat
Ieri zi superba, cu o lumina stranie, filtrata printre cladirile ce par mai somptuoase si mai precise, plantate parca ca intr-un joc pe strazile pustii. Traversez centrul – doar cativa oameni stau la soare, pe banci, cu priviri pierdute. Parca m-as misca intr-un tablou de-al lui Hopper, tablouri care desi au un aer trist, nu transmit nici o tristete.
Eu fiind acum un personaj din Hopper, un barbat singur intr-un oras pustiu, traversand fara un scop anume o piateta pietruita. Luate in parte, fiecare din aceste elemente sunt triste: piateta urata, proiectata de un arhitect lipsit de talent, biserica acoperita cu schele, trei oameni asezati pe banci, aiurea, privind in gol, un barbat singur mergand agale, stricand cumva ritmul acestui peisaj. Am strabatut muntii, imi vine sa zic, asemeni lui Marcel Brion, dar muntii strabatuti de mine sunt acum parca in alta viata, traita de mult, intr-o lume in care ca tanar, „sa faci creasta” insemna intr-adevar ceva… Am strabatut piata si am luat o incet, incet, pasind pe strazi prafoase incalzite de soarele fara putere, pana la biserica. Rugaciunea a fost intotdeauna pentru mine ca un fel de iesire din timp; in fata altarului timpul meu se opreste si dispare in ruga, fata in fata cu Mantuitorul, Maica Domnului si Iisus Christos parca nu mai exista nimic altceva decat tensiunea aceasta ireala.
M-am rugat pentru toti prietenii, m-am rugat pentru cei a caror rautate n-o inteleg, m-am rugat pentru morti si pentru Romania vie. Apoi m-am marturisit preotului – la distanta regulamentara, in genunchi – si m-am impartasit, apoi am reintrat usurat in tabloul lui Hopper… Acasa am cautat volumasul lui Alain de Botton si am recitit minunatul lui eseu despre Hopper. „E o trasatura ciudata a operei lui Hopper aceea ca, desi pare preocupata sa infatiseze locuri pasagere si neprimitoare, am putea, in contact cu ea, sa ne simtim ca si cum am fi readusi intr-un loc important din noi insine, intr-un loc al linistii, al tristetii, al seriozitatii si autenticitatii: ne poate ajuta sa ne readucem aminte de noi.”
In celoc anume? In ce punct al existentei noastre se fixeaza amintirea? Cum arata eul nostru atunci? Legile unei astfel de alegeri nu sunt precizate nicaieri. Poate acum mai mult ca oricand se vede cata falsitate si „cartonaj” se afla in spatele unor idei precum dragostea, iubirea, daruirea… Definitoriu pentru iubire se spune ca este depasirea singuratatii. Asa sa fie oare? Poate fi depasita singuratatea? Sau ea revine in noi mai ales in momentele pustii, cand insusi sufletul iti este un tablou de Hopper? „Nu exista romantici mai mari decat cei care nu au pe nimeni cu care sa fie romantici. Abia cand ne aflam in strafundurile singuratatii, nederanjati de munca sau prieteni suntem in pozitia de a intelege natura si necesitatea dragostei” – spune Botton.
Lumea a evoluat (sau a involuat), in sensul in care majoritatea cuplurilor pe care le cunosc isi traiesc propria singuratate in doi. Ce ii indeparteaza, ce ii apropie ? De multe ori necunoasterea suficienta a celuilalt, apoi obiectivele materiale asumate, copii carora le vor asigura un viitor. Pare mai mult o rutina. O rutina loiala, cu placerile, evenimentele si bucuriile ei. Dar e destul? Probabil ca pentru cei mai multi, da. Botton are dreptate cand le cere femeilor sa fie recunoscatoare disperarii barbatilor disponibili, ca baza a viitoarei loialitati si viitorului altruism al unei posibile constructii. De la „modelele” de barbati de succes de azi, macho cu masini tari, nu cere nimeni nimic, dar un anume fel de constructie romantica nu mai atrage deloc tinerele fete de azi. Sau daca da, desi se vor simti „acasa” intr-o astfel de relatie vor sfarsi prin a o parasi, fiindca nu seamana cu majoritatea celor ce se leaga in parametrii obisnuiti ai lumii acesteia. Ca si cand ai vrea si ai reusi, desi esti un personaj din Hopper, sa parasesti tabloul si sa traiesti in altul, banal, comun, fara nimic din ce sufletul tau are nevoie…
——————
La televizor, in mod realmente ciudat, despre economie si clasamentele Fitch, despre dezastrele ce urmeaza vorbesc numai niste baieti ferchesi stralucind de bunastare si, culmea, toti cu ochelarii de citit coborati, aproape de varful nasului. O fi vreo uniforma? Baietii asia ferchesi si satui, cu frezele facute cu gel, asa cum altadata dandy se ungeau cu briantina inainte de a iesi la terasa in centru, ne spun ca vom saraci inevitabil. Pe alt post a inceput deja vesnicul retetar al mesei de Pasti; trei femei tepene, in costume populare, cu masti verzi stok, ingana un cantec religios, iar alaturi altele ung cu slanina oua frumos incondeiate. Un bucatar in tricou negru cu muschi de halterofil si tatuat gretos, pune in cuptor tavi mari, cu carne de miel. Pe alt post un baby-face vestejit cu mustata a la Clark Gable „mixeaza” pe platforma de deasupra unui bloc melodii ritmat-cretine, inconjurat de o stranie aparatura, indemnand oamenii, prin camera care-l filmeaza, sa stea in casa…
————-
Nici un mesaj cald, uman, de la nimeni, in tot acest timp. Oare ni s-o fi atrofiat si bobul de umanism, de caldura sufleteasca din inima? Cum am ajuns atat de jos, incat toate mesajele publice sa fie amenintatoare si dure? Cand politia a iesit pe strazi, mi-am imaginat ca vor fi acolo pentru a preintampina situatii, nu pentru a amenda oamenii. Si mai mult decat atat: am vazut oameni loviti, ingenunchiati, incatusati de politisti. Mii de amenzi… Suntem in plin ev mediu. De mai bine de zece ani Statul roman a revenit la a supraveghea si a pedepsi. Chiar si mesajul transmis de institutiile financiare nu au alta atitudine, decat cea a politistului care trateaza tot poporul roman ca pe un posibil sau real delincvent. Singuratatea, catastrofa, autoizolarea ar trebui sa ne faca sa ne gandim la toate astea, la eul nostru, la devenirea lui, la ceea ce ne uneste ca popor, la momentele in care am fost slabi, lasi si am ingaduit sa se ajunga aici. La momentele cand am gresit si n-am platit, cand am incercat sa ne ascundem greselile, apoi la cele in care am urlat, am condamnat, la momentele in care „am aruncat cu piatra”, de parca noi am fi fost cei nepatati. Momentele in care l-am ucis pe Dumnezeu din fiinta noastra prapadita de pacat. Si sa ne gandim la dragostea pe care ne-o dorim, fara sa ne „confectionam” propriul vis dupa modele de carton, care par sa duca la o fericire ieftina, comuna si benigna…
Un text superb al prietenului Mirel Curea, cam pe gandul meu, un indemn generos si nepretuit, din care reproduc cateva fraze: „Dragul Meu Cetățean, întoarce capul de la oricine se răstește la tine superior și îți prevede pieirea, fie dacă nu te iei după el, fie orice ar fi! Uită-te doar la Preot și la Medic! Primul are grija de sufletul tău, al doilea de trupul tău. Mai uită-te și la cei care te iubesc și te respectă! Privește-ți cu încredere viitorul, educă-ți liniștit și iubitor copiii, cinstește-ți senin credința, Dumnezeu te iubește chiar dacă te încearcă puțin și nu ți-a întors deloc spatele! Caută tâlcurile încercării pe care o traversăm, îți vor fi de mare folos! Ai viitor, dragul Meu Cetățean, iubitul Meu prieten, pentru viitorul tau, Mantuitorul si a incredintat sufletul Tatalui! Hristos a inviat!”
Dar cati se mai gandesc la dragoste, in vremurile astea in care prea multi par indragostiti, dar si mai multi par (si chiar sunt) tristi si dezamagiti, traind modest, o „fericire de grup”, falsa si goala de emotie? Cum o sa mai arate dragostea noastra? Cum vom arata noi, cine stie cat timp, de acum incolo, cu masti pe fata, fara personalitate, fara trasaturi, fara chip?
———
Pe peretele din stanga al „Bodeguitei”, sus, desupra pistolului cu butoias detinut de doctorul si marele politician chilian Savador Allende, figura tragica si demna in trista ei celebritate, presedintele ucis in palatul La Moneda din Santiago de Chile. Pistolul poarta inscriptia „Bunului meu prieten Salvador Allende de la Fidel Castro” si oricine il poate vedea expus la „Bodeguita del medio”. Cum a murit presedintele ales prin vot popular in Chile ramane un fapt neelucidat. Unii, oficial, spun ca s-a sinucis, asa cum anuntase in ultimul sau discurs la radio, altii spun ca a fost omorat, intr-o actiune militara, sustinuta financiar de SUA, prin care puterea a fost luata de dictatorul Augusto Pinochet. Allende trebuia suprimat datorita faptului ca era iubit de popor si, mai ales datorita politicii sale de nationalizare a industriei si a revenirii la politica de colectivizare a agriculturii.
„Viva la Cuba libre! Chile espera! – dr Salvador Allende, Bodeguita del Medio, 28 de Junio, 1961” – scrie, mare, de mana, cu un scris rotunjit, domol, presdintele Chilian, pe o hartie acum ingalbenită de timp si fum de havane, inramata deasupra propriului pistol. Si, ca din intamplare, lipit de acest tablou emotionant, o alta rama, cu alta semnatura celebra. Romanciera franceza Francoise Sagan scrie in 1959: „Muchas gracias por la comide. Soy muy contente, yo volvere vive la Bodeguita, vive Cuba.”
In seara aceea am ajuns la Bodeguita mai repede, impreuna cu Adrian. Cum n-am gasit decat un taxi, de la „La cocina de Liliam”, un restaurant asezat in mijlocul unei oaze de verdeata si ochiuri de apa cristalina, ne-am impartit in doua. Am cunoscut-o pe Liliam, patroana, o doamna in varsta, care in fiecare zi gateste meniul zilei cu propriile maini si i-am multumit in gand lui Peter Imre, care mi-a recomandat restaurantul. Inspirat, Cozmin a comandat Paella si abia am reusit sa dovedim castronul urias care ne-a fost pus pe masa, apoi am gustat celebrele inghetate de branza si de orez, semn ca saracia te invata sa gasesti solutii intotdeauna. Deci ajunsesem cu primul transport la Bodeguita aflata la o ora de respiro; eram singurii clienti si ne-am asezat la bar, cu Adrian in fata unui „mojito doble” si Manuel ne-a aprins cu tehnica lui impecabila, cate un „Bolivar libertador”. Sus, in fata mea gandurile inramate ale Francoisei Sagan si Salvador Allende…
Mi am amintit de nepoata presedintelui chilian, Isabel Allende si de cartea ei „Amor”; rar mi-a fost dat sa citesc asemenea literatura dedicata dragostei, a bogatiei trairilor si gesticii iubirii, pentru cei mai multi, aproape inexistente. Caci a putea, si a sti sa iubesti nu e neaparat un dar, ci mai degraba un noroc. Scrisa la varsta de 72 de ani, dupa o cariera literara incununata de succes, Isabel da frau liber, efuziv unor uimitoare si senzuale pagini; ceva ce are, parca ceva din intreaga literatura sudamericana, din Sabato, Marquez, Verissimo, Carpentier sau Llosa; o intelegere luminoasa a sexului, al dragostei totale, in cele din urma… „Intr-o pornire caritabila, femeia l-a imbratisat pe la spate, sanii lasati si tristi s-au zdrobit de spinarea lui, degetele pline de inele i-au desfacut nasturii de la camasa… (…) … Atunci l-a sarutat pe gat, l-a cercetat cu gesturi experte, l-a atins unde nu fusese atins niciodata… El si-a croit drum printre fustele ei, a patruns-o ca un descreierat si s-a prabusit imediat cu un strigat, golindu-se de clabuci, de parca i-ar fi plesnit o artera in maruntaie”.
La cinci ani dupa ce publicase „Bonjour tristesse”, in 1959, Francoise Sagan poposea la Bodeguita del Medio. Era celebra, cartea se ecranizase si uimise o lume intreaga. Dupa cum chiar ea marturisea, voia, pur si simplu sa vada daca poate sa scrie un roman… Din acest „moft” al ei s-a intrupat, asadar, romanul libertatii totale in dragoste. Complicate combinatii intr-o istorie de iubire si curaj, curajul asumarii unei libertati chiar cu nuante imorale. Recitind o pe Francoise, pe aceasta tanara rebela, cu care ca intr-o intalnire tainica, peste timp, am adastat in aceeasi unica Bodeguita, fiecare cu tristetile lui, sorbind din acelasi mojito cu gheata, gandind la o lume cazuta, incapabila de sentimente adanci, de dragoste adevarata, aceasta atat de iubita „societate de consum” in care traim, in care si dragostea nu mai este altceva decat un „produs” mai artificial si fals decat puteam sa ne imaginam vreodata…
Apoi au venit, cu a doua runda, cu acelasi taxi din care daca nu eram atenti, ne puteam trezi cu tot cu usa aruncati pe soseaua aspra a „Maleconului”, udata in rastimpuri de valurile uriase. Cand au intrat baietii si ne-am reunit in „carciumioara din centru”, demnii urmasi ai „Buenei vista” isi instalau instrumentele; in ultimele clipa de liniste m-am mai uitat o data la fotografiile din spatele barului: Hemingway cu Mary, sotia lui si un grup de cubanezi, iar mai jos Ernesto Guevara, frumosul „Che” fotografiati tot acolo, cu paharele in maini, alaturi de Camillo Cienfuegos, alt celebru revolutionar cubanez, care alaturi de Fidel Castro,Che, Raul Castro si Juan Almeida Bosque au fost in grupul expeditiei de pe „Granma”, lansand insurgenta contra dictatorului Fulgencio Batista.
Este, intr-adevar o lume pe care multi nu o inteleg:” …ar merita sa-i informam pe numerosii analisti europeni tonti, atatia englezi, atatia francezi cu scheme primitive, care vad realitatea noastra ca pe un western unde sunt pusi fata in fata oameni buni si oameni rai, bogati si saraci, tarani si latifundiari grasi, ca nu exista asa ceva: cei din cadru guvernamental si care fac insurectia provin din aceleasi clase medii, chinuite. Si daca te uiti la deceniul acela iluminat si tragic al anilor ’70, al carui simbol suprem ar putea fi fata impietrita a lui Che Guevara, ciuruit de gloante intr-un sat din Bolivia, gasesti intotdeauna amintirea fantomatica a camarazilor morti.” Nu mi-am amintit atunci exact citatul pe care-l reproduc acum, din cartea de convorbiri dintre Gabriel Garcia Marquez si Plinio Apuleyo Mendoza, dar simteam ceea ce orice om cu inima si suflet poate sa simta in fata dramei poporului cubanez, asemeni tuturor celor care (de la sefi de state, laureati ai premiului nobel, artisti cantareti si celebri sau simpli guerilleros), au petrecut cel putin o noapte la Bodeguita, printre umbre ale marilor spirite, trecatoare pe acest pamant al nedreptatii…
————–
„De zeci de ani se trage cu tunul minciunii si al defaimarii in institutia bisericii. De catre oameni stapaniti de ura, de ura salbatica. De la ridiculizarea credintei in „secolul tehnologiei” pana la acuzarea clerului intreg de arghirofilie, nimic nu a lipsit din propaganda anti-ortodoxa de la noi. Privesc cu o durere muta incrancenarea cu care televiziunile de partid si de stat si sute de personaje publice pun in antiteza oficierea liturghiei de catre episcopul Romei, solitar in imensa piata din fata catedralei San Pietro, cu dorinta ortodocsilor de a face suportabila neparticiparea la slujba de Inviere. Si cred ca s-a ajuns prea departe: folosind instrumentele statului, cu puterea si autoritatea statului, cu complicitatea celor imbogatiti de acelasi stat, sunt umiliti milioane de ortodocsi din Romania. – citez dintr un excelent text scris de prietenul Petrisor Peiu.
Altfel, nici nu stiu cu ce anume cuvinte pot sa descriu durerea unui Pasti cu bisericile goale, cu oamenii tintuiti in case, intr-o atmosfera apasatoare cum nu mi-a fost dat sa traiesc… Am suferit anchete si batai legat de calorifer in birourile Securitatii, am fost muscat de cainii asmutiti asupra mea de comandantul postului de graniceri, mi-am vazut de cateva ori moartea in fata, am avut teava de AK-47 in gura, cu arma dezasigurata tinuta de un granicer imberb si la fel de speriat ca si mine, l-am suportat pe Ceausescu, apoi pe Basescu, privind neputincios cum distruge Romania scotand la lumina cele mai mizerabile racile sufletesti ale poporului acestuia, dar sentimentul de infrangere al propriului popor, pe care l-am avut in chiar noaptea invierii Mantuitorului nostru Iisus Christos, nu l-am mai avut atat de plenar, niciodata… Am avut o noapte rea, cu un somn agitat si m-am trezit obosit, de parca sapasem, in vis, gropi fara pauza.
Privesc fotografia pe care mi a trimis o George Banu zilele trecute, – strada Rivoli, pustie, pustie, cu un soare impresionist arzand in capat. Strazi pustii, peste tot strazi pustii, emanand un spirit de moarte si disperare. In 1930 Andre Breton spunea ca „gestul suprarealist cel mai simplu il constituie simpla goana pe o strada cu pistolul in mana, tragand si impuscand oamenii din multime, la intamplare, cat de des iti permite tragaciul”. Afirmatia, desigur, a creat un scandal urias dar, observ, in ziua de azi, cu orasele pustiite de moarte si frica, chiar si suprarealismul pare imposibil…
Octavian Hoandră
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
EVENIMENT
FOTO. Katya și familia ei au transformat Floreștiul într-un „mini-Harkov”: Nu mai plecăm din Cluj
Kateryna Suprun e un om cu suflet mare și, chiar dacă lasă uneori emoțiile să o copleșeacă, e o femeie puternică și plină de idei pe care le și pune în practică. E unul dintre oamenii cunoscuți în comunitatea ucraineilor din Cluj pentru că i-a ajutat cu tot ce a putut pe cei care s-au refugiat aici.
Katya, împreună cu soțul ei și fiica lor, care avea 5 ani, au fugit din Harkov cu strictul necesar fără să știe exact unde și când se vor opri. Au ajuns la Cluj în 10 martie 2022 și aici au luat viața de la capăt.
Katya și familia ei au transformat Floreștiul într-un „mini-Harkov”: Nu mai plecăm din Cluj
Când a ajuns la Cluj, familia Suprun și-a găsit un apartament în Florești și a decis să rămână. Katya spune că după ce au găsit un loc unde să stea, două săptămâni a plâns încontinuu, dar viața trebuie să meargă înainte. A început să întrebe în dreapta și în stânga și așa a cunoscut-o pe Patricia Kudo, care are un centru de ajutorarea a refugiaților.
După ce s-a obișnuit aici, Katya nu a stat pe gânduri și, pentru că este o persoană voluntară și cu o inimă mare, a început să îi ajute și ea pe cei care se refugiau la Cluj.
Pentru început, povestește ea, a sortat ajutoare pentru refugiați – haine, încălțăminte, jucării pentru copii, iar apoi a început să lucreze și ca „agent imobiliar”. I-a ajutat pe refugiați să își găsească o casă, un loc unde să stea.
„Oamenii erau în șoc. Nu știau ce trebuie să facă, cum să obțină acte, i-am ajutat cu tot ce aveau nevoie”, povestește ea.
La Centrul Dobra Hata a aflat despre Fundația Open Fields, care oferea ajutor pentru refugiați, inclusiv financiar. A primit bani atât ea, cât și fiica ei. Câte 500 de lei pe lună pentru tot ce aveau nevoie. Dar marea ei bucurie, și spune asta cu lacrimi în ochi, este că soțul ei a obținut de la fundație un grant de 6.000 de euro ca să pună pe picioare o afacere.
Katya e coordonator la Fundația World Vision în Cluj
În Ucraina, Katya a lucrat la director de vânzări pentru un lanț de supermarketuri, dar și ca agent imobiliar. Tot acolo a lucrat și ca asistent social voluntar și încerca să găsească familii pentru copiii orfani.
„Ca un semn al destinului, și aici mă ocup de copii. Din decembrie 2022 lucrez ca și coordonator la Fundația World Vision, un loc unde mamele și copiii sunt ajutați și fericiți, și asta mă bucură”, spune Katya.
Dar până să își găsească acest loc de muncă, a făcut curățenie sau a lucrat ca manichiuristă.
Katya spune că nu îi place să audă despre urcaineni care au venit la Cluj și care „nu se comportă așa cum trebuie”.
„Pe cei cu care intru în contact îi sfătuiesc să fie buni, să nu facă lucruri rele. De când sunt aici niciodată nu am întâlnit un român care să se poarte urât cu un ucrainean, dar invers am auzit cazuri.
Când un clujean s-a plâns că niște ucraineni care au stat în gazdă la el au lăsat mizerie în urmă m-am dus eu și am făcut curățenie. Îmi e rușine când se întâmplă asta. Oriunde locuiești, că ești în Ucraina sau în România, trebuie să ai grijă de casă, să o ții curată”, spune ea cu convingere.
Pentru ca i-a plăcut aici și e multumită și-a adus și mama, dar și restul familiei la Cluj. Au închiriat 5 apartamente în Florești. „Avem și foarte mulți prieteni, am transformat Floreștiul într-un mini-Harkov”, glumește ea.
Nastia, fetița ei, este acum în clasa pregătitoare. Are 6 ani și este singura ucraineancă într-o clasă de elevi români. A fost și la grădiniță aici anul trecut și se descurcă tot mai mai bine în limba română.
„Aici suntem în siguranță și suntem liberi”
Katya spune că e mulțumită cu viața pe care o are acum și își vede viitorul tot aici, la Cluj.
„Românii i-au ajutat foarte mult pe ucraineni. Nici pentru 10.000, de fapt nici pentru 50.000 de euro nu aș pleca în Germania sau în altă țară. Aici suntem în siguranță și avem libertate. 100% rămân în Cluj pentru că nu am unde să mă mai întorc.
Am prieteni care ne cheamă în Spania, să ne mutăm acolo, dar nu vreau să merg. Dacă aici totul este bine, de ce să caut un loc unde <<poate>> o să fie mai bine?”, încheie Katya.
Asociația Cluj 24 și Fundația HEKS/EPER Romania împreună cu partenerii săi, Fundația Open Fields și Asociația Notorius, vă prezintă poveștile de succes ale refugiaților ucraineni care au devenit membri activi și funcționali în comunitatea clujeană și care au luat „Viața de la capăt”. Proiectul beneficiază de sprijin financiar din partea UNHCR și contribuie la Planul Regional de Răspuns pentru refugiați al UNHCR.
Катя разом з родиною перетворили Флорешть в „міні-Харків”: „Ми залишаємось в Клужі”
Катерина Супрун – людина з великим серцем та душею і навіть якщо інколи дозволяє емоціям „брати верх” над нею, вона сильна жінка, сповнена ідей, які втілює в життя. В українській громаді Клужа вона впізнавана бо допомагала своїм співгромадянам, які створили тут другий домівку всім чим могла.
Катя разом з чоловіком і донькою, якій було 5 років втекли з Харкова з найнеобхіднішим, не знаючи у якому саме місці зупиняться і коли. Приїхали до Клужу 10 березня 2022 року і тут почали життя з самого початку.
Катя разом з родиною перетворили Флорешть в „міні- Харків”: „Ми залишаємось в Клужі”
Коли родина Супрун приїхала в Клуж, вони знайшли квартиру в Флорешть та вирішили залишитися. Катя розповідає, що коли знайшли житло вона на протязі двох тижнів плакала безперервно, але життя має тривати. Почала розпитувати, шукати інформацію і таким чином познайомилась з Патрісією Кудо, яка має центр допомоги біженцям.
Після того, як трохи освоїлася, Катя, як волонтер із великим серцем не роздумувала довго та почала допомагати тим хто приїздив до Клужу в пошуках прихистку.
„Спочатку – розповідає вона, – „допомагала сортувати допомогу для українців: одяг, взуття, іграшки для дітей, а потім вже почала допомагати ще й як „агент з нерухомості”. Допомагала біженцям шукати дім, місце для проживання”.
„Люди були в шоці. Не знали що робити, де оформлювати документи, я їм допомагала з усім необхідним”- каже вона.
У центрі Добра Хата вона дізналася про фонд Open Fields та те, що він допомагає біженцям також і фінансово. Вона отримала гроші на дитину, 500 леїв на місяць на най-необхідне. Але її велика радість, і каже вона це зі сльозами на очах, полягає в тому, що її чоловік отримав від фонду грант у розмірі 6000 євро на відкриття бізнесу.
Катя є координаторкою у World Vision у Клужі
В Україні Катя працювала керівником відділу продажів в мережі супермаркетів а також агентом з нерухомості. Вона ще працювала соціальним працівником-волонтером і намагалася знайти сім’ї для дітей-сиріт.
„Доля так розпорядилася, що я і тут займаюся дітьми. З грудня 2022 року я працюю координаторкою у фонді World Vision, в місці де допомагають і мамам і дітям та де вони можуть бути щасливими, це і мене робить щасливою”- каже Катя.
Але поки не знайшла цю роботу вона прибирала або працювала майстром з манікюру.
Катя каже, що їй неприємно чути про українців, які приїхали до Клужу і „поводяться нечемно”.
„Завжди раджу українцям, з якими знайома, бути добрими, не робити поганих вчинків. За весь час що я в Клужі жодного разу не чула щоб хтось з румунів погано поводився з українцями, але чула про випадки протилежні”.
„Був випадок, коли один чоловік з Клужа поскаржився, що дехто з українців, які жили в нього, залишили за собою безлад, я пішла і прибрала за ними. Мені соромно коли таке трапляється. Де б ти не жив чи то в Україні, чи то в Румунії, ти маєш дбати про дім де ти живеш та тримати його в чистоті” – переконано каже вона.
Оскільки їй тут подобається і задоволена містом, вона привезла сюди свою маму та решту родини до Клужу. Вони орендували 5 квартир у Флорешть. „Також багато друзів тут живуть, ми перетворили Флорешть у міні-Харків” – жартує вона.
Її донечка Настя зараз ходить до школи у підготовчий клас. Їй 6 років і вона єдина учениця-українка у класі з румунськими дітьми. Минулого року вона також ходила до румунського садочку і зараз все краще володіє румунською мовою.
„Тут ми у безпеці та є вільними”
Катя каже, що задоволена життям, яке має зараз, і бачить своє майбутнє у Клужі.
„Румуни дуже допомогли українцям. Не поїду ні до Германії ні до будь-якої іншої країни навіть якщо мені будуть платити 10 000 або 50 000 тисяч євро.
Тут ми у безпеці та маємо свободу. 100 % залишимось у Клужі бо нікуди повертатися.”Мої друзі запрошують нас до Іспанії, переїхати туди, але я не хочу. Якщо тут все добре, навіщо мені шукати місце, де „можливо” буде краще?”- підсумовує Катя.
Асоціація Cluj 24 та Фонд Heks/Eper Румунія разом з партнерами Фондом Open Fields і Асоціацією Notorius мають намір представити вашій увазі успішні розповіді українських біженців, які беруть активну участь у житті громади Клуж , є її повноцінними членами та розпочали „життя з самого початку”. Проект отримує фінансову підтримку від УВКБ ООН і робить внесок у Регіональний план реагування на біженців УВКБ ООН.
EVENIMENT
BEAT, da’ hotărât! Un floreștean prins băut la volan s-a ales cu dosar penal. A RECIDIVAT în aceeași zi, făcând și un accident
Un floreștean de 56 de ani a fost prins băut la volan, luni, și pentru că a refuzat prelevarea probelor biologice, i s-a deschis dosar penal. În seara aceleiași zile, acesta a fost din nou prins conducând băut, după ce a făcut și un accident ușor. Polițiștii l-au reținut pentru 24 de ore.
„În data de 26 noiembrie a.c., în jurul orei 12.00, polițiștii din cadrul Secției 6 Poliție Rurală Florești au depistat, pe strada Sub Cetate din Florești, un bărbat de 56 de ani, care conducea un autoturism, aflându-se sub influența alcoolului.
BEAT, da’ hotărât! Un floreștean prins băut la volan s-a ales cu dosar penal. A RECIDIVAT în aceeași zi, făcând și un accident
La testarea cu aparatul etilotest a fost indicată o valoare de 1.00 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la o unitate medicală în vederea prelevării de mostre biologice, însă bărbatul a refuzat prelevarea.
În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, iar acestuia i-a fost comunicat faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât a fost întocmit dosar penal.
„Polițiștii au emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore pe numele bărbatului”
Ulterior, în cursul serii de 26 noiembrie, în baza unor informații de interes operativ, polițiștii au constatat că bărbatul, având dreptul de a conduce suspendat, s-a urcat la volanul unui autoturism, iar într-o intersecție cu sens giratoriu de pe DN1 – E60, în localitatea Florești, a acroșat din spate un autovehicul.
Astfel, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 1,08 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus la o unitate medicală pentru prelevarea mostrelor biologice.
În baza probatoriului administrat, polițiștii au emis ordonanță de reținere pentru 24 de ore pe numele bărbatului, cercetările fiind continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice și conducerea unui vehicul fără permis de conducere fapte prevăzute și pedepsite de Codul penal”, a comunicat IPJ Cluj.
EDUCATIE
Anca Buzoianu, la al doilea mandat de rector al UMF Cluj. A fost realeasă cu 97% din voturi. A fost singurul candidat
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu a fost aleasă pentru un nou mandat de rector al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, cu 97% din voturi.
Alegerile pentru funcția de rector, dar și pentru membrii Senatului Universității și ai Consiliilor Facultăților de Medicină, Medicină Dentară și Farmacie au avut loc luni, 27 noiembrie 2023.
Anca Buzoianu, la al doilea mandat de rector al UMF Cluj. A fost realeasă cu 97% din voturi. A fost singurul candidat
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu a obținut un număr de 621 de voturi pentru, din totalul de 646 voturi valide, pentru funcția de rector, precum și cele mai multe voturi pentru Senatul Universității și Consiliul Facultății de Medicină.
Potrivit Biroului Electoral al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, dintr-un total de 773 cadre didactice, cercetători, doctoranzi și studenți cu drept de vot, s-au prezentat la urne 646 de alegători, respectiv 84%.
„Cu bucurie și recunoștință, doresc să mulțumesc membrilor comunități academice care mi-au acordat din nou încrederea prin votul lor, pentru sprijinul lor neîncetat. Realegerea în funcția de rector al Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” este o confirmare a solidarității și angajamentului nostru colectiv pentru excelența în învățământul medical și farmaceutic.
Voi rămâne fidelă viziunii mele de a face din UMF Iuliu Hațieganu o instituție de elită, cu relevanță cât mai mare la nivel internațional. Împreună, vom continua să scriem istoria universității, să promovăm cercetarea de înaltă calitate și să formăm viitoarele generații de profesioniști în domeniul medical și farmaceutic”, a transmis prof. dr. Anca Dana Buzoianu.
Prima femeie rector a unei universități de medicină și farmacie din România
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu este medic primar în specialităţile pediatrie şi farmacologie clinică și şeful Disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca.
Este prima femeie rector a unei universități de medicină și farmacie din România, funcție pe care o deține din ianuarie 2020, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale și Cavaler al Ordinului Național de Merit al Republicii Franceze, distincție acordată de președintele Emmanuel Macron în 2018.
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu a fost și prima femeie decan din istoria Facultății de Medicină din Cluj-Napoca, fiind aleasă în această funcție pentru prima dată în anul 2008, iar apoi realeasă pentru încă două mandate.
Sub conducerea sa, Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca a devenit prima facultate de medicină din centrul și sud-estul Europei care a primit Diploma de Recunoaștere a Calității – „Label CIDMEF”, certificat de calitate și performanță care apreciază conformitatea procesului educațional cu normele CIDMEF (Conferința Internațională a Decanilor și a Facultăților de Medicină de Expresie Franceză), precum și prima facultate de profil acreditată internațional din România de către AMSE/ASIIN – Association for Medical Schools in Europe.
A modernizat curriculumul facultății după modelele din Europa de Vest, a introdus inovații educaționale preluate apoi de toate școlile medicale din țară, a condus proiecte educaționale care au contribuit la dezvoltarea instituțională a universității.
Proiecte de 34 de milioane de euro la UMF Cluj
În timpul primului său mandat de rector al universității, a dezvoltat o strategie de susținere și dezvoltare a cercetării științifice, UMF „Iuliu Haţieganu” având în derulare, în prezent, 125 de proiecte în valoare de 34 milioane de euro și se situează printre cele mai bune 1.000 de universități din lume în clasamentele internaționale, precum și pe locul 4 în metaranking-ul național.
Proiectele de investiții în infrastructura didactică și de cercetare a universității au fost semnificative și au vizat reamenajarea și modernizarea căminului VII și a parcului din campusul Hașdeu, deschiderea unui nou restaurant studențesc, renovarea tuturor amfiteatrelor și a altor spații de învățământ, înființarea Centrului de Cercetare privind Dezvoltarea Medicamentului, înființarea Muzeului Școlii Medicale Clujene etc. Proiectele de responsabilitate socială au reprezentat un obiectiv important în strategia de dezvoltare a universității, cu accent pe incluziune, diversitate și egalitate de șanse atât pentru studenți, cât și pentru întreaga comunitate.
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu a precizat că își dorește ca următorul mandat să se definească prin continuitate, echipa de conducere a universității propunându-și optimizarea actului managerial în baza experienței acumulate în mandatul anterior.
În cadrul noului mandat, se vor finaliza proiectele de anvergură deja începute, precum construcția Centrului de Simulare, Training și Cercetare pentru Dezvoltarea Competențelor Profesionale și Centrul de Chirurgie Experimentală, pe o suprafață de aproximativ 20.000 mp, o nouă bibliotecă, preluarea Spitalului CFR și aducerea lui la standarde de îngrijire și dotare, o nouă biobază și o bază sportivă a universității, o grădiniță pentru copiii cadrelor didactice, ai personalului administrativ și ai studenților.
Probabil că cele mai mari vedete ale blocurilor din Cluj-Napoca sunt şi cele mai înalte, respectiv blocurile Wings şi Tower. Iar dacă sunt vedete, probabil că ar trebui să aibă şi cea mai mare căutare din partea clienţilor care ar vrea să-şi cumpere sau să ia închirie apartamente în blocurile respective.
Economie la lumină şi mai ales la clienţi în blocurile Wings şi Tower
Numai că, cel puţin la prima vedere, blocurile nu prea sunt locuite, ele fiind cufundate, noapte de noapte, aşa cum se vede şi în imagini, într-o beznă profundă. Dacă nu fac economie de curent locatarii, explicaţia cea mai rezzonabilă ar fi că acele acele apartamente nu sunt locuite, fie că n-au fost încă cumpărate, fie că n-au fost nici închiriate.
Cătălin Priscorniţă, fondator şi CEO Blitz are şi o posibilă altă explicaţie, din experienţa sa, deşi nu cunoaşte în amănunt situaţia din blocurile respective.
„Nu cunosc concret aceste situaţii, dar e posibil să fie cazuri izolate. Nu acesta este trendul pieţei în Cluj-Napoca, dacă sunt 2-3 blocuri care sunt neocupate, pot să fie dintr-o zonă în care foarte mulţi le-au cumpărat ca investiţie, dar asta nu înseamnă neapărat că le închiriază, ci doar ca plasament financiar, poate că le lasă neocupate o perioadă de timp. Dar astea sunt cazuri izolate, excepţii, nu putem vorbi de regulă”, a spus Cătăşin Priscorniţă pentru Cluj24.ro.
În Cluj-Napoca, preţurile la chirii depăşesc 600 de euro/apartament, iar la cumpărare, preţul depăşeşte 2.300 de euro/mp.
Amănunte despre piaţa imobiliară clujeană, aici:
Preţul mediu la locuinţe în Cluj: peste 2.300 de euro/mp, dar ajunge şi la o medie de peste 3.000 de euro/mp. Prognoze 2024
Cine n-are locuinţă, să-şi cumpere. Chiria în Cluj a ajuns la peste 600 de euro/apartament
Vedetele blocurilor clujene
West City Tower este cel mai înalt bloc din Cluj-Napoca, pe locul 8 în topul celor mai înalte clădiri din România și, în același timp, cea mai înaltă clădire rezidențială din țară.
Vârful turnului se află la 95 de metri distanță de sol, iar terasa oferă o priveliște ce te face să îți ții respirația.
Vezi şi:
FOTO-VIDEO: Cea mai înaltă clădire rezidențială din România se construiește la Cluj Napoca. Cum se vede orașul de pe West City Tower
West City Tower în infrastructură are 5 nivele de parcări. Pe lângă asta, clădirea are un parter și 25 de etaje. Cel mai înalt punct al clădirii se află la 95 de metri distanță de sol. Toată clădirea a fost construită cu materiale de cea mai bună calitate. În pilonii de rezistență s-a folosit același tip de beton ca în barajul de la Vidraru.
Fiecare apartament va avea încălzire în pardoseală. Centrala de pe bloc va oferi fiecărui locatar exact atâta căldură cât acesta dorește. Referitor la facturi, toți locatarii sunt contorizați separat, deci nu se păstrează modelul comunist de încălzire.
Prețul unui metru pătrat de construcție începea de la de la 1550 € +TVA în luna mai. Ansamblul locativ „West City Tower” apare pe piața imobiliarelor noi din Cluj – Napoca cu un număr total de 182 apartamente cu confort sporit, printre care sunt: garsoniere cu o cameră, apartamente cu 2 și 3 camere și sunt patru locuințe luxoase de tip – Penthouse, acestea dispun de 5 camere, au 3 băi, câteva terase și dispun de suprafața totală construită între 212,82 mp și 229,87 mp.
Apartamentele cu o cameră sunt proiectate cu suprafețe mari, care încep de la 50,09 mp până la 53,07 mp și se predau beneficiarilor semifinisate.
Locuințele decomandate cu 2 odăi dispun de suprafețe cuprinse între 58,11 mp și 87,99 mp, iar pentru unitățile locative cu 3 camere suprafața este de la 106,97 mp și ajunge până la 107,03 mp.
Un penthouse de 212,82 mp în blocul din Cluj Napoca se vinde cu 457.563 euro la care se adaugă TVA.
Şi în celălalalt mare bloc turn din Cluj-Napoca preţurile sunt pe măsură.
În luna mai 2023, un apartament cu două camere de 50mp, nou-nouț, situat în ansamblul Wings din Cluj-Napoca se închiria cu 650 de euro.Acesta este mobilat, utilat, are încălzire în pardoseală, aer condiționat, mașină de spălat vase și loc în parcarea subterană. Apropierea de o stație de transport în comun este, de regulă, un atu.
Primul institut de speologie din lume a fost la Cluj. Emil Racoviţă, creatorul biospeologiei, 155 de ani
FOTO. Cei 7 magnifici din Cluj. Aventură offroad în deşertul Sahara în cea mai grea competiţie pe roţi din lume
FOTO. Dumitru Fărcaş şi Maria Tănase urmau să concerteze împreună. Clujul îi aduce acum alături. Scrisoarea Păsării Măiastre
FOTO. Katya și familia ei au transformat Floreștiul într-un „mini-Harkov”: Nu mai plecăm din Cluj
BEAT, da’ hotărât! Un floreștean prins băut la volan s-a ales cu dosar penal. A RECIDIVAT în aceeași zi, făcând și un accident
Anca Buzoianu, la al doilea mandat de rector al UMF Cluj. A fost realeasă cu 97% din voturi. A fost singurul candidat
Vedetele blocurilor din Cluj fac economie la lumină şi mai ales la clienţi
U Cluj a ajuns la un loc de play off şi a ajutat-o pe CFR Cluj să rămână pe locul 2
Licitație la Aeroportul ”Avram Iancu” Cluj pentru un spațiu de schimb valutar
VIDEO FOTO. Focar de infecție pe Valea Gârboului. Se înfundă des canalizarea. Ce aruncă floreștenii
Zona de munte a Clujului, vizată de un nou Cod GALBEN de vreme rea. Ninsori și VISCOL. ATENȚIE, vizibilitate redusă
