Connect with us

ACTUALITATE

Jurnalul lui Tavi (13)/ Poate că ar trebui să protestăm toți și să nu ieșim deloc din case

Publicat


Se intorc vremurile. Dar nu mai ai, ca atunci, acum 30 de ani, frontierele de altadata, pe care sa le treci fraudulos… Cu profunda greata, un popor intreg (sau, ma rog, nu chiar toti…) ii vedem cum pe acesti primitivi aflati in fruntea Statului ii deranjeaza drepturile si libertatile noastre. Tentatia dictaturii, a totalitarismului este din ce in ce mai pronuntata. E o tristete si o ingrijorare pe care le resimt inca din primele zile de „recluziune”.

Probabil sunt ultimele insemnari din „carantina”; domnilor Orban si Arafat le va fi din ce in ce mai greu sa ne tina in case si sa prabuseasca tara, conform „indicatiilor” pe care le primesc din cine stie ce „inaltimi” innegurate ale unor nestiute (inca!) cancelarii… As scrie si despre alte ganduri care ma strabat, dar pericolul iminent pe care il reprezinta acesti doi oameni imi interzic orice rand scris. Simt degetele coborand pe tastatura tabletei pe care scriu, dictate de o forta nevazuta, de spectrul amar si infricosator al distrugerii. Ma uit de la etajul 2, unde se afla apartamentul meu peste muchiile acoperiselor, peste tiglele ude si nu vad nici o lumina. E o tristete care se asterne peste o tara si parca o simt atarnand greu peste noi, bietii romani, condamnati parca definitiv la dictatura. Incet incet coboara peste bietele noastre trupuri o patura deasa, si incepem sa ne sufocam tot mai mult…

Citesc pe Lumea Justitiei: „In data de 17 martie, fără a aduce la cunoștința cetățenilor, România înștiințează Secretariatului General al Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire activarea art. 151 din Convenție. Acest lucru nu a fost adus la cunoștința publicului de către Guvernul României, așa cum era normal, ci a fost semnalat de agenția France Presse. România suspendă temporar aplicabilitatea Convenției Europene a Drepturilor Omului pe teritoriul său, cu excepția art.2 (dreptul la viață), art.3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante), art. 4 parag.1 (interzicerea sclaviei) și a art.7 (interzicerea pedepsirii fără bază legală). De altfel, aceste articole nu pot fi suspendate în nicio împrejurare.”

Prin urmare, deși au fost multiple ieșiri publice ale celor care ne conduc, niciunul nu a găsit de cuviință să ne informeze cu faptul că în România nu mai este aplicabilă Convenția, că drepturile prevăzute de aceasta nu ne mai sunt garantate, cu alte cuvinte ele sunt suspendate temporar. Alături de România, au notificat Secretariatul General al Curții, Republica Moldova, Armenia și Letonia. Nu au facut-o, cel puțin până la acest moment, Germania, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie, probabil pentru că, fiind țări cu profundă tradiție democratică, au înțeles că drepturile fundamentale, cu atât mai mult în vremuri de criză, trebuie protejate.

Cum am ajuns la asta? Incet-incet, pe nesimtite… Am fost martorii lasi ai acestei sinistre deveniri. A acestei reveniri. In ce priveste respectarea drepturilor si libertatilor suntem exact in vara lui 89.

*

Vara lui 89 acumulase imense tensiuni. Eram ca intr-o oala sub presiune, trebuia sa fim tot timpul atenti; ca si acum, nu ne era permis sa ne adunam in grupuri mai mari de trei persoane; militieni cu caini si inarmati cu pistoale automate patrulau prin fata „Imparatului Romanilor”, legitimand oameni. O atmosfera de teroare, pe care o resimteam pana adanc, in adancul sufletului. Ne stiam intre noi, „grupurile” de pe la Jazz, cenacluri, expozitii sau de prin restauranele pe care le frecventam cu totii… Intrebarile erau :”cand plecati?” Si „pe unde?”

Ca sa „pleci” aveai nevoie mai intai de o busola buna. Hartile din zona frontierei de vest erau intentionat vagi, asa ca nu aveai nici un reper. Busola, un rand de haine de schimb, actele. Atat. Hotarasem de data asta sa trecem „fasia” in apropierea comunei Avram Iancu, asezata la doar 10 kilometri de granita cu Ungaria. Ne am luat bilete de tren spre Oradea, urmand ca de acolo, cu un tren personal sa ajungem in punctul stabilit; dar nu era atat de simplu. Mai intai, trebuia sa petrecem o zi in Oradea, unde puteam da peste o razie a Militiei. Cum aveam buletine de Sibiu, ne-ar fi dus direct in arest. Caci din Sibiu erau cei mai multi care luau cu asalt frontiera. Cei mai multi erau sasi, pe care neamurile deja ajunse in Germania ii asteptau dincolo de granita. Insa nici romanii nu erau de neglijat. Diferenta era ca noi ne socoteam „prizonieri de constiinta”, si nu „evadam” ca sa mancam mai bine. Erau celebre fotografiile pe care le trimiteau sasii din Germania, cu funii de carnati atarnati de gat si cu sunci mari in maini. Asa au fost puse primele caramizi la constructia celebrei „diaspore”, pe care o manipuleaza azi politicieni primitivi, admiratori ai dictaturii mascate de simulacrul de democratie pe care il traim azi.

Imi amintesc de parca ar fi acum: trenul murdar, oamenii obositi si tristi din compartimentele trenului de noapte, apoi ziua petrecuta prin parcurile orasului. Spre seara am mancat painea si branza de burduf pe care o aveam in genti, in sala de asteptare. La 23.20 ne am urcat separat, fiecare in cate un vagon, fiindca pe acest fel de trenuri, care mergeau pe langa frontiera, uneori controlorul de la CFR era insotit de o patrula de militie si graniceri, care verificau buletinele; daca nu erai localnic, trebuia sa spui de ce erai acolo, unde calatoreai. Era un pericol imens. De asemenea, pe peroanele micilor gari ale satelor din zona, militieni si graniceri verificau buletinele celor care coborau. Trebuia, deci, sa sarim din tren, inainte cu cativa kilometri ca trenul sa inceapa sa franeze, pentru intrarea in gara. Nu ne era frica. Patrula in tren am avut norocul sa nu fie, asa ca planul nostru a functionat perfect. L-am vazut pe Lennon, prietenul meu aterizand in santul de calea ferata, moment in care am sarit si eu in intuneric. Eram in regula, nu patisem nimic. In departare se zareau cateva lumini palpaite ale satului, iar noi porneam spre necunoscut. Am verifica busola si am pornit, printr o mare de porumb care ne taia fetele, spre vest… Au urmat zile incendiare.

Noaptea mergeam prin porumb, incet, sa nu facem zgomot, iar ziua ne ascundeam in tufisuri sau in clai de fan, de frica localnicilor. Am fost avertizati ca sunt in majoritate turnatori mizerabili. De fiecare transfug turnat la Militie li se dadea o mie de lei. Am trecut prin sete, foame, spaima. Dar din toate setea a fost cea mai ucigatoare; am fost nevoiti sa bem apa din balti puturoase, urat mirositoare si din canale statute iar noaptea sa mergem doar dupa busola, prin canale parasite, peste haturi si gropi, ocolind posturi de paza si foisoare pe care le evitam cu inima tremurand; ne era frica, asa cum auzeam ca le era frica si soldatilor graniceri… Era pe viata si pe moarte; ne-ar fi impuscat fara somatie daca ne-ar fi vazut – stiam asta -, fiindca fusesera indoctrinati cu ideea ca si noi, „frontieristii”, i-am fi ucis, daca i-am fi descoperit inaintea lor. Numai ca noi nici pe departe nu ne-am gandit la asta; eram, de fapt, neinarmati si nu ne doream decat sa scapam de „raiul comunist”.

*

Ploua urat. De cand s-a „dat liber” la iesitul din casa fara hartii, nu-mi mai vine sa merg nicaieri. Poate ca ar trebui sa protestam toti si sa nu iesim deloc, sa li se prabuseasca acestor asa zisi politicieni, intreaga structura interioara. Daca au asa ceva. In loc de curaj si de transparenta, le straluceste in mintea aceea mica si rea doar iluzia puterii absolute, puterea de care abuzeaza. Acesti oameni de nimic, rudimentari, nedemni sa conduca o familie, nu o tara…

Imi revine in minte ce am citit despre incalcarea flagranta a drepturilor omului: „Alături de România, au notificat Secretariatul General al Curții, Republica Moldova, Armenia și Letonia. Nu au facut-o, Germania, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie, probabil pentru că, fiind țări cu profundă tradiție democratică, au înțeles că drepturile fundamentale, cu atât mai mult în vremuri de criză, trebuie protejate.”… Noi nu protejam nimic. Am pierdut Republica Moldova. Asta e un fapt. Daca am fi fost acum uniti, puteam fi mai puternici. Ma gandesc la penibilul situatiei recente, cand „delegatia”de politicieni romani care au mers sa duca ajutoare in Republica Moldova a fost primita sub un pod, fara nici un protocol… Cat de rusinos. Marturie a faptului ca n-am tacut sunt emisiunile de la „Realitatea romaneasca” in care impreuna cu prietenii si invitatii acelor emisiuni (in treacat fie spus, premiate de APTR cu marele premiu „Centenar”!) Cozmin Gusa, Ovidiu Simonca, Florian Bichir, Bogdan Comaroni, Radu Carp, Marius Ghilezan am aratat cu argumente cum ne pierdem „sora” de peste Prut, in tacerea asurzitoare a tuturor institutiilor Statului, a analistilor care populeaza de obicei ecranele televizoarelor si a formatorilor de opinie. Ba, unii (de rusine nu-i numesc!), laudau intrarea Republicii Moldova sub cizma Rusiei, prin „incuscrirea” Maiei Sandu si a lui Igor Dodon…

Nu ma pricep la geopolitica sau la politica internationala, si in asteptarea unei analize competente (a bon attendeur salut!), inteleg, din ce mai citesc, ca rusii si ucrainienii vor intra din nou in conflict si probabil vor intrerupe tranzitul de gaz prin Ucraina, iar ungurii, care cu siguranta fost anuntati din timp de catre rusi, isi iau masuri, se pregatesc pentru asta. Tocmai de aceea, implementarea la timp a gazoductului Ungheni-Chisinau e cu atat mai importanta pentru Moldova, cazuta total sub mana Rusiei. Tarile din Balcanii de Est si Romania nu vor suferi, pentru ca au conectat Turkish Stream2 in Coridorul Transbalcanic in Bulgaria in zona Strandza, dar Serbia, Croatia si Ungaria vor fi izolate de sursele de gaze rusesti pana termina Bulgaria si Serbia Turkish Stream 2 in spatiile lor pana la granita cu Ungaria. Croatia, Serbia si celelalte state din fosta Iugoslavie se afla si astazi intr-in razboi inghetat, datorita orientarii politice pe care au pornit: Serbia isi aroga hegemonia, caci orientarea o are direct catre Moscova, fata de celelalte care s-au pozitionat catre valorile civilizatiei si democratiei occidentale.
Am pierdut din nou, in tacere deplina, pentru a doua oara Moldova.

Am ramas ramas conectati cu sora noastra doar prin curajul si asumarea pe care au manifestat-o doi patrioti de exceptie: Horia Ciorcila, presedintele Bancii Transilvania, si Ion Sterian, presedintele Transgaz. Pentru o banca, deschiderea de sucursale in teritorii nesigure este o aventura: Banca Transilvania nu a abandonat romanii de peste Prut, asa cum nu i-a abandonat nici pe romanii din tara in tot timpul de cand a izbucnit pandemia. Asa cum si Transgaz a continuat lucrarile in zona. Nu contest ca in Statul Roman, si in Serviciile secrete romanesti nu sunt si oameni de inalta calitate, patrioti, care fac eforturi ca lucrurile bune, asa putine cum sunt ele, sa se intample. Cunosc doar pe unul din ei, pe directorul SRI, pe Eduard Hellwig. Imi place sa cred ca daca mai reprezentam ceva in Basarabia, asta i se datoreaza si lui, fiindca de patriotismul si de calitatea lui de om onest si devotat Romaniei nu ma indoiesc. Dar toate astea par inca si mai putine, si mai putin vizibile atunci cand pusi in genunchi noi, romanii, acceptam, prin cei care ne conduc, sa ne abandonam idealuri, valori, istorie, obiceiuri si idealuri.

*

Traim un timp in care „amanuntele” coplesitoare ale vietii de zi cu zi, iti taie orice chef de a fi foarte personal si de a ma ocupa cu gandurile intime. Imi spune, la telefon, un prieten, cum au aratat, de fapt, lucrurile in „exodul diasporei” de la plecarea din Austria si pana la cozile de 14 kilometri de la Nadlac. Cum la intrarea in Ungaria, guvernul maghiar i-a strans pe toti cei circa 5000 de romani intr-un tarc inconjurat cu sarma ghimpata, in camp, unde i-a tinut aproape toata ziua. „Tacuta” acum, minunata diaspora, n-a protestat. Sute de oameni defecau si urinau acolo, sub privirile tuturor, ale copiilor, tinuti ca animalele de „prietenii” maghiari. Cand n-au reusit sa voteze se dadeau de ceasul mortii, protestau impotriva Ministerului de Externe, impotriva Guvernului, de ziceai ca ei sunt „Fetii- Frumosi” ai Romaniei.

Marii eroi din strainatate ai neamului nu mai pridideau in a ne da lectii, noua, „prostilor” care nu ne-am dus sa slugarim Occidentul. Acum, nimic: nici un protest, nici o luare de pozitie, nici o soapta impotriva Ministerului de Externe, sau a Guvernului Romaniei, care n-a facut un gest sa-i apere impotriva maximei umiliri la care au fost supusi. Tacere de mormant a minunatei „diaspore”. Ma gandesc ca am putea, tot poporul roman, sa semnam un act, pe care sa-l scriem cu litere de aur, ca piatra de temelie la Centenar: „Pe noi sa nu va bazati!” Aceasta fraza ar putea fi, generic, quintesenta actului ratat, oricum, de Centenar al Romaniei… Si, ce anume sa sarbatorim? Atestarea sclavagismului romanesc? Lasitatea? Marlania si turnatoria? Lichelismul si ingenuncherea voluntara? Ca altceva nu pare sa avem de fixat in memoria si istoria europei…

*

„Opinii” bine directionate incearca sa construiasca de ceva timp un mecanism prin care sa distruga cele doua – singurele – institutii care n-au fost inca „ocupate” Biserica si Academia Romana. Degeaba s-au scris carti si s-au stabilit percepte morale in fiecare religie. Ele s-au dorit a fi mijloace prin care societatile repere etice, de convietuire. Razboiul impotriva Bisericii Ortodoxe a inceput pe nesimtite, prin crearea unui haos ideologic, parasirea oricarui bun simt societal. Era necesara aparitia unui asa-zis partid inventat de Statul subteran, prin exponentii cunoscuti ca neomarxisti. Cand ai ajuns, ca Stat sa recomanzi „retete” mizerabile de scolarizare, cand scoti din scoala icoanele, cand sugerezi ca un copil de scoala primara are dreptul sa-si aleaga sexul, ai de a face, de fapt, cu intentia vadita de a distruge coeziunea societatii, morala ei si, in ultima instanta, chiar Biserica. A contabilizat cineva din Statul roman imensele tragedii a celor care isi schimba sexul? Vorbeste cineva despre ele? Nimeni. Raman din nou doar bulversarea Societatii si imensele sume de bani din lantul de afaceri generat de aceste aberatii: politicieni fara Dumnezeu, chirurgi, industrie farma, psihologi. Acum tot Biserica are vina de a fi dat Sfanta Impartasanie oamenilor, cu aceeasi lingurita, de parca Sfanta Biserica ar fi cofetarie si Sfanta Impartasanie, Trupul si Sangele Domnului, ar fi marfuri de larg consum…

Academia Romana deranjeaza si mai mult: condusa de marele profesor si Istoric Ioan Aurel Pop si de generalui Victor Voicu, doi mari patrioti, aceasta institutie inca libera de neo-marxism si de influenta malefica a lui George Soros, deranjeaza. Si atunci, impartiti in doua falange ale tradarii nationale, cei din Statul subteran ii ataca pe cei doi, incercand sa le puna fiecaruia in carca fapte imaginate, pe de o parte, iar pe de alta, sa-i invreajbeasca unul impotriva celuilalt. Sper ca cei doi academicieni sa reziste atacurilor marsave si sa mearga inainte, impreuna, pe drumul iubirii de tara. Miroase de la o posta… E iz de oameni de joasa speta, de la o revista sorosista, (care s-a vrut anticomunista!), cunoscuti ca l-au premiat pe fostul Procuror tortionar comunist Augustin Lazar si au incercat, mintind flagrant, sa-l compromita pe Presedintele Academiei Romane…

*

Baudelaire deplangea faptul ca printre Drepturile Omului a fost uitat „dreptul de a ne contrazice”… Daca nu voi mai tine acest jurnal asta va fi pentru ca incep sa ma intreb, si eu, de ce anume ma ocup cu precadere de acest prezent mizerabil, de ce nu reusesc sa ma supraveghez asa incat sa fiu mai literar, cu expresii mai chibzuite, mai alese? Am atatea amintiri care imi navalesc in dorinta scrierii jurnalului, un amalgam de trairi unice, iar eu scriu despre madame Turcan, speranta politicii romanesti? Sau, vorba lui Gide, o fi mai bine asa, sa rescriu „… un cimitir de articole nascute moarte”…

*

De remarcat curajul Viceprimarului Badulescu, pentru a sanctiona drastic mizeria din parcul Herastrau. E de vazut cine va face presiuni pentru a-i proteja si apara de rigoarea Legii pe dupa nebunia de la frontiere, dupa ce oamenii au stat multe ore în șir la coadă și într-un sens, și în altul, pentru a intra și pentru a ieși din țară, revolta în rândul lor a izbucnit și au spart pur și simplu barierele instituite de vameși și de grăniceri, astfel încât și într-un sens și în altul au trecut frontiera fără a mai fi verificati in vreun fel. Aceaste doua bombe cu ceas vor exploda, descurajându-i și mai mult pe cetățenii care mai bine de două luni, au stat cuminți în casele lor, pentru a opri epidemia.

„Prețul tâmpeniilor Guvernului îl vom plăti toți, spune si S.R. Stanescu in editorialul sau. Nu doar guvernanții. Nu doar Klaus Iohannis. Nu doar PNL. Și mă tem că dacă românii nu pot fi convinși să respecte măcar începând de mâine câteva reguli de bază, epidemia va scapa de sub control”… In cazul Herastrau, pe buna dreptate, viceprimarul considera că vina aparține exclusiv proprietarilor de terase din zonă, pe care i-a numit „șpăgari” și „jupâni”, care au influență asupra autorităților pentru că de-a lungul anilor „au dat să mănânce o masă unor procurori sau polițiști”. Aurelian Bădulescu a promis că de duminică dimineață o să instituie controale și o să retragă toate autorizațiile. Absolut corect.

*

Continua atmosfera cenusie, cu nori tumefiati si rai. Nu e nici cald, nici frig, si asta imi da senzatia ca ma aflu pe un peron, intr-o atmosfera identica cu cea din „Gara pentru doi”, al lui Reazanov. Parca ar trebui sa plec undeva, se evadez din propria mea viata in care nu se intampla mai nimic. Sau poate trebuie sa plec, sa ma ridic de pe aceasta canapea si sa inchid ochii, sa merg intr o directie necunoscuta? Sa nu mai vad? Sa nu ma mai uit la televizor? Sa joc, si eu, rolul celui care s-a retras scarbit intr-o casa la tara sa si cultive „superior” legumele lui? Oare de ce nu-mi aduc aminte niciodata de vreo secventa din filmele „noului val” mizerabilist? Asta, cu legumele, poate fi foarte bine inceputul unui film de acest fel. Ma ridic de pe canapea, inchid televizorul si pun CD ul cu „Despartirea” de Haydn. In fata mea, rezemat de biblioteca, un peisaj satesc de Ilfoveanu ma duce cu gandul la satul romanesc desfigurat de „modernitatea” cancerului estetic „importat” de te miri unde, in acesti 30 de ani de „democratie”.

De pe o hartie dintr-un dosar vechi citesc o notatie din jurnalul lui Julien Green, care se potriveste cu gandul meu. Anume, faptul ca multe lucruri ni se ofera numai si numai ca sa putem renunta la ele. Un om care n-a renuntat niciodata la nimic este, de fapt, un om foarte sarac. Daca faci in asa fel incat sa nu poti accepta ceea ce iti ofera viata este cea mai mare gresala. Trebuie – zice Green – sa ne pastram pana la sfarsit libertatea de a actiona bine sau rau. Oare cate dintre marile personalitati ale politicii noastre au citit jurnalul lui Julien Green? Si, daca da, atunci ce s-a întâmplat cu oamenii acestia din fruntea Statului, „pe care, se vede clar, ii deranjeaza ca trebuie sa ne respecte drepturile fundamentale?” – se intreaba si Mirel Curea in Ev.Z.

V-o mai amintiți pe Raluca Prună? A fost ministru al Justiției vreun an, atât cât a existat Guvernul Cioloș, zis și Guvernul Meu I, din noiembrie 2015, până decembrie 2016. Puțini și-o mai amintesc, dar în memoria unora a rămas cu două enormități. Prima, în plin mandat la Justiție, Prună a emis public o serie de „clarificări esențiale, pentru formatorii de opini”. Printre ele, aceea potrivit căreia „Cu o urmărire penală și o combatere a infracționalității slabe, discuția despre drepturi e un lux teoretic.” A doua, tot în calitate de titular la Justiție, aceeași Prună a declarat în fața CSM că a mințit Curtea de la Strasbourg în numele statului român: „M-am dus și am mințit la CEDO și spun bine mințit la CEDO, că eu am crezut că dacă […] Deci eu am mințit acolo spunând că noi am asigurat […]”. Deci, „Discuția despre drepturi e un lux teoretic” și „Am mințit la CEDO!” Orice comentariu este clar inutil. Teoretic, un ministru al Justiției nu poate scoate pe gură așa ceva, chiar dacă a făcut facultatea la o „particulară”. Practic, doamna Prună a putut! Sincer, nu mi-aș fi amintit de cele doua enormități, singurele evenimente demne de semnalat dintr-un mandat mai gri decât resturile de gumă cu care s-a șters o pagină scrisă cu creionul, dacă zilele trecute nu aș fi auzit o enormitate de același calibru.

Într-o emisiune a postului Antena 3, moderată de Berta Popescu, într-un dialog cu jurnalistul Dan Andronic, Alina Gorghiu, de profesie jurist, vicepreședinte al Senatului României, a dat o explicație halucinantă cu privire la una dintre soluțiile găsite pentru acoperirea celor 3 zile nereglementate, care urmau expirării stării de urgență: „Sigur, Constituția spune un lucru, colegii mei au făcut un amendament, să știți că din când în când, e permis în politică să mai faci și artificii, sunt necesare și fandări… Nu văd cu ce poate afecta (n.m. încălcarea Constituției)! Ba dimpotrivă, poate beneficia toată lumea!” Andronic a prins gravitatea afirmației și a supralicitat ironic: „Atunci sa suspendam si Constitutia!”

Daca ne mai amintim si zicerea (de loc intamplatoare – vedem in zilele astea!) presedintei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Cristina Tarcea, care a spus textual (!), ca „România întotdeauna s-a cam pripit atunci când a trebuit să-şi asume nişte obligaţii internaţionale”, referindu se la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, despre care a spus că ţara noastră a ratificat-o „de dragul de a intra cât mai repede în cadrul Consiliului Europei”. I-a raspuns atunci dl Tariceanu, extrem de inspirat: „Convenţia care ne garantează dreptul la viaţă şi dreptul de a nu fi torturat, dreptul de a nu fi ţinut în sclavie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, libertatea de gândire şi conştiinţă, dreptul la liberă exprimare, dreptul de proprietate, dreptul la alegeri libere şi multe altele. Aceste declaraţii stupefiante nu sunt scăpări, ele devoalează mentalităţile unor personaje sinistre ajunse, prin concursuri nefericite de împrejurări, în funcţii-cheie ale statului. Personaje pentru care drepturile omului sunt un moft ori mai rău de atât. Aşa putem înţelege şi cum au fost posibile tenebroasele protocoale ale Justiţiei cu serviciile: pentru că au emanat din minţile abrupte ale lui Macovei, Kovesi, Stanciu, Coldea, Prună, Tarcea şi ale altora ca ei…”

Tariceanu nu mi-e foarte simpatic, dar daca l-am admirat pentru ceva, atunci acel „ceva” este chiar lupta lui tenace pentru apararea „Drepturilor Omului”. Acum, ca am trait s-o vedem si pe asta, sa vedem cum astfel de politicieni rudimentari atenteaza la respectul fata de aceste valori imuabile, instiintand in secret Secretariatul General al Curții Europene a Drepturilor Omului ca a tara noastra nu mai doreste sa fie in materie de drepturi si libertati ale omului alaturi de Germania, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie, țări cu profundă tradiție democralături de România, ci de Republica Moldova, Armenia și Letonia, facand dovada clara ca programatic politicienii nostri sunt atrasi mai ales de dictatura, decat de democratie. Fapt care nu a fost adus la cunoștința publicului de către Guvernul României, așa cum era normal, ci a fost semnalat de agenția France Presse (!)

Suntem din nou „Oaia neagra” a Lumii civilizate, dupa ce am dovedit fara putinta de tagada ca am devenit si „sclavii europei”. Este clar ca cei din fruntea tarii nu au inteles niciodata, doar au mimat ca ar înțelege că drepturile fundamentale sunt de neatins si ca trebuiesc respectate zi de zi, cu atât mai mult în vremuri de criză, cand se cer si mai puternic protejate.

*

Cu siguranta ca incet, incet, ma voi rupe de acest jurnal. Duc o viata destul de ciudata, intr-o anumita dezordine. Ma uit la tv, mai citesc cate ceva, incercand sa ma ascund de tot ce se intampla cu noi, cu prietenii mei, cu acest popor oropsit. De cele mai multe ori mananc fara chef, singurele lucruri care imi fac placere fiind mesele simple, cu slanina, ceapa, branza de burduf si rosii. Dorm pe sarite, imi intepenesc oasele, nu mai ascult muzica de alta data cu metoda, nu mai notez idei din lecturi. Caut tot mai des hartii vechi si ma chinui sa descopar in ce moment am notat, ce anume mi-a placut sau nu. Devin ca si Green, dupa ce cutreiera orasul ore intregi fara ca apoi sa si aminteasca mare lucru, un individ oarecare, un strain pe care nu-l mai recunosc si care imi inspira oroare…

*

Ne au prins fiindca eram dezorientati. Eram pe malul plin de tufe si trestie al unui canal, sau un brat al Crisului – ne gandeam, un loc ciudat, de unde n-am mai stiut incotro sa mergem. Insetati, obositi, am hotarat sa asteptam lumina zilei, sa putem vedea ceva in jur. Undeva, la cativa metri de canalul lat de aproape treizeci de metri se zarea in lumina diminetii o fasie arata destul de lata, semanand cu ce stiam noi despre locul care marca portiunea dintre cele doua tari. N-am stiut niciodata daca era o „fasie falsa” creata de planurile Securitatii, pentru a induce in eroare fugarii ca noi, sau era chiar fasia adevarata. N-au trecut nici zece minute de cand s-a luminat, ca un grup format din trei tineri soldati si un caine lup s-au apropiat in patrulare de zona in care noi ne-am facut una cu pamantul, cu pulsul batand in nebunie. Poate am fi scapat, dar cainele a inceput sa latre inca de cand grupul mai avea cativa zeci de metri pana sa ajunga in dreptul nostru. Soldatii au incarcat armele, cu glont pe teava si inceput sa urle, la fel de speriati ca si noi, sa iesim afara din tufisuri. Ne-am aruncat in apa canalului, si ne era frica sa nu traga dupa noi, in apa.

Au sarit si ei, cu tot cu caine si ne-au scos pe mal. In cateva minute au venit in goana alti doi baietani – nici unul nu parea trecut peste 19 ani si au inceput cu totii sa ne imparta bocanci in coaste, cu armele incarcate, neasigurate, cu glont pe teava. Uneori mai prindeam privirea cate unuia si imi parea mai speriat ca mine si imi dadeam seama ca daca as fi facut un gest, oricare, as fi putut sa ma aleg cu un glont de AKM in ceafa. Era un soare orbitor, cald. Dupa ce s-au plictisit sa ne loveasca cu picioarele ne-au lasat sa fumam. Stateam spate in spate cu Lennon, prietenul meu, bucurosi ca suntem in viata si ca totul se terminase. Dar n-a fost chiar asa: cand a ajuns maiorul, comandantul postului de graniceri, ne-au pus catusele si a trebuit sa-i „facem voia” ofiterului. Era un ins cu o fata rea, ciupita de varsat, mirosind de departe a alcool. Ne-a pus, sa batem pas de defilare, sa cantam „Tricolorul” si a asmutit cainele asupra noastra.

Mergeam impleticindu-ne, impiedicandu-ne de namila de „lup” care ne musca fara mila, atunci cand nu mai puteam sa ne ferim si deodata, la doar cinci sute de metri in dreapta noastra am zarit, in uniforme de un verde frumos granicerii unguri care beau bere la umbra unui foisor de observatie. De la ei incolo, terenurile arate, foarte ingrijite binecuvantate de o libertate care noua nu ne fusese harazita. Cantam „Trei culori cunosc pe lume/ Amintiri de un brav popor/ Sunt culori de un vechi renume/ In lupte biruitor” – imnul falsificat de lingaii lui Ceausescu, ungurii probabil isi terminasera berea, iar noi ne pregateam de cel putin un an de puscarie… Cand am ajuns la „pichet”, aveam amandoi pantalonii si pantofii plini de sange: gleznele ambelor picioare erau sfasiate si gatul ne ardea: nu bausem apa de o zi si jumatate. Ultimul gand la intrarea in pichet era de fapt o rugaciune care mi-a fost curmata de lovitura de baros a unui pat de Kalasnikov in ceafa. Cand m-am trezit, la arestul Militiei din Arad ma durea fiecare centimetru de carne, din talpi pana in varful capului. Lennon, care ramasese constient, mi-a povestit ca au intrat toti soldatii si timp de jumatate de ora ne-au batut cu ce aveau la indemana. Apoi a lesinat si el.

Octavian Hoandra



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

Cum puteți proteja animalele de căldură? Regula de care trebuie ținut cont când scoateți câinii la plimbare

Publicat

Canicula îi afectează nu doar pe oameni, ci și animalele de companie. Asociația pentru protejarea animalelor NUCA a formulat o serie de recomandări pentru a ne proteja animalele de efectele căldurii.

Vara aceasta se anunță a fi una dintre cele mai fiebrinți din ultimii ani. În ultimele zile, toată țara s-a aflat sub avertizări meteorologice de caniculă, iar maximele au variat între 38 și 42 de grade Celsius.

Cum puteți ajuta animalele de pe stradă să facă față căldurii?

Temperaturile ridicate nu îi afectează doar pe oameni, ci pot avea efecte dăunătoare grave și asupra animalelor de companie, atrage atenția Asociația pentru protejarea animalelor NUCA. Cel mai mare pericol îl constituie deshidratarea.

„Suntem în mijlocul unei veri toride, iar oamenii și animalele sunt afectați în egală măsură de temperaturile ridicate. În aceste zile caniculare, HIDRATAREA poate să reprezinte diferența dintre viață și moarte!

„Animalele străzii depind de grija noastră”

Dacă noi, oamenii, avem opțiunea să ne retragem în interior într-o zonă cu aer condiționat sau într-un spațiu umbrit, multe animale și mai ales animalele străzii depind de grija noastră.

Când ieșiți din casă luați întotdeauna un recipient și o sticlă cu apă la dvs. Dacă cunoașteți zone unde se adună pisicile de la blocuri pentru hrănire, asigurați-vă că au întotdeauna și vase cu apă, dar și posibilitatea de a se refugia de căldură. E un gest mic de bunătate care pentru unele animaluțe, păsări sau insecte, poate fi vital.

Recomandări pentru protejarea animalelor de caniculă

Stăpânii de animale trebuie să țină cont că și patrupezii sunt afectați de vremea caldă. Asociația NUCA oferă mai multe informații despre cum putem să asigurăm confortul animalelor de companie în zilele toride de vară:

  • Nu plimbati cainii la orele critice de caniculă, plimbați-i dimineața devreme și seara, la apus. Așa ii feriți de insolație, arsuri pe pernuțe de la asfaltul încins și deshidratare.

  • Vara sunt recomandate plimbări scurte. Luați cu voi întotdeauna un recipient cu apă, chiar dacă plimbarea este scurtă!
  • Nu lăsați pe timpul verii câinele nesupravegheat în mașină, nici măcar pentru câteva minute!!
  • Asigurați-vă că animaluțul dvs are suficientă apă la dispozitie sau puteți să îi oferiti ca și alternativa hrană cu conținut ridicat de lichide, hrana umedă sau supe ușoare din legume.
  • Dacă aveți posibilitatea, instalați o piscină pentru căței sau o vană mică unde patrupedul dvs poate să se răcorească.
  • Vorbiți cu vecinii, rudele sau cunoștiințele dvs. care au animale pe care le țin doar afară și asigurați-vă că acestea au suficientă apă și un loc răcoros unde se pot refugia sau un adăpost corespunzător care e amplasat într-o zonă umbrită

Citește mai departe

POLITICA

George Simion: „Jumătate de punct din PIB, irosit zilele acestea de Burduja”

Publicat

Căldură mare zilele acestea, dar și mai mare a fost tunul dat de băieții șmecheri din sistem, coordonați de Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, care au reușit să sărăcească românii cu un jumătate de punct din PIB în urma creșterii necontrolate a prețurilor energiei din țară.

Un tun care persistă de câțiva ani, de când România are printre cele mai mari prețuri la energie din Uniunea Europeană, indiferent de sezon.

Plătim cel mai mult la energia electrică, dar suntem printre puținele țări din UE care au aproape toate resursele la dispoziție: hidro, petrol, eolian, gaze și nuclear. În fiecare an, guvernanții se laudă cu banii investiți în energia regenerabilă, cu faptul că suntem independenți din punct de vedere energetic.

George Simion: „Jumătate de punct din PIB, irosit zilele acestea de Burduja”

Ce nu vor să vă spună Nicu și Marcel, ce nu vrea Burduja să aflați, defapt, este că guvernul a coordonat un furt generalizat al banilor voștri, al banilor tuturor românilor. Cum? Plafonând prețurile pentru a masca prețul real al energiei, profitând de pe urma vânzării energiei prin producătorii de stat, sabotând proiectele de infrastructură care ar fi putut transforma România într-o țară cu adevărat independență energetic.

Lucrările de la Tarnița, Lapusesti stagnează. Centrala de la Iernut este lăsata să adune praful, cu toate că termenul de finalizare a construcțiilor a fost în 2019. Hidrocentralele de pe Jiu, desi finalizate în proporție de 90%, au fost abandonate. Minele de cărbune s-au închis una după alta, sub pretextul că energia regenerabila o să poată să preia din producție. Minciuni peste minciuni, acțiuni de sabotare a securității naționale în numele unui profit pervers, o formă de taxare ascunsă a românilor.

„O epocă a stagnării”

Da, Burduja nu vă minte când vă spune că pentru consumatorii români nu se schimbă nimic în această perioadă. Sunteți furați la fel cum ați fost furați și anul trecut, și acum doi ani, și acum trei ani de către guvernarea PSD-PNL: pe la spate. Sunteți duși cu zăhărelul cu iluzia plafonării, când tot voi plătiți diferențele uriașe dintre prețul la producători și cel plafonat la consumatori. Acesta este deceniul de prosperitate promis de Nicu și Marcel, o epocă a stagnării, în care baronii devin principi, iar românii devin niște simpli iobagi.

În calitate de candidat la alegerile Prezidențiale, tot ce pot să vă promit este că voi lupta cu această mafie până la capăt, fară să fac niciun compromis. Așa cum nu l-am lăsat pe hoțul Virgil să își bată joc de voi, nici pe Burduja nu îl voi lăsa să acționeze în continuare la cheremul unor băieți șmecheri care vor să se îmbogățească de pe urma voastră.

Totodată, mă voi asigura că țara noastră va extrage gaze naturale și țiței, va prelua treptat pachetul majoritar de acțiuni de la OMV Petrom și de la celelalte companii din sfera energetică, va finaliza proiectele abandonate și le va moderniza pe cele existente, asigurând astfel o rețea robustă și eficientă pentru a susține dezvoltarea economică a României.

Gata cu furtul, gata cu minciunile, gata cu scuzele false pe care le primim de 34 de ani. E timpul să facem această țară să funcționeze eficient, în folosul tuturor românilor, nu doar a celor puțini și șmecheri.

Citește mai departe

POLITICA

Claudiu Târziu (AUR): „Iohannis trebuie să dea socoteală în fața Parlamentului și a românilor”

Publicat

Președintele Consiliului Național de Conducere al Alianței pentru Unirea Românilor, europarlamentarul Claudiu Târziu, solicită președintelui Klaus Iohannis să se prezinte cât mai repede în fața Parlamentului pentru a explica condițiile pe care le-a acceptat, ca urmare a donării sistemului Patriot către Ucraina.

„Președintele Iohannis trebuie să răspundă neîntârziat în fața Parlamentului de la București la trei întrebări:

Cu ce mandat a acceptat un credit de două miliarde de dolari din partea guvernului american? Partea română a făcut o solicitare pentru acordarea acestui împrumut, sau partenerii americani au propus angajarea acestei datorii?

În ce condiții comerciale și financiare va fi contractat acest împrumut?

Ce instituție și cu ce mandat va stabili lista echipamentelor și serviciilor care vor fi achiziționate în baza acestui contract?”.

I se cere socoteală și premierului Ciolacu

De asemenea, și premierul Marcel Ciolacu este dator să explice poziția sa din calitatea de premier și cum s-a ajuns la aceste decizii.

„Premierul în funcție, Marcel Ciolacu, trebuie să își clarifice, de asemenea, poziția față de această acțiune girată de Klaus Werner Iohannis și să indice, în modul cel mai explicit, pe ce traseu decizional s-a ajuns la angajarea acelui credit!”

Liderul AUR amintește contextul în care România a donat un sistem militar, în schimbul căruia a primit, doar o linie de creditare.

„România a donat Ucrainei un sistem de rachete Patriot (de peste un miliard de euro, vulnerabilizându-și apărarea) și a obținut în schimb promisiunea unui credit de două miliarde de dolari pentru achiziții militare, pe care nu știm dacă nu cumva urmează să le donăm, de asemenea.”

„Asta e «compensația rezonabilă» căpătată de Iohannis.” – concluzionează Claudiu Târziu, președintele Consiliului Național de Conducere al AUR și europarlamentar.

Citește mai departe

EVENIMENT

FCSB – „U” Cluj, 1-1. Clujenii se întorc din nou cu punct de la bucureșteni

Publicat

u cluj

Universitatea Cluj a întâlnit în prima etapă a Superligii 2024-2025 pe FCSB, în deplasare. Clujenii au fost printre cei mai activi la transferuri în perioada de vară. După o partidă bună făcută de clujeni, aceștia se întorc din nou cu un punct obținut în fața bucureștenilor. FCSB – „U” Cluj, 1-1. Au înscris Musi (min.51), respectiv Nistor (min.57, pen.).

Echipe de start:

FCSB: Târnovanu – Crețu, Ngezana, Dawa, Radunovic – Lixandru, Șut – Ștefănescu, Olaru, Musi – D. Popa
Rezerve: Vlad, Haruț, Miculescu, Kiki, Edjouma, Antwi, Alhassan, Chiricheș, Toma, Pandele, Băluță, Luis Phelipe
Antrenor: Elias Charalambous

FCSB – „U” Cluj, 1-1. Clujenii se întorc din nou cu punct de la bucureșteni

Universitatea Cluj: Gertmonas – Boboc, Masoaro, I. Cristea, Chipciu – Silaghi, Bic, Ovidiu Popescu, Rață – Nistor, Bettaieb
Rezerve: Gorcea – Oancea, Ștefan, Mitrea, D. Codrea, L. Moraru, Sfait, Suciu, Blănuță, Thcassem
Antrenor: Ioan Ovidiu Sabău

Stadion: „Steaua”, Ghencea
Arbitru: Adrian Viorel Cojocaru (Galați) / A1: Ovidiu Artene (Vaslui) / A2: Alexandru Filip (Constanța) / Arbitru VAR: Cătălin Popa (Pitești) / Arbitru AVAR: Iulian Călin (Ștefănești – Argeș) / R1: George Cătălin Găman (Craiova) / Observator arbitri: Adrian Comănescu (Râmnicu Vâlcea)

FCSB începe meciul sus, încercând să pună presiune pe clujeni, presiune pe care, de altfel, aceștia o absorb bine. Se vede că echipele nu sunt încă omogene, cu atâtea schimbări în lot.

Gertmonas scoate câteva șuturi periculoase în timp ce „U” reacționează pe contraatac. Silaghi este aproape să dea lovitura în min.5 în timp ce, la poarta cealaltă, Popa ratează o mare ocazie în min.10 la o gafă a lui Chipciu.

Bucureștenii încep mai bine repriza secundă și în min.51, Musi deschide scorul cu un șut din afara careului. După 6 minute, Nistor egalează dintr-un penalty acordat cu VAR după un fault al lui Edjouma asupra lui Bettaieb.

În min.90, Bic are ocazia să aducă la Cluj toate trei punctele, însă Târnovanu nu este de acord.

Clujenii obțin un punct la București, continuând invincibilitatea în fața bucureștenilor.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax