OPINIE/ În Sănătate, înainte de orice program de guvenare, trei cuvinte: PACHETUL DE BAZĂ

Mare lucru pe zonă medicamentelor, unde activez de atâția ani, nu ar mai fi de spus, când ai situația deloc surprinzătoare din tabelul de mai jos, care reflectă deficitul balanței comerciale din producția de medicamente, pentru cele mai bine de 30 de țări luate în analiză.

România are al 4-lea cel mai mare deficit de balanța comercială și disproporționat de mare dacă ne raportăm la populația rezidență

Este efectul anilor în care producătorii locali de medicamente erau primiți la discuții la Finanțe și Sănătate la capătul unei lungi cozi formate din camere de comerț, ambasade, producători internaționali, lobby-iști, consultanți, etc, etc. – asta evident pentru că aceștia se pricepeau la medicamente mult mai bine decât amărâții de directori de fabrici din țara.

Ani în care Ungaria, Slovenia, Ungaria și Polonia au investit strategic în tehnologizare și internaționalizare, astfel încât la ei lucrurile stau altfel. Dar destul cu văicăreală, oricum nimeni nu va luă în serios sugestiile că industria chimică și cea farmaceutică să devină imediat domenii economice de interes strategic.

Mai important pentru următorii 4 ani în sănătate, dacă decidem să rămânem pe sistemul socialist de finanțare bazat pe contribuții, cel inventat de Bismarck (nu cred că mulți știu de ce a introdus de fapt Bismarck genul acesta de finanțare a sănătății), este să ne hotărâm ce cuprinde PACHETUL DE BAZĂ .

Adică ce putem noi, că țara, pe bune-pe bune, să asigurăm că minima “cutie de servicii” pentru toți asigurații

Altfel spus, în loc să mințim frumos că avem tot felul de servicii gratuite decontate pentru toată lumea când toată lumea s-a convins că nu este așa, mai bine să spunem onest că uite, astea sunt serviciile de non-urgență pe care le putem deconta, mai mult nu se poate, restul vine din propriul buzunar, din asigurări private, din diaspora, etc.

Pachetul de bază poate fi explicat simplu

Un calcul pur matematic arată că la 6% din PIB, țintă guvernanților pentru sănătate, cei 60 miliarde lei pe an, câți rezultă la PIB-ul din 2020, ajung cam la 3000 lei de român.

Dacă luăm sumă asta că pachet de bază, trebuie stabilit în cele din urmă ce servicii intră în 3000 de lei, în funcție de cele mai importante nevoi ale societății și de argumente epidemiologice.

Numai după ce definim aceste servicii se poate începe căutarea altor instrumente de asigurări complementare de sănătate

Deci, pornind de la exemplul de mai sus, ce partid politic va avea curajul să se uite în ochii românilor și să le spună “uite, asta este ce pot să-ți decontez eu de 3000 lei / an, restul trebuie pus din altă parte”?

Dragoș Damian