Bogdan Dumitraș este un tânăr de 25 de ani venit din Târgu Mureș în Cluj-Napoca pentru studii superioare. A terminat Tehnologia Informației la Universitatea Tehnică, în prezent fiind angajat ca programator. În același timp, face Masterul de Artă Digitală Interactivă la Facultatea de Teatru și Film, iar în timpul liber surprinde viața printr-un aparat pe film și o împărtășește pe pagina sa de Instagram, @filmpefilmsescoate.

„Obișnuiam să fac cu telefonul multe fotografii în excursii pe care ulterior le editam. În urmă cu 4 ani am găsit camera foto a familiei (Kodak Star Motor) și cea a tatălui meu (Smena Symbol), de care credeam că poate face doar fotografii alb-negru, neștiind că filmul îi dă, de fapt, această proprietate.

Mă inspiră viața de zi cu zi. Vine natural. Ies, mă plimb și port mai mereu aparatul cu mine”, relatează el pentru Cluj24.

Multe din pozele sale au la bază concepte fotografice precum:

• liniile ghidante

• regula treimilor

• cadru în cadru

• spirala de aur

Cu toate acestea, nu o face intenționat.

„Vin de la sine, probabil pentru că am făcut mai multe fotografii arhitecturale cu telefonul de-a lungul timpului, îmi plăcea să le editez ca să ajungă la ideea mea de perfecțiune, adică la aspectul, proporțiile dorite și așa mai departe”, precizează Bogdan.

Sec și impersonal

În portofoliul său predomină fotografiile alb-negru din mai multe motive.

„Acum 1 an jumate, eu și cu un prieten (Bogdan Giurgiu – @vibeson35 pe Instagram) ne-am propus să încercăm să ne developăm singuri filmele. Ne-am luat toate cele necesare (tank-uri, ustensile, vase gradate, substanțe), am achiziționat un scanner și am ajuns la concluzia că acest proces de developare și scanare nu e așa de greu cum pare.

La imaginile color e mai dificil pentru că e nevoie de a fi menținută o temperatură exactă pentru a obține rezultate bune”, indică el.

Dincolo de procesul realizării și de aspectul financiar, estetica e un alt criteriu care l-a determinat pe tânăr să aibă focusul asupra imaginilor fără culori.

„Îmi plac cadrele seci, impersonale, asta îmi atrage atenția. Nu-mi place să fac fotografii dacă în cadru intră reclame, afișe sau numere de înmatriculare.

De aici cred că și preferința pentru alb-negru. Par mai curate”, evidențiază Bogdan.

În ciuda acestui lucru, el se consideră o persoană foarte colorată.

„De regulă, mă îmbrac destul de colorat, iar șosetele cu diferite desene și modele nu lipsesc nici la hainele mai formale. În schimb, la fotografie îmi place să fie în stilul acesta, mai sec, mai simplu; în alb și negru”, spune băiatul.

Subiectele preferate sunt clădirile și orașul, astfel că fotografiile lui se înscriu, în mare parte, în tipologia celor de stradă.

Dacă ar fi să își descrie singur arta, termenii „sec” și „simplu” i se par cei mai potriviți.

„Nu consider că ceea ce fac e artă. Nu stăpânesc istoria și teoria artei prea mult și nu mă consider artist. Fac doar ce îmi place, e un hobby”, adaugă el.

Dar și experimental

Fotografia e un domeniu în care îi place să jongleze, astfel că nu e nevoie de culoare pentru a experimenta. Uneori, e nevoie doar de sare, cafea, ceai, detergent sau orice găsește prin casă.

„În fotografie încerc să experimentez cât mai mult, folosind diferite aparate foto, diferite filme, diferite concentrații de substanțe la developare, pinholes, experimente pe hârtia fotografică, dar și film soup.

Film soup-ul este un experiment în care filmul este <<lăsat la macerat>> în diferite substanțe (suc de lămâie, suc de portocale, alcool, săpun de vase, detergent, sare etc), iar după developare, negativele prind diferite culori, efecte și modele”, explică Bogdan.

Între analog și digital

În plus, pe contul personal de Instagram abordează o altă estetică.

„Acolo postez poze făcute cu telefonul, cu mine, sau diferite scan-uri/edituri.

Prin scan-uri am vrut să fac o paralelă între analog și digital. Avusesem un proiect în care am expus diferite obiecte/părți ale corpului pe hârtia foto și am vrut s-o fac și pe digital.

Inițial, am scanat membrele pornind de la această idee, dar apoi am continuat cu alte părți ale corpului (tălpi, genunchi, degete etc), dorind să obțin o <<descompunere a corpului uman>>”, spune el.

Prima poză de mai jos e un scan digital, iar a doua e făcută pe hârtie fotografică.

Despre confortul în portrete: „Vreau să am polaroide cu toți oamenii care mă înconjoară”

Un alt experiment a fost portretul.

„Am făcut poze la majoritatea prietenilor sau cunoscuților, dar într-o manieră simplă, ca o poză de buletin sau un mugshot. Nu-mi place să fac portrete deoarece nu mă pricep să îi fac pe oameni să se simtă confortabil în fața camerei.

Cu toate acestea, îmi luasem un Polaroid și vreau să am polaroide cu toți oamenii care mă înconjoară. Vreau să colecționez polaroide cu cât mai multe persoane care sunt în viața mea pentru că sunt de parere că prietenii, relațiile și legăturile umane sunt foarte importante.

Vreau să am fotografii cu ei, să-mi rămână mie. Rădăcina acestei idei a fost cartea lui Andy Warhol, <<Polaroids 1958-1987>>, unde sunt polaroide cu multe vedete, oameni și prieteni din viața lui Andy. Îmi place mult Warhol”, povestește acesta.

Un strop de culoare

Printre nonculori s-au strecurat și câteva fotografii color. Mai multe se găsesc pe profilul personal de Instagram.

De la primele poze la colaborări: „Provocarea era să postez zilnic ceva”

Dacă se uită la primele poze de pe pagină, nu îi plac, dar le păstrează pentru a observa evoluția.

„Provocarea pe care mi-am dat-o singur la începutul călătoriei mele cu fotografia pe film era să postez zilnic pe profilul de Instagram. Acesta ar fi și unul dintre motivele pentru care primele poze nu sunt pe gustul meu și le consider slabe.

Acum nu îmi mai impun să postez constant, ci o fac doar când simt că fotografiile au o esență și pot oferi ceva”, notează Bogdan.

Cu timpul, a ajuns să se implice în proiecte foto alături de alți oameni pasionați. Odată a lucrat timp de 2 săptămâni la o expoziție cu colegii de la atelier, coordonați de Cristina Pop-Tiron și Klaus Obermaier, un artist artist media, regizor, coregraf și compozitor.

„Expoziția Interactivum de la Centrul de Interes din Cluj-Napoca a constat în multiple instalații digitale și interactive, în cadrul căreia masteranzii de la Arte Digitale Interactive (Lucia Codreanu, Toma Bărbulescu, Iustin Filip, Florin Marc, și Jura Ruja) au facut câte un proiect.

Proiectul meu a fost un joculeț interactiv prin care puteai controla o capsulă, iar din față se apropiau diferite forme geometrice; unii alegeau să le loveasca, alții să se ferească de ele”, spune el.

Acesta nu era construit pe niveluri, putând să fie jucat încontinuu.

Muzică și poezie, printre celelalte pasiuni

Pe lângă afinitățile pentru artele vizuale, pe care le îmbină cu programarea, Bogdan are și alte hobby-uri de care se ocupă în timpul liber.

„Îmi place să caut și să ascult muzică, să văd filme, să călătoresc și să ies cu prietenii”,

Cu alte cuvinte, este deschis când vine vorba de artă, susținând că de-a lungul timpului, pentru a se descărca, a scris versuri:

Chei pierdute

Închis în colivia propriei minți, mă pun în cap, să-mi treacă.

Trec prin înalte joase amintiri și cern un nor de raze.

Orbesc.

Ating cuvintele ce ies, dar multe ramân…

necuvinte.

Le iau, le trec prin propria fire,

Dar multe stau închise-n mine

Închis în propria sferă… sunt doar o linie.

Cuvinte din amonte

Mi se scurg imaginile într-un râu care curge invers…

Curg cu el, scufundându-mă printre culori și pești împietriți.

Curenți de înțepături mă pătrund, golindu-mi stomacul.

Mă uit în jos.

E un abis necunoscut.

Mă uit în sus.

Cerul apos surâde printre valuri.

Dar mă scufund. Nu e de mine acolo.

Mă înec.

Mă înec în mine,

în proprii fluturi.

Încă sunt fluturi, căci vor deveni omizi.

Curgem invers…

Un viitor mai plin de artă

Pe viitor, i-ar plăcea să experimenteze mai mult cu darkroom-ul fotografic, un proces prin care se obțin poze pe film într-o încăpere complet întunecată, cu un echipament special.

„Mi-ar plăcea să fac fotografie mai serios. Mereu am fost cu zona de real, deși, când eram mic, desenam mult cu creta pe asfalt. Cu timpul, am pierdut contactul cu sfera asta, până în anul 3 de facultate, când am avut o criză existențială și am început să pictez (de relaxare).

Până și pictatul îl făceam într-o manieră tehnică, folosind liniar, compas și bazându-mă mult pe simetrie și pe linii”, împărtășește Bogdan.

De aceea, vrea să se pună la punct în domeniul artistic, să învețe istorie, teorie, referințe, artiști și să acumuleze mai multe cunoștințe.

Altfel spus, ar vrea să exploreze mai mult latura aceasta, indiferent că e vorba de fotografie, muzică, pictură, poezie sau chiar ceramică, întrucât lumea lui Bogdan e plină de artă.

Dacă vrei să o cunoști și tu, dă-i un follow pe Instagram și o vei vedea prin ochii lui:

• @filmpefilmsescoate – pagina de fotografii
• @dumitras.bogdan – profilul personal