10 mai e cunoscută ca Ziua Regalităţii. Însă, această data are o triplă semnificaţie, toate, însă, legate de Carol I. Pe 10 mai 1866, Carol I este votat de către parlament ca domnitor al României. Pe 10 mai 1877, Principatul României își proclamă independența față de Imperiul Otoman. Iar pe 10 mai 1881, Carol I este încoronat Rege al României.

10 mai a fost Ziua Națională a României între 1866-1916 și 1918-1948 şi este cunoscută şi ca Ziua Regelui sau Ziua Regalității.

România a avut patru regi: Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai. Iar dintre regine, cea mai vizibilă şi cea mai importantă a fost Maria. Ei i se datorează în bună măsură rezultatul Unirii de la 1 decembrie 1918.

Vizitele la Cluj ale Regelui Ferdinand şi Reginei Maria

În urmă cu 98 de ani, pe 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria erau încoronaţi la Alba Iulia drept primii Suverani ai României Mari. Dar Ferdinand era rege al unei părţi de ţară încă din 10 octombrie 1914 şi Marea Unire de la 1918 s-a înfăptuit sub domnia sa. Încă înainte de a fi încoronat, simbolic, rege, Ferdinand a vizitat de două ori Clujul.

Pentru încoronarea de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922, decidenţii politici au optat pentru o ceremonie specială, iar pentru aceasta, guvernul Alexandru Averescu a numit, în iunie 1920, „Comisiunea pentru organizarea Serbărilor Încoronării Suveranilor”.

Șeful comisiei a fost desemnat generalul Constantin Coandă, președinte al Senatului și fost prim-ministru, iar din comisie mai făceau parte, printer alţii, Nicolae Titulescu, ca ministru de Finanțe, Octavian Goga, ministru al Cultelor și Artelor, viitorul patriarh, Miron Cristea, istoricii Nicolae Iorga și Alexandru Lapedatu, compozitorul George Enescu, pictorii Costin Petrescu și Arthur Verona, arhitectul Victor Stephănescu.

Inițial s-a propus ungerea suveranului la biserica Mihai-Vodă din București și încoronarea la Alba Iulia, dar până la urmă a fost acceptată propunerea lui Nicolae Iorga de construire a unei Caterdrale a Încoronării la Alba Iulia. Piatra de temelie a noului edificiu a fost pusă în cea de-a doua zi de Paște a anului 1921, în 28 martie, lucrările executându-se rapid.

Ploaia torenţială de la Cluj n-a împrăştiat mulţimea

Ambele vizite ale cuplului regal la Cluj au avut loc înaintea încoronării de la Alba Iulia. Prima vizită la Cluj a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României la Cluj a avut loc pe 27 mai 1919, în cadrul turneului lor în Transilvania. Între 23 mai și 1 iunie 1919, cei doi au vizitat Oradea, Carei, Baia Mare, Jibou, Dej, Bistrița, Gherla, Cluj, Turda, Câmpeni, Abrud, Țebea, Alba Iulia, Blaj, Copșa, Sibiu, Săliște, Făgăraș, Brașov.

Ferdinand şi Maria au ajuns la Cluj pe 27 mai, în jurul orei 10.30, au fost întâmpinaţi la gară și, pe tot traseul până la piața din centrul orașului, s-au bucurat de o primire extraordinară. Defilarea populației a fost mai mare ca oriunde, mii și mii au venit din toate satele învecinate. (…) La Cluj am avut câteva ploi torențiale puternice, dar aceasta nu a diminuat entuziasmul popular, avea să noteze Regina Maria.

Ziarul Dimineața, apărut la București, relata: “În tribuna pregătită (…), regina în mantia ei cărămizie cu broderii bucovinene pe umeri, cu costumul românesc, cu marama străvezie pe cap, încercuită de un fel de diademă formată dintr-o împletitură de muselină de culoare bleu-pastel, pare în adevăr domniţa plaiurilor româneşti. Ea stă în picioare şi răspunde vesel, cu mâna, fără de contenire, aclamărilor frenetice ale mulţimei care trece valuri. De odată în public un strigăt răsună: <<Vin Moţii!!>>. Regina e mişcată, ea priveşte în zare şi tresare la chiuiturile necurmate ale falnicilor strănepoţi ai lui Avram Iancu. Călări cu toţii, chipeşi, ei trec împreună cu femeile lor venite să vadă pe <<împărătiţa română>> cum îi zic aproape toţi cei de aici suveranei noastre.

În mijlocul Moţilor, un tun din lemn de cireş relicvă sfântă păstrată din timpul lui Avram Iancu defilează şi el. E străbunul falnicei artilerii care urmează în sunetul goarnelor şi în pasul cailor de o frumuseţe rară ai armatei din întreg Ardealul. O notă originală de asemenea a conductului de la Cluj sunt carele trase de câte şase boi albi, încărcate cu femei în splendide costume naţionale, cu furcile torcând, înconjurate de flăcăi călări care cântă din felurite buciume şi goarne. Două ore încheiate ţine defilarea”.

A urmat masa, primirea tuturor autorităților, vizitarea unor spitale, iar la ora 18.00 s-au îndreptat spre Turda, pentru turneul din Apuseni.

Discursul regelui la universitate

A doua vizită a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Cluj a avut loc în 31 ianuarie-2 februarie 1920, când au participat la inaugurarea universității românești din Cluj. Printre altele, Primăria a organizat, seara, un banchet la Hotelul New York, pe 1 februarie a avut loc o ședință solemnă în Aula Magna a Universităţii, au participat la banchet dat de rector la Prefectură, apoi la o reprezentație de gală la Teatrul Național.

Pe 2 februarie au vizitat căminele studențești, clinicile și Biblioteca Centrală Universitară, au participat la o defilare a armatei în Piața Unirii, au luat apoi masa la comandamentul militar din Cluj, au participat la un nou spectacol de gală la teatru, după care au părăsit Clujul.

În semn de preţuire, la moartea Regelui Ferdinand, în 1927, universitatea clujeană i-a preluat numele.

Amintirile lui I.G. Duca

Referitor la prima vizită a suvernailor în Transilvania, I. G. Duca nota: “Într-adevăr, la sfârșitul lui Mai 1919 Regele și Regina, de mult dornici să viziteze Ardealul, au hotărât să facă acolo vizita lor oficială, sau, mai bine zis, turneul lor triumfal. Brătianu fiind încă la Paris, Ferechide a întovărășit pe Suverani în calitatea sa de Prim Ministru ad-interim, iar ca miniștri am fost delegați Constantinescu, Văitoianu și cu mine. Această călătorie a fost un vis, un vis de nedescris. Zece zile am trăit în mijlocul celor mai mișcătoare scene de entuziasm, bucuria unui popor dezrobit, care își vede Regele și Regina și-i sărbătorește într-o patrie de-a pururea reîntregită. Totul a fost organizat de Consiliul Dirigent cât se poate de bine, Maniu și toți prietenii lui știind să dea festivităților caracterul ce se cuvenea. Am vizitat Oradea, Bekes Csaba, Baia Mare, Careii Mari, Bistrița, Clujul, Turda, Munții Apuseni, Câmpeni, Abrudul, mormântul lui Avram Iancu la Țebea, Bradul, Alba Iulia, Blajul, Sibiul, Fagărașul și Brașovul. Să povestesc cu de-amănuntul toate scenele și întreaga călătorie este cu neputință, însă totuși să reamintesc câteva din episoadele cele mai caracteristice. Așa spre pildă minunatele convoiuri etnografice de la Oradea și de la Bistrita, impunătoarea defilare de la Bekes Csaba, care nu ne-a rămas în urma tratatului. Prânzul de la Blaj în sălile boltite ale Mitropoliei și în atmosfera atât de nouă pentru noi a clarissimilor și reverendissimililor. Dejunul în castelul conților Karolyi de la Careii Mari, castel în care întâlneai atâtea urme ale Regelui Eduard și ale Arhiducelui Rudolf, care venea să vâneze acolo în tovărășia magnaților unguri, și unde trona acuma voluminos și exuberant bravul General Moșoiu. Emoționanta sosire în cetatea de la Alba Iulia, vizitarea sălii unde fusese proclamata Unirea. Călătoria în Munții Apuseni, opririle prin satele pline de pitoresc ale Moților, unde ne aștepta toată populația cu flori și preoți în odăjdii, cu crucea și cu evanghelia, pe când sunau clopotele bisericuțelor de lemn. Hora cea mare pe care cu Regele în frunte am jucat-o la Câmpeni în sunetele cimpoaielor și originalelor buciume. Slujba de la mormântul mișcător de simplu al lui Avram Iancu din curtea bisericii de la Țebea. Discursul Regelui într-o modestă școală din Munții Apuseni, unde a reamintit atât de potrivit vechea zicătoare de acolo: ”Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Primirea totodată plină de fast și de însuflețire a celor din Cluj, nobilii Unguri în frunte cu un bătrân Conte Degenfeld, așteptând în costum de magnați pe Rege pe peronul gării de la Satu Mare ca să mulțumească României ca i-a salvat de bolșevism, recunoștința cu prisosință uitată de atunci. Toată noblețea regiunii Bekes Csaba venind să salute pe Suveranii noștri și să le zugrăvească pățaniile ei cu oamenii lui Bela Kuhn, până la sosirea trupelor române. În fruntea delegației, Contesa Almassy, care asistase la asasinarea lui Tisza și ne povestea amănuntele dramei. (…)

La Turda scena a fost adevărat din domeniul povestei. Pe câmpia ce se întinde în jurul locului unde Mihai Viteazul a fost omorât, erau adunați mii și mii de țărani din ținuturile învecinate, toți în haine de sărbătoare, bărbați, femei, copii și bătrâni. După ce s-a sfârșit slujba religioasă de la mormânt, Regele și Regina au trecut pe jos printre șirurile de țărani. Și atunci populația, care nu se aștepta nici la această simplicitate, nici la acest contact direct cu Suveranii, s-a dedat în chip spontan la o manifestațiune care întrece tot ce se poate închipui. Nu numai că uralele nu se mai sfârșeau, dar oamenii cădeau în genunchi, sărutau poalele costumului național cu care era îmbrăcată Regina, aruncau flori, se repezeau să sărute mâna Regelui. Cei mai mulți plângeau de bucurie și de emoție strigând: ”De acuma putem muri că ne-am văzut Țara dezrobită și Regele nostru, al nostru, al Românilor!” Nu mai știam cum să apărăm pe Rege și pe Regina foarte mișcați și ei de acest delir popular. Cred că scena de la Turda a fost cea mai strălucită și cea mai emoționantă concretizare a bucuriei Unirii, nici unul din cei care au trăit acele clipe nu le vom uita vreodată”.

Regele Ferdinand şi Regina Maria, o relaţie nefericită

Regina Maria şi Regele Ferdinand au avut o relaţie nefericită cam tot timpul celor 30 de ani petrecuţi împreună, dar, aşa cum era, relaţia lor a fost benefică României.

Regina Maria a murit pe 18 iulie, iar Regele Ferdinand, pe 20 iulie, la diferenţă de 11 ani.

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (12/24 august 1865, 20 iulie 1927) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa, în 1927.

Maria a României (29 octombrie 1875, 18 iulie 1938) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, mama regelui Carol al II-lea şi a avut o contribuţie decisivă pentru România la Tratatul de Pace de la Paris (1919-1920), când s-au fixat graniţele țării. A fost cea mai frumoasă şi mai influentă politic regină a României şi a avut o viaţă sentimentală tumultoasă. A fost infirmieră pe front în timpul Primului război mondial, iar curajul său în faţa obuzelor i-a impresionat pe contemporani. Poporul o numea “mama răniţilor” şi a iubit-o foarte mult. Era pasionată de flori -în special de violete, culoarea sa preferată fiind violet cardinal, în care a fost înmormântată şi în care s-a purtat doliul- şi şi-a amenajat grădinile după propriile gusturi, aşa cum a făcut şi cu cea a Castelului din Balcic.

Crăciun cu regele în Cluj

O vizită importantă la Cluj, mai degrabă simbolică, a făcut şi regale Carol al II-lea, în 1939. El a fost însoţit de viitorul Rege Mihai şi au făcut o vizită în Ardeal, chiar în Ziua de Crăciun a anului 1939, pentru a-i încuraja pe ostaşii care vegheau la hotarele ţării. Atunci, regele a fost la graniţa apuseană a ţării, la Oradea şi la Cluj. Iar vizita este povestită în revista Viaţa Ilustrată din ianuarie 1940 de episcopal de atunci al Clujului, Nicolae Colan.

Regii. Şi regine

*Carol I al României (Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, 20 aprilie 1839, 10 octombrie 1914), domnitor şi apoi rege al României, 48 de ani de domnie, cea mai lungă din istoria statelor româneşti. Printre altele, a obținut independența țării, a redresat economia, a dotat România cu instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii, a construit castelul Peleș, a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia sa posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României. Pe 10 mai 1866, el intră în Bucureşti şi este proclamat domnitor, titlu pe care îl deţine până pe 14 martie 1881, când este proclamat rege, primul al României. Pe 29 iunie 1866 este adoptată prima Constituție a țării, una dintre cele mai avansate constituții ale timpului. A fost un om curajos, pe timpul luptelor desfășurate pe teritoriul Bulgariei de azi, armata română l-a avut pe Carol ca lider efectiv, regele fiind prezent personal pe câmpul de luptă. Când a fost ales principe al României, Carol nu era căsătorit și, conform Constituției române, aprobată de el însuși, nu avea voie să se căsătorească cu o femeie de origine română. În 1869, principele a inițiat o călătorie în Europa și mai ales în Germania, pentru a-și găsi o mireasă şi a întâlnit-o pe Elisabeta, principesă de Wied, cu care s-a căsătorit pe 3 noiembrie 1869. Au avut doar un copil, principesa Maria, născută pe 27 august 1870 și decedată după nici trei ani. Lipsa urmaşilor a făcut ca Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, să devină următorul succesor la tronul României, dar acesta renunţă în favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare, care, la rândul său, renunţă la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand.

*Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (12/24 august 1865, 20 iulie 1927), al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa, în 1927.

*Carol al II-lea al României (15 octombrie 1893, 4 aprilie 1953), a fost regale României în perioada 8 iunie 1930-6 septembrie 1940). A fost primul născut al regelui Ferdinand şi al reginei Maria.

*Mihai I (25 octombrie 1921, 5 decembrie 2017), a domnit între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930 şi între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

*Maria a României (29 octombrie 1875, 18 iulie 1938) a fost principesă de coroană și a doua regină a României, soția principelui de coroană devenit regele Ferdinand I. A fost mama regelui Carol al II-lea şi a avut o contribuţie decisivă pentru România la Tratatul de Pace de la Paris (1919-1920), când s-au fixat graniţele țării. A fost cea mai frumoasă şi mai influentă politic regină a României şi a avut o viaţă sentimentală tumultoasă. A fost infirmieră pe front în timpul Primului război mondial, iar curajul său în faţa obuzelor i-a impresionat pe contemporani. Poporul o numea “mama răniţilor” şi a iubit-o foarte mult. Era pasionată de flori -în special de violete, culoarea sa preferată fiind violet cardinal, în care a fost înmormântată şi în care s-a purtat doliul- şi şi-a amenajat grădinile după propriile gusturi, iar cea a Castelului din Balcic este uimitoare din punctul meu de vedere, probabil cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o pe viu.

*Regina mamă Elena a României (3 mai 1896, Atena-28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveţia) a fost soţia lui Carol al II-lea şi mama lui Mihai I. S-a căsătorit cu Carol în 1921, an în care s-a născut şi Mihai, dar în 1925, Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, Elena Lupescu. În perioada primei domnii a lui Mihai (1927-1930), Elena a divorţat de Carol, iar în 1932, după întoarcerea lui Carol în ţară, a părăsit România şi i-a fost permis să-şi vadă fiul doar timp de două luni în fiecare an

*în imagini, din arhiva www.cluj24.ro:

-un decret semnat de Carol I

-carte poştală din anii 1920 cu Regele Ferdinand şi Regina Maria

-o fotografie mai puţin cunoscută cu Regina mamă Elena şi cu fiul său, Regele Mihai. Fotografia a apărut în 1926, pe prima pagină a publicaţiei L`ILLUSTRATION din Paris, alături de un articol tematic. Mihai avea mai puţin de 5 ani, iar Elena avea mai puţin de 30.

-o ediţie din 1930 a publicaţiei franceze L`ILLUSTRATION, cu Regele Mihai şi cu tatăl său, Regele Carol al II-lea.

-Carol I pe catafalc şi, alături, regina Elisabeta (Carmen Sylva), carte poştală editată imediat după moartea regelui.

-un decret semnat de Carol al II-lea

(M. A.)