FOTO. ”Sperietoarea” legionarilor, prezentă și în iunie 1990 în România – articole din presa vremii

”Sperietoarea” legionarilor apare, periodic, când în România au loc tulburări violente, iar autoritățile își îndreaptă atenția către un vinovat aflat, întotdeauna, la îndemână.

Bunăoară, nucleul dur din jurul fostului candidat independent la prezidențiale, Călin Georgescu, a fost prezentat drept unul legionar, din care ar face parte mercenarul Horațiu Potra și Eugen Sechila, ambii reținuți inițial de procurori sub acuzații de transport de arme și planuri de rebeliune, dar lăsați, ulterior, în libertate de judecători.

În 1990, ”legionarii” erau cei acuzați că au pus la cale revolta față de guvernarea FSN din 13-15 iunie, și care au fost înfierați cu mânie proletară în gazetele vremii.

Conform platformei digitale Arcanum, mai multe ziare din țară apărute în România după Revoluția din 1989 au reflectat evenimentele din 13-15 iunie 1990 prin prisma implicării ”legionarilor”.

Legionarii de Covasna

Astfel, în ziarul ”Cuvîntul Nou”, cotidian social-politic al județului Covasna, este publicat articolul ”La bîte, cetăţeni!” în care se făcea trimitere la ceea ce s-a întâmplat la București și justifica intervenția minerilor.

”Că arme oamenii cinstiţi n-au. Au, în schimb, legionarii şi ţiganii care le-au furat noaptea trecută de la sediul Poliției din Capitală. Cum să furi nişte arme ? Nimic mai simplu: faci cîteva sticle incendiare (după ce ataci o staţie PECO, că altfel de unde benzină?), le-arunci prin ferestre în sediul Poliţiei, ei, blînzii apărători ai ordinii şi liniştii publice, se sperie, o iau la fugă, sar pe geamuri, îşi pierd cumpătul şi… gata. Avem armele. Găsim şi muniţie. leşim în stradă şi tragem în civili, în militari, în poliţiştii rătăciți pe-acolo. Cam aşa a fost în seara de 13 iunie, pînă pe la ora 2 noaptea, cînd au intervenit forţele Ministerului Apărării Naționale”, se arată în articolul respectiv.

Noua revoluție legionară

Peste câteva zile, în 23 iunie, același ziar titra că, la 6 luni de la Revoluția din 1989, celor căzuți în Revoluție, ”li s-au alăturat alții, căzuți în noua revoluție produsă de legionari și alți ticăloși instigați de o presă ce-şi zice liberă, dar care înainte de a fi liberă este iresponsabilă”

”La șase luni de la Revoluție ne batem joc de libertatea cîştigată cu atîta sînge tînăr, căzînd în mrejele întinse cu dibăcie de o minoritate care nu urmărește altceva decît destabilizarea țării şi luarea puterii, prin forță, de către elemente legionare, ostile voinței poporului, exprimată liber la alegerile din 20 mai”, se arăta într-un alt articol.

Rebeliune de tip legionar

Cotidianul independent doljean ”Cuvîntul Libertății” din 14 iunie 1990, scrie despre ”dezlănțuirea bestială a unor elemente de extremă dreaptă”: ”Grupuri de barbari au încercat să ocupe postul TVR, au incendiat sediile Poliției Capitalei și ale Ministerului de Interne. După încercările de lovituri de forță din 12 și 28 ianuarie, apoi din februarie, am trăit, iată, si tentativa de rebeliune de tip legionar.

Intervenția oamenilor de bună credință, a poliției și armatei a stopat acțiunile demenților și trădătorilor de țară pusi in slujba celor ce nu urmăresc decît destabilizarea României, transformarea ei într-un teatru de război civil și într-o colonie jalnică, întorcînd-o de pe drumul democrației autentice pe care s-a înscris și pe care si-l consolidează în urma alegerilor libere din 20 Mai.

Să fim solidari, oameni buni! Să fim solidari și să ripostăm vehement pentru ca, împreună cu forțele de ordine și cu armata, să stîrpim din fașă încercarea de rebeliune legionară!”.

Extremiștii legionari

Nici ziarul ”Cuvîntul Liber” al județului Mureș de sâmbătă 16 iunie 1990 nu a lăsat nesancționată implicarea ”legionarilor”.

”Între termenii barbarie și vandalism, motivele noastre de reflecție decurg din definirea exactă a sensului cuvintelor invocate. Iar dacă membrii acelui vechi trib germanic (vandalii) au rămas să fie înghițiți în cețurile istorici, distrugătorii actuali (pentru că numai contemporani nu pot fi) ai valorilor culturale, materiale şi artistice mișună, iată, printre noi.

(…) Vreme de peste 45 de ani am dorit libertatea. Acum o avem. Numai că, în lumea aceasta cu față schimonosită, nơi nu ştim ce să facem cu ea! Incendii, declanşate de cocteilurile Molotov prin mîna unor piromani nenorociți, clădiri guvernamentale în flăcări, militari, copiii noştri mîndri – cu fețele și mîinile arse, cu răni dureroase, cuțite, bîte, pietre, indivizi amintind, prin actele lor, de extremiştii legionari de odinioară, stare de încordare şi de insecuritate a persoanei, iau chipul unei tentative de lovitură de stat. Al unei contrarevoluții”, scria în ziarul menționat.

”Să barăm calea extremiștilor fascisto-legionari”

”Cuvîntul Libertății” din Dolj revine în 16 iunie 1990 cu un nou text, pe aceeași linie: ”Să barăm calea extremiștilor fascisto-legionari împreună cu întreaga opinie publică, cu tot ce este patriot romîn și democrat. Membrii și simpatizanții Partidului Democrat al Muncii din județul Dolj au luat la cunoștință cu indignare de încercarea de puch a unor clemente huliganice de orientare fascistă-legionară, de jafurile și crimele săvîrșite în București în ziua de 13 iunie 1990.

(…) Cheamă toate organizațiile democratice și forțele progresiste, pe muncitori, țărani și intelectuali să facem zid în jurul organelor legale ale statului, să barăm calea elementelor destabilizatoare și a susținătorilor acestora din țară și străinătate”.