În ultimul deceniu al regimului Ceaușescu, Ziua Internațională a Copilului era transformată anual într-un spectacol naționalist dirijat de Partid. Copiii României, în mare parte născuți în urma politicilor pronataliste forțate ale regimului (cunoscute generic sub eticheta „decreței”), deveniseră o masă uniformizată, prezentată drept „viitorul patriei socialiste”. Organizați încă de la grădiniță în structuri oficiale: „Șoimii Patriei”, apoi Pionierii și, ulterior, Uniunea Tineretului Comunist(UTC), aceștia deveniseră o expresie simbolică în retorica comunistă: „copilul – constructor al viitorului socialismului”.

Fiecare segment al copilăriei era atent normat de stat, de la uniforma cu șnururi colorate până la textele cântecelor intonate în fața tablourilor cu Ceaușescu. Festivitățile de 1 iunie aveau mai puțin de-a face cu celebrarea copilăriei și mai mult cu legitimarea ideologică a regimului prin simboluri, parade și lozinci. Joaca se împletea cu lozinca, iar sărbătoarea – cu propaganda.

Astfel, cu ajutorul platformei Arcanum, Cluj24 relatează cum era descrisă Ziua Copiilor în ultimul deceniu al regimului comunist, de către organele de presă ale Partidului Comunist Român: Scânteia și  Steaua Roșie.

„Nu numai un an să i se dedice copilului, ci toţi anii vieţii noastre, toţi anii omenirii!”

Anul 1979 a fost proclamat de ONU drept Anul Internațional al Copilului, oferind un cadru global pentru promovarea drepturilor copilului și atragerea atenției asupra nevoilor acestuia. În România comunistă, această inițiativă a fost preluată și adaptată în cheie propagandistică. Regimul Ceaușescu a folosit prilejul pentru a sublinia, pe plan intern și internațional, preocuparea aparentă a statului față de educația și bunăstarea copilului.

„Acum în Anul internaţional al copilului, şi-n toţi anii, vrem pentru ei o Românie mai bogată şi împlinită-n bunăstare şi gîndul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă spre conducerea partidului şi statului nostru socialist, spre cel mai iubit fiu al poporului nostru, marele patriot şi om politic, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, şi le mulţumim, pentru minunatele condiţii materiale şi spirituale de creştere, educaţie şi învăţătură pe care le-au asigurat tuturor copiilor ţării, fără deosebire de naţionalitate.

Partidul Comunist Român, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se preocupă cu consecvenţă şi fernitate, şi-n acelaşi timp cu dragoste şi înţelegere, pentru crearea celor mai bune condiţii pentru ca în România toţi copiii să aibă o viaţă fericită, posibilităţi depline de a se dezvolta în climatul demnităţii socialiste, să-şi poată privi cu încredere viitorul.

FOTO. Ora de istorie: Copilărie în decor de PROPAGANDĂ sau cum arăta ziua de 1 Iunie în ultimul deceniu ceaușist

Preocuparea neabătută a societăţii noastre de a crea condiţii tot mai bune pentru creşterea viitoarelor generaţii de constructori ai socialismului şi comunismului pe pămîntul României este parte integrantă a politicii umaniste a P.C.R”, se menționează în numărul din 1 iunie 1979 al ziarului Steaua Roșie din Mureș.

De asemenea, este accentuată realitatea multietnică a copiilor din România: „Cu gînd curat şi dragoste neţărmurită ne înconjurăm astăzi copiii şi-n vrerea noastră sădim, nestrămutată, hotărîrea de-ai avea mereu sănătoşi şi fericiţi, de-ai creşte mereu în datina acestui pămînt în dreptate şi adevăr, în cinste şi demnitate, în respect pentru muncă, în iubire de ţară şi de neam, în preţuirea păcii şi a prieteniei în lume. Români şi maghiari şi germani şi alte neamuri de bine ale acestui rotund românesc ne unim inimile în această „Zi a copilului“ ziua copiilor noştri, a copiilor din lumea întreagă, într-un singur brîu de prea sfînt sentiment.”

1 Iunie în umbra Tătucului

Pe lângă rubricele de mărturii și mesaje ale copiilor din grădinițe și școli, sau urări de la părinți, fiecare ediție dedicată acestui eveniment era însoțit de un mesaj din partea „părintelui națiunii”-  Nicolae Ceauşescu: „Întotdeauna gindul meu e la copiii țării mele, la tineretul, la poporul nostru. Doresc ca tinerii, copiii, poporul meu să trăiască în pace. Dar, deopotrivă gîndurile mele sunt îndreptate spre copiii tuturor popoarelor. Am fost în multe ţări, am întîlnit acolo şi copii şi tineri şi oameni mai în vîrstă. Aceeaşi căldură pe care o simt îmbrăţişînd copiii patriei mele, am simţit-o îmbrăţişînd copiii altor ţări”, afirma președintele Republicii Socialiste România.

Defapt, același mesaj reprodus identic se regăsește și în cadrul numărului dedicat Zilei de 1 iunie din 1984.

Repetarea acestui mesaj în două numere diferite ale ziarului în 1982 și 1984 arată nevoia de a reafirma permanent legătura simbolică dintre Ceaușescu și „viitorul patriei”, reprezentat de copii și tineri. Mesajul, deși exprimă afecțiune, capătă un caracter ritualic și propagandistic, mascând realitățile dificile ale copilăriei din România comunistă și subliniind mai degrabă controlul ideologic decât grija autentică.

„Copiii regimului”

„O dovadă elocventă a preocupărilor constante ale partidului şi statului nostru pentru copii o constituie atingerea cifrei de 23.000.000 locuitori ai României, urmare firească a politicii de creştere a natalităţii, de creare a unor condiţii materiale corespunzătoare, de sprijinire a femeii-mame, a familiei. Pentru menţinerea tinereţii poporului şi dezvoltarea viguroasă a naţiunii noastre socialiste se creează condiţii tot mai bune creşterii tinerei generaţii, printr-o asistenţă socială şi sanitară tot mai înaltă, prin dezvoltarea mijloacelor de ocrotire şi refacere a sănătăţii şi, în acest cadru, de ocrotire şi îngrijire a copiilor.”, menționează Viorica Manta Bako, autoarea paginii.

Pe lângă aceste „date revelatoare” mai sunt comunicate activitățile organizate de partid, în cazul acesta în Târgu Mureș: „ În anul patruzeci al libertăţii noastre, sărbătorirea Zilei internaţionale a copilului a prilejuit iniţierea unui mare număr de acţiuni dedicate şoimilor patriei, pionierilor şi şcolarilor.[…] Azi, 1 iunie, pionierii şi şoimii patriei din Valea Largă, Sînpaul, Lechinţa, Cipău, Iernut, Luduş, Valea Izvoarelor, Tăureni, Cheţani, Hădăreni, Sighişoara, Sovata, Reghin, Lunca cît şi din celelalte localităţi ale judeţului prezintă programe cultural-artistice desfăşurate sub genericele: „Creştem şoimi în patria iubită“, „Fericiţi suntem în România“, „Pretutindeni trăiesc copii“.

Cum și-a asumat partidul rolul de protector al copiilor?

„Cei mai mici locuitori ai ţării, copiii, au un loc privilegiat în măsurile adoptate de partid privind creşterea nivelului de trai material şi spiritual al poporului. Între măsurile de primă însemnătate menţionăm majorarea alocaţiei de stat pentru copii şi suplimentarea fondurilor pentru ajutorarea mamelor cu mai mulţi copii

La nivelul anului 1980 alocaţia de stat pentru copii însumează circa 11 miliarde lei, faţă de 1,4 miliarde lei în anul 1957. În anul şcolar 1965/1966 existau 7 627 grădiniţe frecventate de 353721 copii. În anul 1978/1979, numărul grădiniţelor a ajuns la 13 520, iar al copiilor înscrişi în învăţămîntul preşcolar la 872 374.  A crescut numărul creşelor, de la 288 cîte existau în anul 1965, la 901 în 1978, iar al copiilor de la 11 800 la 90 734, raportaţi la aceeaşi perioadă!”, se  menționează în articol.

Douăzeci de ani de steaguri și lozinci: ecoul copilăriei în Epoca de Aur

„În acest an, Ziua Internaţională a Copilului este sărbătorită în ţara noastră sub semnul luminosului arc de timp deschis de cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român, eveniment de amplă rezonanţă politică in istoria poporului nostru. În acel fierbinte iulie al anului 1965, înaltul forum al comuniştilor l-a ales pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu al naţiunii, de a cărui prodigioasă activitate este legată perioada cea mai rodnică în realizări — „Epoca Nicolae Ceauşescu“ — în funcţia supremă de conducător al partidului.

Cei 20 de ani care au trecut de atunci au marcat bogate împliniri şi în ce priveşte asigurarea celor mai bune condiţii de creştere şi educare pentru toţi copiii ţării. Nenumărate sunt dovezile materiale ale grijii părinteşti pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu o manifestă faţă de cea mai tinără generaţie. Chiar dacă nu au fost contemporanii acelui iulie din 1965, copiii din ţara noastră ştiu ce mult au însemnat anii ce au trecut de atunci în istoria patriei noastre, ce salt uriaş înainte s-a înregistrat în toate domeniile vieţii economico-sociale.

Ei sunt mindri că glasul României, în concertul ţărilor lumii, are un timbru specific, inconfundabil, că numele ei este rostit cu admiraţie şi respect pe toate meridianele globului.Pentru toate acestea, milioanele de copii ai ţării sunt adânc recunoscători partidului, secretarului său general. Astăzi, de ziua lor, ei îşi exprimă sentimentelede dragoste faţă de patrie, de încredere în viitor, aşa cum este el oglindit in obiectivele stabilite de Congresul al Xlll-lea al partidului, angajamentul de a învăţa, de a deveni cetăţeni de nădejde ai României socialiste.” este menționat în articol.

Ca de fiecare dată, acest mesaj propagandistic este însoțit de o listă de acțiuni concrete a partidului, pentru a întări opinia publică cu privire la implicarea reală a acestuia.

Astfel, ni se comunică că: „Familiile în care ambii părinţi muncesc au la dispoziţie peste 86 000 de locuri în creşe, iar aproape 887 000 de preşcolari primesc îngrijire şi educaţie în grădiniţe, unele cu orar prelungit sau săptămînal, în funcţie de specificul muncii mamelor.

În condiţiile generalizării învăţămîntului de 10 ani, aproape 4 milioane de şcolari sunt cuprinşi în diferite forme de învăţămint, astfel încât numărul şcolilor primare şi gimnaziale se ridică la 14 134. Aproape 145 000 de învăţători şi profesori bine pregătiţi îndrumă procesul instructiv-educativ, ajutîndu-i pe copii să-şi însuşească cele mai diverse cunoştinţe. Anual se tipăresc manuale şcolare în milioane de exemplare, ce se distribuie gratuit. De exemplu, în 1984 tirajul acestora a fost de 16,5 milioane exemplare, se menționează în articol.

O copilărie fericită, conform planului cincinal

Concluzia? Ziua Copilului în comunism a fost mai degrabă o expresie a propagandei de stat decât o celebrare autentică a copilăriei. Sub lozinci despre „grija partidului” și parade atent regizate, regimul promova imaginea ideală a copilului socialist, loial și disciplinat. Deși existau beneficii reale – precum indemnizații pentru copii, acces gratuit la educație și sistemul sanitar – acestea erau prezentate ca dovezi ale superiorității sistemului, nu ca drepturi firești. În realitate, copilăria în Epoca de Aur era marcată de uniformizare, control ideologic și o copilărie trăită adesea între lipsuri și lozinci.

Paula Măriuța