FOTO. Noi, cei din linia a doua: Jenel Moldovan (luminist): Trebuie să ANTICIPEZI replica, să fii cu un pas înainte

„Să fie lumină!”, a zis Dumnezeu. „Nu înainte s-o așez eu cum trebuie”, a venit replica luministului. Jenel Moldovan lucrează ca luminist la Teatrul Național din Cluj-Napoca din 1990. Asta vine cam 34 de ani în slujba Thaliei. Pentru că și luministul face parte din spectacol, chiar dacă este în linia a doua.

Înainte de 1990 a lucrat ca electromecanic telefon-telegraf. Monta centrale telefonice prin toată țara.

„N-a fost ușor s-ajung la teatru. Am luat și-o palmă pe chestia asta, c-am demisionat de la slujba în telefonie. Veneam des la teatru pe vremea aia, eram fascinat de ce se întâmpla pe scenă, de modul în care era creată atmosfera unui spectacol. Cum în acea perioadă fluctuația de personal era în floare, m-am băgat și eu în seamă și uite-așa am ajuns luminist”, spune zâmbind Jenel.

FOTO. Noi, cei din linia a doua: Jenel Moldovan (luminist): Trebuie să ANTICIPEZI replica, să fii cu un pas înainte

De la electromecanic telefonie la luminist e ceva cale de bătut. Tot cu curent se ocupă fiecare dar de alte amperaje.

„Meseria am furat-o, pur și simplu, de la unu, de la altul. La vreo doi-trei ani de când m-am angajat, un coleg de-al meu a participat la ceva cursuri la Piatra Neamț, de unde a venit cu niște manuale și cataloage. Le-am luat la tocat și m-am specializat la locul de muncă, cum s-ar zice. Ulterior am început să mă pun la punct cu ultimele noutăți în domeniul aparaturii, să iau legătura cu firmele specializate de la noi și să mă upgradez, parcă așa se zice acum”, spune Jenel.

Eram curios din ce e alcătuit un set complet de lumini într-un teatru?

„Păi sunt în primul rând luminile fixe, care vin pe arlechini și pe pasarelă, pe ștăngile electrice, după care sunt luminile mobile, care se amplasează în funcție de spectacol. Există capete mobile, astea mai recent, pe care le programezi unde și când vrei să bată și există spoturi de urmărire”, ne dă din casă Jenel.

De când începe și când se termină munca unui luminist?

„Să luăm de exemplu o premieră. Prima dată se lucrează la actorie, actorii își repetă textele. Apoi se aduce decorul și, împreună cu regizorul artistic, ajungem la un numitor comun în ceea ce privește amplasarea luminilor pe toată durata spectacolului. Există situații în care regizorul vine cu echipa lui, exact ca un antrenor de fotbal, și se ocupă ei de probleme, dar astea sunt cazuri mai rare.

La fiecare spectacol există un raider tehnic. Știm fiecare lumină unde vine, știm exact la ce moment trebuie aprins un spot sau altul. Avem consola de lumină unde sunt memorate, scenă cu scenă, seturile de lumini, așa zisele cue-uri. La fiecare replică sau mișcare se schimbă lumina. Munca noastră nu se termină practic niciodată. Abia ia sfârșit un spectacol că trebuie să rearanjăm luminile pentru altul”, spune Jenel.

În teatru există o echipă de 5 luminiști. La spectacole de o anvergură mai mare, sunt toți pe baricade. La altele, mai ușoare din punct de vedere al alternanței de lumini, sunt doi sau trei.

Fiecare lucru are un început. Așa și munca de luminist a lui Jenel Moldovan.

„Prima piesă la care am lucrat a fost în 1993, 17 acte cu Piet Mondrian, în regia lui Horațiu Mihaiu. Acela l-am făcut eu cap-coadă. A fost un spectacol foarte reușit, a luat locul 3 pe țară la un festival… nu mai știu cum se numea, ceva cum e UNITER-ul în ziua de azi. Spectacolul meu preferat a fost Omor în catedrală, regizat de Mihai Măniuțiu, în 1996, cu care am fost și plecat la Londra vreo 3 săptămâni. Jucau Marcel Iureș, Marius Bodochi, Dorin Andone, Radu Amzulescu, Ioana Ștefănescu… Distribuție grea”, mărturisește Jenel.

Ca în orice muncă, mai apar și mici probleme. Nici viața luministului nu e lipsită de surprize. Mai pușcă un bec, mai o siguranță, când ți-e lumea mai dragă…

„Normal că am mai pățit și de astea, sunt inerente în 34 de ani de muncă. De obicei, dacă se ardea vreun bec, suplineam lumina cu ce aveam în zonă. Moving head-urile te ajută mult în astfel de situații”, spune Jenel.

Ca bază de lumini și anexe, naționalul clujean stă bine. Chiar recent a achiziționat o nouă consolă de lumini. „Față de alte teatre stăm bine. Mereu căutăm să fim în trend, cum se spune…”

Există cazuri în care unii regizori au cerințe mai ciudate în ceea ce privește luminile.

„La spectacolul cu Hamlet, Vlad Mugur mi-a cerut ca la un moment dat să puște un bec. Ei bine, oricât m-am chinuit să-l fac să se ardă la momentul potrivit, nu reușeam, cu toate improvizațiile făcute. Avea și becul personalitatea lui, pușca ori prea repede, ori prea târziu, chiar dacă eu dădeam comanda la fix”, spune, zâmbind, Jenel.

„Ne ocupăm și de efecte speciale, adică mașină de fum, fum greu, hazere… din astea… Se comandă totul de la consolă”, mai adaugă el.

L-am întrebat dacă vine cineva din spate, având în vedere că se apropie vârsta de pensionare.

„Sunt tineri care ar putea să-mi ia locul însă nu prea stau într-un loc, nu le prea convine programul, c-aici lucrezi și weekend-urile. De exemplu, luna asta avem 19 spectacole plus premiera care are și repetițiile generale”, spune Jenel.

Ce calități trebuie să aibă un luminist bun?

„În primul rând trebuie să-ți placă ceea ce faci. Apoi să ai ochi buni, urechi bune, ca să te poți sincroniza cu replicile, idei, viziune… Stai cu scenariul în față cu adnotările pe el, acum aprinzi aia, acum o stingi pe aia… Trebuie să știi bine piesa, astfel încât după un timp să nu mai ai nevoie de script. Trebuie să anticipezi, să fii cu un pas înainte”, încheie Jenel.

Că tot se apropie perioada de „Fie ca lumina…”, încheiem apoteotic, completând urarea „Fie ca lumina cadă hăpt pe mine”… Pentru asta însă, trebuie să vorbiți cu domnul Jenel.