FOTO. Noi, cei din linia a doua. Hermann Hajnal (machieuză și peruchieră): Pentru mine, asta nu e muncă, este PASIUNE

Îi admiri din stal, lojă sau balcon. Sunt actorii pe care îi aplauzi după un spectacol reușit. Ți-au plăcut decorurile, dialogurile, jocul lor, costumele și machiajul. O sumă de elemente care împlinesc un act artistic. Dar în spatele succesului se află și ei, cei din linia a doua: luminiști, mașiniști, sufleuri, machieuze, peruchieri, garderobieri, regizori, designeri… Oameni fără de care cei din linia întâi n-ar putea performa.

Hermann Hajnal, Hajni, cum îi spun apropiații, este machieuză și peruchieră la Opera Maghiară din Cluj-Napoca. De 20 de ani, o viață de om.

„M-a sunat o cunoștință și, știind că eu am curs de peruchier, m-a întrebat dacă n-aș vrea să suplinesc pe cineva la Opera Maghiară, două-trei luni, până se întoarce persoana din maternitate. Cum persoana nu s-a mai întors, am rămas pe post”, spune Hajni.

FOTO. Noi, cei din linia a doua. Hermann Hajnal (machieuză și peruchieră): Pentru mine, asta nu e muncă, este PASIUNE

Înainte de asta, Hajni a lucrat la Fabrica de tricotaje Someșul. „Nu era pentru mine munca asta. Opt ore făceam același lucru. Mult prea monoton. Am lucrat apoi la un magazin de peruci dar din cauza penuriei de păr, acesta s-a închis. La o perucă intră cam 350-400 grame de păr. Și uite-așa, un lanț de evenimente au făcut s-ajung aici, la operă. Pentru mine nu e muncă, pentru mine e pasiune ceea ce fac”, mai spune Hajni.

A urmat cursuri de machiat și perucherie însă, așa cum spune ea, ceea ce a învățat acolo a fost doar baza pe care s-au clădit aptitudinile unui adevărat make-up artist, machieuză de teatru și operă. Ceea ce este cu totul altceva față de machiajul clasic.

„Eu mă ocup de machiajul și frizurile băieților. Suntem 4 colege, fiecare se ocupă de altcineva. Una de soliste, alta de balerine, și așa mai departe…”, spune Hajni.

Machiajul pentru teatru și operă diferă de cel de film și televiziune. Asta pentru că există un cu totul alt unghi de percepție al figurilor.

„Designerul vine la noi și luăm pe rând fiecare personaj”

„Machiajul de teatru și operă este mult mai intens, asta și pentru că trebuie să fie văzut și din spatele sălii. Așa că tușele sunt mult mai accentuate, ridurile, umbrele, petele de culoare sunt astfel marcate încât personajul să fie conturat indiferent de unde-l privești”, spune Hajni.

La primele repetiții pentru un spectacol nou care urmează a fi pus în scenă, designerul își prezintă viziunea artistică asupra fiecărui personaj, asta implicând coafură, frizură, costume și machiaj.

„Designerul vine la noi și luăm pe rând fiecare personaj căruia i se conturează aspectul artistic. După ce cădem de acord, la următoarele repetiții se analizează modul în care s-a reușit creionarea personajului prin aceste elemente, costum, machiaj, frizură. Așa, încet, reușim să sincronizăm părerile tuturor celor implicați. Ulterior, se mai intervine pentru corecturi și ajustări, astfel încât la repetiția generală totul să fie perfect”, ne mărturisește Hajni.

Spectacolele diferă ca și complexitate. Sunt cu personaje mai puține și machiaje ușoare dar sunt și montări ample.

„Unul dintre cele mai complexe spectacole la care am lucrat a fost Bank Ban, o operă foarte frumoasă dar cu un grad ridicat de dificultate în ceea ce privește machiajul și frizurile. Erau 24 de băieți în cor, vreo 10 în trupa de balet plus soliștii, vă dați seama. Toți aveau peruci. Cum machiajul și frizurile sunt ultimele în lanțul de pregătire, lucrăm contratimp. Ca pe bandă. Sub presiune. În ziua spectacolului, eșalonăm personajele. Ce s-ar întâmpla dacă ar veni toate deodată? Ar fi o harababură”, spune, râzând, Hajni.

„Avem peruci pentru toate personajele”

Arsenalul unei machieuze cuprinde fond de ten, pudră, paletar de culori, creioane, rimel, bureți, demachiant, mustăți, bărbi, lipici și câte și mai câte. Ea trebuie să aibe grijă ca stocurile să fie completate pentru a nu avea surprize în ziua reprezentației. Produsele sunt profesionale, dedicate acestui gen de machiaj.

„Folosim aquaculori, pe bază de apă, așa cum le zice și numele. Au avantajul că, în afară de faptul că se spală ușor, oferă o cromatică bogată, pastelată, vie”, spune Hajni.

În ceea ce privește perucile, acestea se cumpără în diferite forme și culori. Stocul este suficient pentru a acoperi toate nevoile operei.

„Avem peruci pentru toate personajele. Le adaptăm după cerințele designerului, mai lungi, mai scurte, mai cu bucle, zbârlite… după cum se cere. Avem un fel de catalog cu frizuri specifice anumitor perioade din istorie din care ne inspirăm când trebuie să creăm un personaj dintr-o anumită epocă, romani, greci, egipteni, evul mediu, anii 20”, ne mai spune Hajni, răsfoind câteva planșe ilustrative.

Volumul de muncă pentru Hajnal diferă de la stagiune la stagiune. Există ani cu una-două premiere, alți ani cu 3-4 premiere.

„Uneori, pe lângă machiajul clasic, e nevoie să apeleze la proteze din latex”

„Stagiunea a început în septembrie. Am avut premieră cu My Fair Lady, un spectacol superb, cu multe personaje, se joacă sold-out, o să mai fie o premieră în iunie, Jesus Chist Superstar, o operă-rock deosebit de complexă”, spune Hajni.

Există situații în care Hajni trebuie să scoată din machiaj un anumit personaj istoric. A fost cazul lui Matei Corvin în opera-rock Matei la eșafod (Matyas a verpadon).

„Pentru asemenea cazuri folosim fotografii, în cazul acesta reproduceri după tablouri. Încercăm să scoatem personajul cât mai apropiat fizic de figura istorică dar fără a ucide actorul, adică nu vrem să-i anulăm trăsăturile reale”, mărturisește Hajni.

Uneori, pe lângă machiajul clasic, e nevoie să apeleze la proteze din latex pentru a modifica o fizionomie. Este și cazul lui Quasimodo din baletul Cocoșatul, spectacol cu care Opera Maghiară a susținut un turneu de maxim succes prin țară.

„Personajul fiind diform, a trebuit să-i facem proteze faciale din latex. Bietul balerin a trebuit să danseze văzând doar cu un ochi, celălalt fiindu-i obturat de mască, Nicicum n-am reușit să-i lăsăm ochiul liber”, spune zâmbind Hajni.

Hajni nu se vede făcând altceva. Este pasionată de meserie și asta transpare din tot ce face. Pentru că așa cum spune ea, „asta nu e muncă, e pasiune”.