Connect with us

EVENIMENT

FOTO. Măritată c-un clujean, refugiată dinaintea războiului. Impresiile Yanei despre Cluj: „Autobuzele de aici sunt un miracol”

Publicat


whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.21 pm (3)

Asociația Cluj24 și Fundația Comunitară Cluj, cu sprijinul OXFAM, lansează de la 1 iunie campania ”Cluj pentru Ucraina”, al cărei scop este prezentarea refugiaților ucraineni stabiliți în județul nostru prin articole în limbile română și ucraineană

Yana e o tânără ucraineancă din Donețk ce s-a mutat la Cluj în anul 2019, după ce a întâlnit un clujean cu care s-a căsătorit.

„Donețk era deja ocupat de Rusia din 2014. În acel an m-am mutat la Lviv, unde am locuit 5 ani ca persoană deplasată pe plan intern. Dacă nu m-aș fi căsătorit acum 3 ani, aș fi fugit iar din oraș, la fel ca mulți alți ucraineni pe timp de război”, împărtășește ea.

Pentru că a venit în România înaintea izbucnirii acestuia în data de 24 februarie 2022, expriența sa la Cluj a fost diferită.

„În mare parte a fost mai ușor să mă adaptez, dat fiind că soțul meu este de aici”, adaugă Yana.

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.21 pm (2)

Lucrul și gătitul online: Oh, my borsh

În țara natală, a lucrat în departamentul de marketing la o școală de gătit, iar după ce a venit la Cluj, a preferat să lucreze online, în același domeniu.

Jobul din Ucraina a îmbinat 2 pasiuni de-ale sale, marketingul și arta culinară.

„Am un blog pe instagram unde postez ce gătesc”, adaugă ea.

Acesta se numește ohmyborsh și are peste 2000 de urmăritori. Dintre videoclipuri, cel mai popular are peste 44 de mii de vizionări.

Soțul are, la rândul său, propria firmă, Dentitech Cluj, un service de aparatură stomatologică.

299691158 4883181668453388 6238093400987791797 n

Altfel e viața la Cluj: „Autobuzele din Cluj, mari, punctuale și cu aer condiționat, sunt un miracol pentru o persoană care vine din Lviv

A ajuns să se îndrăgostească și de Cluj, un oraș pe care îl consideră îngrijit.

„Poți vedea multe aici, de la străzi bune la spații publice frumos amenajate. Clădirile sunt în stare bună, de asemenea. Transportul public, nu mai spun, este minunat. Autobuzele din Cluj, mari, punctuale și cu aer condiționat, sunt un miracol pentru o persoană care vine din Lviv.

Totuși, mi-ar plăcea ca zona centrală să fie mai mult pentru pietoni și mai puțin pentru șoferi, ca în Sibiu sau Timișoara. Oamenii de aici ar urca până la etajul 5 cu mașina dacă ar putea. Dar în afară de asta, totul mi se pare super”, spune Yana.

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.21 pm

Scumpul Cluj: „La Lviv îmi permiteam să mănânc de 2 ori pe săptămână în oraș”

Din ce a văzut până acum, a constatat că e un oraș destul de scump, atât când vine vorba de chirii, cât și de cumpărăturile zilnice.

„Lviv, unde am locuit 5 ani până să mă mut la Cluj, e capitala culturală a Ucrainei. Iubeam și încă iubesc orașul. E perfect pentru tineri, e un oraș cu multe posibilități și modalități în care oamenii își pot petrece timpul liber. Dacă nu m-aș fi căsătorit, nu aș fi plecat niciodată din Lviv.

Cred că și acolo au mai crescut prețurile de când cu războiul, dar înainte, cu un salariu de 300-350 de euro îmi permiteam să închiriez un apartament cu o prietenă, plătind jumătate din prețul chiriei, dar și să mănânc de 2 ori pe săptămână în oraș. Pe când la Cluj nu-mi pot imagina așa ceva, e mult mai scump”, punctează Yana.

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.21 pm (5)

O paralelă între Lviv și Cluj, Ucraina și România: „Ucrainenii sunt înnebuniți după produsele locale. Aici văd multe importate”

Dincolo de diferențele economice, a remarcat și că stilurile de viață sunt altfel.

„În Ucraina e scump să ai o mașină, deci sunt mai puțini șoferi decât aici. La Cluj văd inclusiv studenți cu mașini. Când eram studentă, aveam doar un coleg cu mașină.

Erau adesea evenimente în centrul orașului. Aici nu prea văd asta, pentru că lumea iese mai mult în afara orașului, mașinile fiind mai accesibile decât la noi. Dar ca să fiu sinceră, îmi place să ies din oraș în weekend.

Un alt lucru pe care l-am observat este că în Ucraina oamenii erau înnebuniți după produsele locale. Susținem orice este făcut în țara noastră. Aici văd multe produse din Italia, Germania, etc. Și cred că e păcat, pentru că mâncarea și produsele românești sunt extrem de bune. Ador sarmalele, soacra mea gătește cele mai bune sarmale de pe planetă”, mai spune ea.

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.22 pm

Departe de război, aproape de compatrioți: „Îmi fac griji pentru toți. În fiecare zi citesc știrile”

Deși viața ei de 3 ani este la Cluj, păstrează legătura cu familia și prietenii din Ucraina.

„Îmi fac griji pentru toți. Fiind din Donețk, care e ocupat deja de 8 ani, mulți prieteni s-au mutat în alte orașe din Ucraina: Kiev, Odessa, Mariupol, Lviv, Vinnîțea, Nikolaev și lista continuă.

În fiecare zi citesc știrile, caut informații despre ce s-a întâmplat în fiecare oraș, iar dacă aflu că s-a întâmplat ceva rău, le scriu oamenilor din orașul în cauză pentru a mă asigura că sunt bine”, susține Yana.

Fiind căsătorită cu un clujean, rămâne în Ardeal, mai ales în perioada războiului, dar nu exclude să se întoarcă în țara natală în viitor.

„După ce se termină războiul, dacă vom avea oportunități pe plan profesional în Ucraina, mă voi întoarce fără să privesc înapoi. Îmi iubesc țara”, conchide tânăra.

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.22 pm (1)

 

Одружена з мешканкцем Клужа, біженкою перед війною. Враження Яни від Клужа: «Тут автобуси – це диво»

Яна — молода українка з Донецька, яка переїхала до Клужа у 2019 році після знайомства з чоловіком із Клужа, за якого вийшла заміж.

«Донецьк уже був окупований Росією з 2014 року. Того року я переїхала до Львова, де прожила 5 років як внутрішньо переміщена особа. Якби я не вийшла заміж 3 роки тому, я б знову втекла з міста, як і багато інших українців часів війни», – ділиться вона.

Оскільки вона приїхала до Румунії перед спалахом війни 24 лютого 2022 року, ії досвід у Клужі був іншим.

«Здебільшого було легше пристосуватися, оскільки мій чоловік звідси», – додає Яна.

Робота та приготування онлайн: Oh, my borsh

На батьківщині вона працювала у відділі маркетингу в кулінарній школі, а після приїзду в Клуж віддала перевагу роботі онлайн, у тій же сфері.

Робота в Україні поєднала в собі 2 ії пристрасті, маркетинг і кулінарне мистецтво.

«У мене є блог в Instagram, де я публікую те, що готую», — додає вона.

Цей називається ohmyborsh і має понад 2000 підписників. Серед відео найпопулярніший має понад 44 тисячі переглядів.

Чоловік, у свою чергу, має власну компанію Dentitech Cluj – сервіс стоматологічного обладнання.

Життя в Клужі відрізняється: «Автобуси з Клужа, великі, пунктуальні та з кондиціонером, це диво для людини, яка приїжджає зі Львова»

Зрештою вона закохалася в Клуж, місто, яке вона вважає охайним.

«Тут можна побачити багато: від гарних вулиць до гарно озеленених громадських місць. Будинки також у хорошому стані. Громадський транспорт, зрозуміло, чудовий. Автобуси в Клужі, великі, пунктуальні та з кондиціонером, це диво для людини, яка приїжджає зі Львова.

Проте я хотіла би, щоб центральна зона була більше для пішоходів і менше для водіїв, як у Сібіу чи Тімішоарі. Люди тут піднялися б на 5 поверх на машині, якби могли. Але крім цього, мені здається все чудово», – каже Яна.

Дорогий Клуж: «У Львові я міг дозволити собі їсти 2 рази на тиждень у місті»

З того, що вона бачила,виявила, що це досить дороге місто, як щодо орендної плати, так і щодо щоденних покупок.

«Львів, де я прожила 5 років, поки не переїхала у Клуж, є культурною столицею України. Я любила і люблю це місто. Це ідеальне місце для молоді, це місто з багатьма можливостями та способами проведення вільного часу. Якби я не вийшла заміж, я б ніколи не виїхала зі Львова.

Думаю, там ціни теж зросли після війни, але раніше, маючи зарплату в 300-350 євро, я могла дозволити собі зняти квартиру з другом, заплативши половину орендної плати, але ще й їсти 2 рази на тиждень у місті. Тоді як у Клужі я не можу уявити щось подібне, тут набагато дорожче», – зазначає Яна.

Паралель між Львовом і Клужем, Україною і Румунією: «Українці без розуму від місцевих продуктів. Тут я бачу багато імпорту”

Крім економічних відмінностей, вона також зазначила, що спосіб життя різний.

«В Україні дорого мати автомобіль, тому водіїв менше, ніж у нас. У Клужі я також бачу студентів з автомобілями. Коли я була студенткою, у мене був лише один однокласник з машиною.

У центрі міста часто відбувалися заходи. Тут я цього не дуже бачу, тому що люди більше їздять за місто, машини доступніші, ніж тут. Але, чесно кажучи, я люблю виходити на вихідні.

Інше, що я помітила, це те, що в Україні люди були без розуму від місцевих продуктів. Ми підтримуємо все, що робиться в нашій країні. Тут я бачу багато товарів з Італії, Німеччини тощо. І я думаю, що це прикро, тому що румунська їжа та продукти надзвичайно хороші. Я люблю сармале, моя свекруха готує найкращі сармале на планеті», – каже вона.

Далеко від війни, поруч із земляками: «Я переживаю за всіх. Кожен день я читаю новини”

Незважаючи на те, що 3 роки її життя проходить у Клужі, вона підтримує зв’язок зі своєю родиною та друзями в Україні.

«Я переживаю за всіх. Будучи з Донецька, який вже 8 років окупований, багато друзів переїхали в інші міста України: Київ, Одесу, Маріуполь, Львів, Вінницю, Миколаїв і список можна продовжувати.

Кожен день я читаю новини, шукаю інформацію про те, що сталося в кожному місті, і якщо я дізнаюся, що сталося щось погане, я пишу людям у цьому місті, щоб переконатися, що з ними все гаразд», – каже Яна.

Будучи одруженою з чоловіком з Клужа, вона залишається в Трансільванії, особливо під час війни, але не виключає повернення на батьківщину в майбутньому.

«Після закінчення війни, якщо у нас будуть професійні можливості в Україні, я повернуся без оглядки. Я люблю свою країну», – підсумовує молода жінка.

(Un proiect al Asociației Cluj24 și Fundației Comunitare Cluj, susținut de OXFAM)

whatsapp image 2022 08 18 at 6.24.21 pm (1)



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

POLITICA

Dan Tanasă (AUR): „PSD-PNL pregătesc criza economică din 2025! Românii trebuie să fie pregătiți pentru noi creșteri de taxe”

Publicat

Dan Tanasă

„Românii se află în fața unei noi amenințări economice, pe fondul guvernării catastrofale a PSD și PNL. Economiștii atrag atenția că majorarea TVA este inevitabilă, iar efectele ar putea fi devastatoare pentru populația deja împovărată de valul de scumpiri. În momentul de față se vorbește despre mai multe scenarii sumbre pentru anul 2025, toate menite să adâncească criza economică”, susține Dan Tanasă, deputat AUR.

Primul scenariu recomandat de FMI și Banca Mondială este implementarea unei cote unice de TVA de 19%, înlocuind actualele cote de 5%, 9% și 19%. Aceasta ar duce la creșteri semnificative pentru anumite produse și servicii esențiale. Al doilea scenariu, de data aceasta al economiștilor, presupune o majorare a cotei TVA la 21%, ceea ce ar reprezenta o povară și mai mare pentru consumatori și ar duce la o scădere dramatică a veniturilor nete ale românilor.

Exemplu negru pentru economie

Însă, pe lângă majorarea TVA, PSD și PNL intenționează să crească impozitul pe proprietate și taxele locale, lovind în toate buzunarele românilor, indiferent de statutul lor financiar. Aceste măsuri nu fac decât să amplifice problemele existente, adăugând noi dificultăți fiscale.

PSD și PNL au demonstrat în repetate rânduri că sunt incapabile să găsească soluții economice viabile pentru a acoperi deficitul bugetar uriaș.

Anul 2024 este un exemplu elocvent și negru pentru economia României. Execuția bugetului general consolidat în primele cinci luni ale anului 2024 s-a încheiat cu un deficit de 60,10 miliarde lei, respectiv 3,40% din PIB, comparativ cu deficitul de 36,91 miliarde lei, respectiv 2,30% din PIB, în aceeași perioadă a anului 2023. În acest context, majorarea TVA rămâne singura soluție a PSD și PNL, pentru că altele nu au.

Politici greșite

Semnele unei crize de amploare sunt deja vizibile.

Politicile greșite ale PSD și PNL riscă să arunce țara într-o situație catastrofală similară celei din perioada 2010-2012, când s-au tăiat salarii și pensii și s-au majorat taxele și impozitele. Dacă nu se iau măsuri adecvate și dacă guvernarea PSD-PNL continuă, există toate șansele ca România să se confrunte cu o criză economică severă începând cu 2025.

Românii merită o guvernare responsabilă și transparentă, nu o serie de măsuri fiscale luate pe furiș, care adâncesc sărăcia și scad calitatea vieții. Guvernul PSD-PNL trebuie să înțeleagă că soluțiile pe termen scurt și măsurile de austeritate nu sunt răspunsul la problemele economice ale țării.

Este timpul pentru o schimbare profundă și pentru politici economice care să susțină cu adevărat mediul de afaceri și bunăstarea cetățenilor”, a spus deputatul AUR, Dan Tanasă.

 

 

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Patru locuințe improvizate au luat FOC pe strada Cantonului din Cluj-Napoca

Publicat

apartament pompierilor

Patru locuințe improvizate au luat foc pe strada Cantonului din Cluj-Napoca. Din fericire, nimeni nu a fost rănit.

„Pompierii din cadrul Detașamentelor 1 și 2 Cluj-Napoca intervin în aceste momente pentru a stinge un incendiu care a cuprins mai multe locuințe improvizate de pe strada Cantonului. Mai exact, este vorba despre 4 locuințe afectate, însă din fericire nu există victime.

Patru locuințe improvizate au luat FOC pe strada Cantonului din Cluj-Napoca

Incendiul este localizat, se lucrează pentru lichidare. Intervenim cu 3 autospeciale cu apă și spumă”, a transmis ISU Cluj.

Citește mai departe

CULTURA

FOTO. Călătorie în istoria portului popular la Cluj. Cusături și podoabe tradiționale, la expoziția „Ac de cojoc”

Publicat

Expoziția Ac de Cojoc poate fi vizitată în perioada 9 mai-28 iulie 2024, la Palatul Reduta, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, pe str. Memorandumului, nr. 21, Cluj-Napoca.

Expoziția include pieptare, cojoace, chimire (curele, brâuri de piele), căciuli de blană, încălțăminte, podoabe, pungi de bani, săculețe de tutun, straițe de piele (traistă, tolbă), unelte din piele și obiecte utilitare, jucării, instrumente muzicale, din perioada secolelor XIX-XX. Exponatele provin din mai multe zone etnografice.

Costumul țărănesc oferă informații despre statutul social, care poate fi identificat atât prin natura materialelor, a calității acestora, prin paleta cromatică folosită, cât și prin suprafața brodată cu diverse modele tradiționale. Printre meseriile specifice se numără tăbăcăritul, prelucrarea pieilor, cojocăritul, opincăritul, curelăritul.

Motivele broderiilor și materialele folosite

Cele mai întâlnite modele decorative se numesc „pui”, „pene”, „flori”, „floarea de mijloc”, „floarea de buzunar”, „floarea de cap”.

În unele zone etnografice se folosesc inclusiv motive zoomorfe, precum șarpele, păunul, racul. De asemenea, se folosesc și cele geometrice astrale, ca Soarele, Luna, rombul, punctele, cruciulițele.

Pentru cusături se folosește lâna vopsită în diverse culori (negru, maro, roșu, verde, galben), lânică (industrială, naturală, sintetică), bumbac, mătase, fire metalice, fâșii subțiri din piele, ornamente din bucățele de oglindă, capse și bumbi metalici, mărgele și ciucuri de ață. Pentru albirea pieilor se folosea ipsosul, iar pentru vopsirea opțională a acestora se foloseau coloranții chimici, mai rar cei naturali.

Printre materialele folosite, se regăsesc bucățile de hârtie colorată, zăgara (margine de material țesut special, croșetat sau de catifea), blana de miel (astrahan), oi, capre, bovine, cabaline, taurine, porcine, vulpi, râși, jderi, dihori, lupi etc. Pentru membranele de tobe, cea mai apreciată era pielea de câine.

Interviu cu muzeograful Sebastian Paic

I.M.: Cum ați reușit să adunați această colecție impresionantă de exponate?

S.P.: Obiectele din expoziție fac parte din patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Ele au fost adunate de-a lungul timpului de etnografii care au făcut cercetări de teren de-a lungul istoriei muzeului. O parte dintre ele provin din colecții mai vechi, care au fost achiziționate de muzeu.

I.M.: Ce cuvinte rostite de mentorul dumneavoastră, domnul profesor Ioan Sorin Apan, v-au rămas întipărite în minte și în suflet?

S.P.: Da… Sunt cuvinte, momente importante și mai ales trăirile spirituale, pe care le-am avut alături de profesorul Apan. E greu să mă gândesc acum la o apoftegmă. El a fost cel care a reușit să mă facă să înțeleg diferența dintre o interpretare de suprafață și posibilitatea de a explora sensurile în profunzime.

De asemenea, de la el am reușit să învăț să identific piesele etnografice vechi și elementele, faptele de folclor și cele etnografice mai vechi, să le pot poziționa pe scara temporală, ceea ce este un câștig extraordinar. A fost un început de drum foarte norocos, pentru că a avea un mentor este un noroc, un hazard.

Asociația studențească Zestrea

I.M.: Spuneți-mi mai multe, vă rog, despre Asociația studențească Zestrea, condusă de dumneavoastră.

S.P.: Este o asociație studențească, în măsura în care, am înființat-o pe vremea când eu și colegii mei  eram studenți. În 2014 a luat ființă în mod oficial ca persoană juridică, dar grupul a existat dinainte. Avem mai multe direcții de activitate.

Pe de o parte, meșteșugurile, deoarece consider că este foarte important ca atunci când ești pasionat și vrei să aprofundezi cultura tradițională, să o ai și la mână, ca să zic așa. Să înțelegi lumea țăranului și mai ales partea materială, de patrimoniu material, tehnic, iar lucrurile nu sunt așa de simple. Bănuiesc că oricine știe sau intuiește că a țese sau a coase nu este un lucru ușor și există foarte multe tehnici și foarte multă informație.

La colindat în Maramureș

Apoi, am desfășurat în grupul nostru, poate ăsta este și cel mai tare experiment, anume, acela al dobândirii perspectivei interne, al experienței în teren în momentul de sărbătoare și, pentru asta deja de 12 ani, neîntrerupt, mergem la colindat în sate bune păstrătoare de tradiții, în Țara Lăpușului, în Maramureș, unde am fost de cele mai multe ori, în zona Bistriței.

Am experimentat cum este să fii colindător, în măsura în care poate un modern urban să retrăiască experiența omului de la țară de acum 100 de ani. Este o experiență, care nu poate fi descrisă pe deplin în cuvinte, se poate numai trăi. Am încercat să o comunicăm și altora prin spectacole, cea de-a treia direcție, o abordare nu neapărat de ansamblu profesionist și, așa cum este firesc pentru o asociație de genul acesta, nu am mizat foarte mult pentru o promovare prea intensă.

Provocările de pe teren

I.M.: Ce greutăți ați întâmpinat până acum în călătoriile dumneavoastră printre țăranii de la care ați cumpărat aceste piese?

S.P.: Greutăți nu sunt. Sigur că terenul are provocările lui, dar la urma urmei, fac parte din experiența aceasta de cunoaștere și trebuie luat ca atare orice moment, situație, întâmplare și prin ele să înțelegi cum este, de fapt, lumea țăranului de acum, pentru că în ziua de astăzi, întâlnești omul de astăzi; nu poți să mergi în teren și să întâlnești omul de acum 100 de ani, decât în mod indirect, prin amintirile celor de acum despre cei de dinainte și prin obiectele care au rămas de la ei. În felul acesta se poate reconstitui o imagine.

Este o experiență, o bucurie. Greutăți… nu le-aș numi așa. Fac parte din experiența de teren. Orice se întâmplă în teren, de fapt, conturează această perspectivă bogată. Sau poate am avut eu noroc.

O colecție care s-a bucurat de recunoaștere

I.M.: Cum a fost primită, la început, această intenție a dumneavoastră de a salva aceste piese?

S.P.: Pe de-o parte, am încercat să salvez piesele care sunt în colecția mea personală, care a început cu mult înainte să lucrez la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Acum, depinde, la cine ne raportăm. Este o colecție care s-a bucurat de recunoaștere, de prestigiu. Desigur, apoi, încetul cu încetul, au apărut mai multe colecții.

După cum spuneam, eu nu mizez foarte mult pe o promovare agresivă, mai ales în ultima vreme, consider că media este sub o dictatură a mass-mediei, iar internetul este un mediu care poate fi asemuit cu o groapă foarte mare de noroi, în care dacă arunci o picătură de apă nu contează, așa că îmi evaluez foarte bine poziția față de acestea. De fiecare dată când scriu ceva pe internet, imediat regret, de asta scriu și foarte rar și de fiecare dată efectele sunt opuse celor pe care mi le propun.

„Jumătate din valoarea obiectului colecționat este informația din spatele lui”

Dar este foarte bine că există o colecție și îi îndemn pe toți cei care iubesc cultura tradițională și își permit să investească, să facă lucrul acesta, cu mențiunea că, după părerea mea, jumătate din valoarea obiectului colecționat este informația din spatele acelui obiect. A construi o colecție întreagă din piese cumpărate de pe internet duce la o colecție pe jumătate.

Spre exemplu, am găsit un costum de Muscel în Botoșani. Dacă nu l-aș fi găsit eu în teren și n-aș ști care este povestea costumului, cum a ajuns acolo, nu-i rămâne colecționarului, etnografului decât să presupună. În cazul acesta era povestea unei familii din timpului războiului. O familie de refugiați a fost primită și drept recompensă, în semn de mulțumire, a primit acest cadou.

O poveste care ascunde mult mai multă informație legată de perioada istorică și de asemenea, de o istorie afectivă, personală. Aș vrea să mai adaug un lucru foarte important. Iată cât de important este să zonezi și să știi să dai importanța cuvenită zonei etnografice și cunoașterii acesteia, pentru că, de fapt, a cunoaște bine zona etnografică din care provine o piesă înseamnă să ai o poartă deschisă către înțelegerea unor fenomene sociale, antropologice, istorice, culturale.

Contactul cu bunica: „Așa am învățat să iubesc etnografia”

I.M.: Spuneți-mi, vă rog, mai multe despre bunica dumneavoastră, cu ale cărei piese v-ați început colecția.

S.P.: Este cea mai importantă sămânță a pasiunii mele pentru etnografie, prima. Contactul cu bunica mea a fost modelator. Ea era parte din acea lume tradițională. Era și descântătoare și cântătoare și țesătoare și bocitoare. A fost o experiență care mi-a deschis perspectiva, o fereastră către acea lume. Așa am învățat să iubesc etnografia, la care s-a adăugat al doilea pas extrem de important și, unul fără celălalt ar fi făcut să nu fiu azi un etnograf, poate eram un chimist fericit și, anume, întâlnirea cu profesorul Apan. Îmi e foarte dor de amândoi.

I.M.: Care sunt piesele dumneavoastră preferate din colecția personală?

S.P.: Greu de spus. Asta este o întrebare similară cu aceea despre copilul preferat. N-aș putea să spun care este. Sigur că sunt piese mai valoroase din punct de vedere etnografic, mai vechi, mai noi, care au o oarecare încărcătură personală, memorialistică. Am piese pe care le-am cumpărat și de pe internet, nu poți să fii înafara sistemului, înafara lumii în care trăim.

Ceea ce este mai definitoriu este că descopăr, de multe ori, că pentru mine funcția estetică sau aspectul estetic al costumului tradițional și al pieselor etnografice este cel mai puțin important. Uneori parcă sunt orbit și nu văd că un obiect este sau nu este frumos, pentru că mai degrabă mai important pentru mine este altceva, acea valoare etnografică, povestea lui.

Tradiția, un fenomen viu

I.M.: Care este cea mai fascinantă poveste pe care ați întâlnit-o până acum?

S.P.: Nu vreau să le pun neapărat într-o ordine. Și faptul că în spatele unui obiect, după cum spuneam mai devreme, este o poveste despre război, despre vremuri grele. Multe dintre piesele etnografice, de fapt, arată fireasca evoluție și schimbarea lucrurilor.

Descopăr cum atitudinea normală a omului de la țară, de acum 50-100 de ani, față de haina lui este cea pe care o avem și noi astăzi, o haină veche. Pentru ochiul etnografului, al pasionatului și pentru cel al omului modern poate este altceva, dar pentru el era pur și simplu o haină, care în momentul în care nu mai era de sărbătoare devenea de lucru, ajungea și cârpă cu care ștergea pe jos sau o punea să nu îi fie frig câinelui. Ce e important în spatele poveștilor de genul acesta este că atâta timp cât omul se raportează la haină, fără să îi dea o importanță etnografică, atâta timp omul acela este parte dintr-un sistem tradițional.

În momentul în care vede altceva, ceea ce vedem și noi, înseamnă că omul acela nu mai face parte din sistemul pe care îl idealizăm atât și din ce în ce mai des se întâmplă lucrul acesta. Dar nu vreau să se înțeleagă că jelesc din cauza pierderii tradiției. Eu cred că ea este un fenomen viu, așa cum este și limba. Cea din secolul al XIX-lea este foarte diferită de limba lui Coresi și foarte diferită de limba din ziua de astăzi. Asta nu înseamnă că limba română s-a pierdut, ci pur și simplu se transformă. Așa este și cu tradiția. Ea se schimbă.

Ceea ce ne definește pe noi din punct de vedere cultural ca români, pentru că suntem aici, în România, iar eu sunt de etnie român, este un complex cultural extrem de bogat, de complicat care este diferit de cel al bunicii mele, de cel al stră stră-bunicilor mei, dar asta nu înseamnă că s-a pierdut esența. Nu sunt de acord cu ideea asta, cu frica asta, că ne pierdem tradițiile. Discursul acesta îl găsim și în articole de acum 150 de ani. Nu e chiar așa, ci ele se transformă. Sunt mult mai liniștit, nu am această angoasă culturală și cred că este o atitudine mai sănătoasă.

Copilăria la țară

I.M.: Ce vă plăcea cel mai mult să faceți atunci cand erați copil?

S.P.: Fără îndoială, dacă îmi aduc aminte de copilărie, îmi aduc aminte de momentele petrecute la țară, nu la Brașov, acasă, în oraș, cu mult mai multă intensitate. Pentru mine, copilăria la țară a însemnat „copilăria”, cu litere mari, a însemnat libertatea, cunoaștere, începuturile cunoașterii, dobândirea anumitor atitudini formatoare, formative.

Deși am petrecut mai puțin timp la țară este primul lucru de care îmi aduc aminte, iar ce îmi plăcea să fac, ca oricărui copil, joaca. Dar, revenind în sfera etnografiei, poate că s-a și observat lucrul acesta, pentru că bunica mea ironiza un pic atitudinea asta, îmi plăcea foarte mult să stau lângă bătrâni și să ascult poveștile lor, să observ ce fac în momentele de zi cu zi, dar mai ales, în momentele de sărbătoare și de ritual, pentru că am avut parte de foarte multe momente de genul acesta, mai ales din ciclul vieții, nunta și înmormântarea le-am întâlnit foarte des în copilărie la țară. Am făcut fără să știu și fără să-mi fi propus foarte multă observație de teren, fără să știu că așa se numește.

I.M.: Ce alte pasiuni aveți?

S.P.: Prima facultate pe care am făcut-o, din pasiune, cea de chimie, am și lucrat într-un laborator de cercetare până ce am schimbat macazul, diametral opus. Am avut norocul să am în apropiere oameni de la care să învăț multe lucruri. Tot în sfera etnografiei, am învățat meșteșuguri tradiționale, încondeiatul ouălor, icoană pe sticlă, crestături în lemn, măști tradiționale, opinci. Cred că sunt norocos să am mai multe pasiuni legate între ele în felul acesta și de ceva vreme încoace îmi descopăr pasiunea pentru grădinărit, se extinde paleta.

Interviu cu muzeografa Laura Cristina Pop

I.M.: Cum a luat naștere această inițiativă de a organiza expoziția?

L.C.P.: Expoziția noastră își are sursa în primul rând în pasiunea noastră pentru obiectul etnografic, pentru obiectul de piele, de blană și își are rădăcinile, practic, în vechea pasiune pentru etnografie, motiv pentru care ne aflăm angajați în acest muzeu și absolvenți de etnologie.

I.M.: Povestiți-mi, vă rog, despre momentul în care v-ați descoperit pasiunea pentru etnografie, etnologie.

L.C.P.: Eu sunt absolventă de liceu de informatică. În vremea în care am absolvit liceul era foarte la modă politehnica, așa că am început politehnica și în anul trei de facultate, odată cu venirea libertății, a revoluției, am decis să îmi urmez adevărata cale și am devenit studentă la litere, la română-etnologie, a doua generație de studenți de etnologie, o generație cu 5 ani de studiu. Așa că de atunci se trage pasiunea pentru etnologie, etnografie și pentru acest domeniu.

Atenție pentru detaliu, pentru frumos, pentru armonie

I.M.: Din cercetările dumneavoastră ce anume v-a fascinat?

L.C.P.: Pot spune că încă de când eram copil am fost fascinată de armonia obiectului tradițional în care regăsești o formă utilă dublată de o mare atenție pentru detaliu, pentru frumos, pentru armonie și practic în colecțiile muzeului nostru se regăsesc multe obiecte care dau dovadă de perfectă armonie, chiar pot spune că lucrarea de absolvire a facultății, nu mai țin minte cum se numea atunci, a fost despre numărul de aur, număr care întruchipează practic tot ce înseamnă armonia naturală, etnografică transpusă într-un număr.

I.M.: Care sunt exponatele dumneavoastră preferate din arhiva muzeului?

L.C.P.: Sunt exact aceste obiecte din piele, blană, pe care nu o să le vedeți foarte mult expuse, pentru că sunt prețioase, vulnerabile și manipularea lor înseamnă o agresiune și pentru ele. Ce vedeți acum nu este o expoziție care se întâmplă foarte des. Nu întâmplător, Sebastian și cu mine suntem cei care au făcut această expoziție și nu alta.

„Îmi place viața mea. Aș mai putea trăi una”

I.M.: Ce alte pasiuni aveți?

L.C.P.: Am multe pasiuni, nu-mi ajunge timpul. Pe lângă că am venit aici din pasiune, chiar după ce am terminat facultatea am venit aici, după ce am părăsit un pic locul, dar m-am reîntors, îmi place să citesc, să călătoresc, să fac obiecte din piele, să mă duc la filarmonică, la operă, îmi place viața mea. Aș mai putea trăi una.

I.M.: Aveți vreun vis care nu s-a putut realiza până acum?

L.C.P.: Nu cred. Mă pot declara o persoană împlinită și chiar spun, de multe ori, că am tot ce îmi trebuie, nu am la ce să mai tânjesc. Sunt o persoană realizată și, cum spune soțul meu, sunt fericită.

Portul popular al minorităților

I.M.: La ce vă gândiți atunci când priviți o piesă din portul popular al minorităților?

L.C.P.: În primul rând, îmi place să îmi încânt ochiul, pentru că de la minorități avem ce învăța, nu mai departe de cojocul săsesc care este un obiect deosebit, deoarece uitându-te la el te poți delecta ore în șir, dacă vrei și, până la tehnicile pe care uneori minoritățile le folosesc în alt fel decât noi. În al doilea rând, este multă istorie în spatele fiecărui obiect al minorităților și ne dăm seama că a existat și există diversitate.

I.M.: Ce anume v-a șocat sau v-a impresionat din cercetarea dumneavoastră asupra istoriei minorităților?

L.C.P.: Există momente șocante în toate istoriile și nu cred că putem spune că numai în istoria minorităților ne-a șocat ceva. Cred că sunt momente istorice care șochează pe oricine și depinde de pe ce parte a baricadei te poziționezi. Nu cred că vă pot da un răspuns tranșant la întrebarea asta.

„O expoziție înseamnă o muncă intensă”

I.M.: Ce vă plăcea cel mai mult să faceți atunci când erați copil?

L.C.P.: Când eram copil mă jucam foarte mult, singură, cu prietenii, aveam păpuși, îmi imaginam o altă realitate îmbrăcând, dezbrăcând, croind și aranjând viața păpușilor. Clar, pe vremea noastră, păpușa era, a fetelor mai ales, de bază. Mă jucam foarte mult în parc, cum ziceam noi, „la bară”, eram un soi de Nadia Comăneci, toate fetele, așa că aveam genunchii juliți și coatele la fel și ne vedeam toate la paralele și la capră, bârnă, era frumos.

I.M.: Ce expoziție ați dori să organizați în viitor?

L.C.P.: Încă nu vă pot spune pentru că depinde de foarte mulți factori. O expoziție înseamnă o muncă intensă. Cu siguranță, împreună cu colegul meu vom mai încerca să organizăm expoziții, să vedem, în funcție de ce urmează, pentru că depozitele noastre conțin destule colecții interesante și ar fi ce să mai scoatem la lumină. Orice mișcare și mutare a obiectelor presupune o uzură pentru ele.

Laura Cristina Pop și Sebastian Paic sunt muzeografi în cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. De asemenea, aceștia sunt cei doi curatori ai expoziției Ac de cojoc.

Ioana Mărcuțianu

Citește mai departe

EDUCATIE

UBB Cluj rămâne PRIMA universitate a țării, a 14-a în Europa de Est și pe poziția 256 în Europa

Publicat

ubb cluj

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) rămâne prima universitate a țării în reputatul clasament britanic QS Europe – cel mai utilizat clasament internațional al universităților – dat publicității astăzi, 10 iulie 2024, ocupând de asemenea poziția a 14-a în Europa de Est (poziția a 15-a, anul trecut) și poziția 256 la nivel European (poziția 260, anul trecut). UBB se află, astfel, între primele 37,4% dintre universitățile Europei, incluse în clasament.

„La nivel internațional, poziția UBB a fost stabilită în urmă cu câteva luni, și anume, prima în țară și ocupând poziția 781-790 (între primele 52% dintre universitățile lumii, incluse în clasamentul QS World Universitity Rankings – Top Global Universities).

UBB Cluj rămâne prima universitate a țării, a 14-a în Europa de Est și pe poziția 256 în Europa

Din Cluj-Napoca, mai este inclusă în clasamentul QS Europe și Universitatea Tehnică (poziția 501-510), ambele contribuind, astfel, la poziționarea recentă a orașului ca cel mai bun centru studențesc din România și poziția 135, la nivel internațional https://www.topuniversities.com/city-rankings…)

Despre reputatul clasament britanic QS Europe, cel mai utilizat clasament international al universităților, vezi aici.

Rankingurile universitare nu acoperă complet, ci doar parțial, diversitatea performanței academice a universităților, de aceea, trebuie înțelese doar în acest context și cu limitele de rigoare, UBB valorizând și alte aspecte academice, care nu apar adesea în rankinguri (ex. tratate, cărți/capitole, satisfacția academică, contribuția la dezvoltarea locală etc.)”, scrie pe pagina de Facebook a UBB.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax