FOTO. Măritată c-un clujean, refugiată dinaintea războiului. Impresiile Yanei despre Cluj: „Autobuzele de aici sunt un miracol”

Asociația Cluj24 și Fundația Comunitară Cluj, cu sprijinul OXFAM, lansează de la 1 iunie campania ”Cluj pentru Ucraina”, al cărei scop este prezentarea refugiaților ucraineni stabiliți în județul nostru prin articole în limbile română și ucraineană

Yana e o tânără ucraineancă din Donețk ce s-a mutat la Cluj în anul 2019, după ce a întâlnit un clujean cu care s-a căsătorit.

„Donețk era deja ocupat de Rusia din 2014. În acel an m-am mutat la Lviv, unde am locuit 5 ani ca persoană deplasată pe plan intern. Dacă nu m-aș fi căsătorit acum 3 ani, aș fi fugit iar din oraș, la fel ca mulți alți ucraineni pe timp de război”, împărtășește ea.

Pentru că a venit în România înaintea izbucnirii acestuia în data de 24 februarie 2022, expriența sa la Cluj a fost diferită.

„În mare parte a fost mai ușor să mă adaptez, dat fiind că soțul meu este de aici”, adaugă Yana.

Lucrul și gătitul online: Oh, my borsh

În țara natală, a lucrat în departamentul de marketing la o școală de gătit, iar după ce a venit la Cluj, a preferat să lucreze online, în același domeniu.

Jobul din Ucraina a îmbinat 2 pasiuni de-ale sale, marketingul și arta culinară.

„Am un blog pe instagram unde postez ce gătesc”, adaugă ea.

Acesta se numește ohmyborsh și are peste 2000 de urmăritori. Dintre videoclipuri, cel mai popular are peste 44 de mii de vizionări.

Soțul are, la rândul său, propria firmă, Dentitech Cluj, un service de aparatură stomatologică.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by 🇺🇦Яна. Не рецепти, а кайф😉 (@ohmyborsh)

Altfel e viața la Cluj: „Autobuzele din Cluj, mari, punctuale și cu aer condiționat, sunt un miracol pentru o persoană care vine din Lviv”

A ajuns să se îndrăgostească și de Cluj, un oraș pe care îl consideră îngrijit.

„Poți vedea multe aici, de la străzi bune la spații publice frumos amenajate. Clădirile sunt în stare bună, de asemenea. Transportul public, nu mai spun, este minunat. Autobuzele din Cluj, mari, punctuale și cu aer condiționat, sunt un miracol pentru o persoană care vine din Lviv.

Totuși, mi-ar plăcea ca zona centrală să fie mai mult pentru pietoni și mai puțin pentru șoferi, ca în Sibiu sau Timișoara. Oamenii de aici ar urca până la etajul 5 cu mașina dacă ar putea. Dar în afară de asta, totul mi se pare super”, spune Yana.

Scumpul Cluj: „La Lviv îmi permiteam să mănânc de 2 ori pe săptămână în oraș”

Din ce a văzut până acum, a constatat că e un oraș destul de scump, atât când vine vorba de chirii, cât și de cumpărăturile zilnice.

„Lviv, unde am locuit 5 ani până să mă mut la Cluj, e capitala culturală a Ucrainei. Iubeam și încă iubesc orașul. E perfect pentru tineri, e un oraș cu multe posibilități și modalități în care oamenii își pot petrece timpul liber. Dacă nu m-aș fi căsătorit, nu aș fi plecat niciodată din Lviv.

Cred că și acolo au mai crescut prețurile de când cu războiul, dar înainte, cu un salariu de 300-350 de euro îmi permiteam să închiriez un apartament cu o prietenă, plătind jumătate din prețul chiriei, dar și să mănânc de 2 ori pe săptămână în oraș. Pe când la Cluj nu-mi pot imagina așa ceva, e mult mai scump”, punctează Yana.

O paralelă între Lviv și Cluj, Ucraina și România: „Ucrainenii sunt înnebuniți după produsele locale. Aici văd multe importate”

Dincolo de diferențele economice, a remarcat și că stilurile de viață sunt altfel.

„În Ucraina e scump să ai o mașină, deci sunt mai puțini șoferi decât aici. La Cluj văd inclusiv studenți cu mașini. Când eram studentă, aveam doar un coleg cu mașină.

Erau adesea evenimente în centrul orașului. Aici nu prea văd asta, pentru că lumea iese mai mult în afara orașului, mașinile fiind mai accesibile decât la noi. Dar ca să fiu sinceră, îmi place să ies din oraș în weekend.

Un alt lucru pe care l-am observat este că în Ucraina oamenii erau înnebuniți după produsele locale. Susținem orice este făcut în țara noastră. Aici văd multe produse din Italia, Germania, etc. Și cred că e păcat, pentru că mâncarea și produsele românești sunt extrem de bune. Ador sarmalele, soacra mea gătește cele mai bune sarmale de pe planetă”, mai spune ea.

Departe de război, aproape de compatrioți: „Îmi fac griji pentru toți. În fiecare zi citesc știrile”

Deși viața ei de 3 ani este la Cluj, păstrează legătura cu familia și prietenii din Ucraina.

„Îmi fac griji pentru toți. Fiind din Donețk, care e ocupat deja de 8 ani, mulți prieteni s-au mutat în alte orașe din Ucraina: Kiev, Odessa, Mariupol, Lviv, Vinnîțea, Nikolaev și lista continuă.

În fiecare zi citesc știrile, caut informații despre ce s-a întâmplat în fiecare oraș, iar dacă aflu că s-a întâmplat ceva rău, le scriu oamenilor din orașul în cauză pentru a mă asigura că sunt bine”, susține Yana.

Fiind căsătorită cu un clujean, rămâne în Ardeal, mai ales în perioada războiului, dar nu exclude să se întoarcă în țara natală în viitor.

„După ce se termină războiul, dacă vom avea oportunități pe plan profesional în Ucraina, mă voi întoarce fără să privesc înapoi. Îmi iubesc țara”, conchide tânăra.

Одружена з мешканкцем Клужа, біженкою перед війною. Враження Яни від Клужа: «Тут автобуси – це диво»

Яна — молода українка з Донецька, яка переїхала до Клужа у 2019 році після знайомства з чоловіком із Клужа, за якого вийшла заміж.

«Донецьк уже був окупований Росією з 2014 року. Того року я переїхала до Львова, де прожила 5 років як внутрішньо переміщена особа. Якби я не вийшла заміж 3 роки тому, я б знову втекла з міста, як і багато інших українців часів війни», – ділиться вона.

Оскільки вона приїхала до Румунії перед спалахом війни 24 лютого 2022 року, ії досвід у Клужі був іншим.

«Здебільшого було легше пристосуватися, оскільки мій чоловік звідси», – додає Яна.

Робота та приготування онлайн: Oh, my borsh

На батьківщині вона працювала у відділі маркетингу в кулінарній школі, а після приїзду в Клуж віддала перевагу роботі онлайн, у тій же сфері.

Робота в Україні поєднала в собі 2 ії пристрасті, маркетинг і кулінарне мистецтво.

«У мене є блог в Instagram, де я публікую те, що готую», — додає вона.

Цей називається ohmyborsh і має понад 2000 підписників. Серед відео найпопулярніший має понад 44 тисячі переглядів.

Чоловік, у свою чергу, має власну компанію Dentitech Cluj – сервіс стоматологічного обладнання.

Життя в Клужі відрізняється: «Автобуси з Клужа, великі, пунктуальні та з кондиціонером, це диво для людини, яка приїжджає зі Львова»

Зрештою вона закохалася в Клуж, місто, яке вона вважає охайним.

«Тут можна побачити багато: від гарних вулиць до гарно озеленених громадських місць. Будинки також у хорошому стані. Громадський транспорт, зрозуміло, чудовий. Автобуси в Клужі, великі, пунктуальні та з кондиціонером, це диво для людини, яка приїжджає зі Львова.

Проте я хотіла би, щоб центральна зона була більше для пішоходів і менше для водіїв, як у Сібіу чи Тімішоарі. Люди тут піднялися б на 5 поверх на машині, якби могли. Але крім цього, мені здається все чудово», – каже Яна.

Дорогий Клуж: «У Львові я міг дозволити собі їсти 2 рази на тиждень у місті»

З того, що вона бачила,виявила, що це досить дороге місто, як щодо орендної плати, так і щодо щоденних покупок.

«Львів, де я прожила 5 років, поки не переїхала у Клуж, є культурною столицею України. Я любила і люблю це місто. Це ідеальне місце для молоді, це місто з багатьма можливостями та способами проведення вільного часу. Якби я не вийшла заміж, я б ніколи не виїхала зі Львова.

Думаю, там ціни теж зросли після війни, але раніше, маючи зарплату в 300-350 євро, я могла дозволити собі зняти квартиру з другом, заплативши половину орендної плати, але ще й їсти 2 рази на тиждень у місті. Тоді як у Клужі я не можу уявити щось подібне, тут набагато дорожче», – зазначає Яна.

Паралель між Львовом і Клужем, Україною і Румунією: «Українці без розуму від місцевих продуктів. Тут я бачу багато імпорту”

Крім економічних відмінностей, вона також зазначила, що спосіб життя різний.

«В Україні дорого мати автомобіль, тому водіїв менше, ніж у нас. У Клужі я також бачу студентів з автомобілями. Коли я була студенткою, у мене був лише один однокласник з машиною.

У центрі міста часто відбувалися заходи. Тут я цього не дуже бачу, тому що люди більше їздять за місто, машини доступніші, ніж тут. Але, чесно кажучи, я люблю виходити на вихідні.

Інше, що я помітила, це те, що в Україні люди були без розуму від місцевих продуктів. Ми підтримуємо все, що робиться в нашій країні. Тут я бачу багато товарів з Італії, Німеччини тощо. І я думаю, що це прикро, тому що румунська їжа та продукти надзвичайно хороші. Я люблю сармале, моя свекруха готує найкращі сармале на планеті», – каже вона.

Далеко від війни, поруч із земляками: «Я переживаю за всіх. Кожен день я читаю новини”

Незважаючи на те, що 3 роки її життя проходить у Клужі, вона підтримує зв’язок зі своєю родиною та друзями в Україні.

«Я переживаю за всіх. Будучи з Донецька, який вже 8 років окупований, багато друзів переїхали в інші міста України: Київ, Одесу, Маріуполь, Львів, Вінницю, Миколаїв і список можна продовжувати.

Кожен день я читаю новини, шукаю інформацію про те, що сталося в кожному місті, і якщо я дізнаюся, що сталося щось погане, я пишу людям у цьому місті, щоб переконатися, що з ними все гаразд», – каже Яна.

Будучи одруженою з чоловіком з Клужа, вона залишається в Трансільванії, особливо під час війни, але не виключає повернення на батьківщину в майбутньому.

«Після закінчення війни, якщо у нас будуть професійні можливості в Україні, я повернуся без оглядки. Я люблю свою країну», – підсумовує молода жінка.

(Un proiect al Asociației Cluj24 și Fundației Comunitare Cluj, susținut de OXFAM)