Prelungește Valentine’s Day cu povestea unui om care prelungește viața hârtiei, din iubire. Gheorghe Vintilă sau Gyuri, cum îi spun prietenii, e un bărbat de 35 de ani din Târgu Mureș care a trecut de la cosit la pensulă, de la bolovani de 150 de kilograme la foarfecă, fiind cunoscut drept „pietrarul român” de către portughezi. Mai nou, și-a deschis o pagină de Facebook, xennorossa, unde vinde și organizează giveaway-uri cu decorațiuni din hârtie reciclată, deocamdată în Cluj-Napoca (dar se va extinde), unde s-a mutat în 2010, după ce a stat în Marea Britanie. Zece ani mai târziu, a câștigat un concurs organizat de Kaufland, fiind premiat pentru o vază cu flori făcute din reviste promoționale. Mai departe nu știe ce îi rezervă viața, e o persoană imprevizibilă, dar i-ar plăcea să își ducă pasiunea la alt nivel, să scrie o carte și să facă un film. Povestea numelui ascunde vulnerabilitatea unui bărbat care a iubit „trandafirii”, i-a urât când s-au ofilit și i-a iubit din nou, transformând spinii și petalele căzute în artă, iar povestea lui e cel puțin la fel de bogată.

„A fost o decizie spontană, în sensul că, la câteva ore de la aterizare, am închiriat o garsonieră și m-am mutat aici. Mi-a plăcut mult orașul, mi-au plăcut oamenii și acum, după toți acești ani, e locul pe care îl numesc acasă. Am mai fost plecat – în Londra, unde am locuit 6 ani, și în Monchique, Portugalia, aproximativ un an în total. Acum m-am întors pentru a doua oară și îmi doresc să rămân”, povestește el, pentru Cluj24.

Xennorossa, pagina sa cu produse handmade, a apărut cu puține zile în urmă. A mai postat în trecut pe o altă pagină. Pe atunci era strict un hobby de care se ocupa când avea timp și tot ceea ce crea oferea cunoscuților.

„Am fost încurajat în repetate rânduri să trec de la hobby la nivelul de producător de handmade, dar am ezitat. Pe atunci nu am considerat că cineva ar plăti pentru ceea ce făceam eu, mai am și acum dubii, ce e drept, și deocamdată testez reacția publicului care începe să descopere pagina cu creații. Pot să spun că deja începe să se formeze o audiență faină și asta îmi dă mai mult avânt. Mi-aș dori să devin oficial un mic producător de artizanat și să particip la târguri, chiar și expoziții”, adaugă Gyuri.

2 ani de la primul coșuleț: „Când am început să găsesc prin fața blocului reviste și ziare cu oferte, am știut imediat ce să fac cu ele”

Dintotdeauna a fost o persoană creativă, experimentând de-a lungul timpului cu diverse forme de exprimare, precum: desen, compuneri literare sau pictură, toate acestea pentru că îl intrigă ideea de a învăța ceva nou.

„În vizitele din Portugalia, spre exemplu, am învățat să lucrez cu piatră naturală și am ajutat un prieten apropiat să facem pe proprietatea lui ziduri, pereți și pavaje din piatră de stâncă. E o meserie complet opusă lucrului cu hârtia, dar eu am găsit factorul creativ chiar și acolo. În plus, sunt mândru că am devenit cunoscut printre localnici drept pietrarul român.

Cu handmade-ul m-am intersectat prima oară în 2020, când am rămas blocat aici din cauza carantinei pandemice, în timpul unei vizite acasă. O prietenă se ocupa de sculptură în cărți și bineînțeles că am devenit curios.

Mi-a plăcut lucrul cu hârtia și am căutat diverse alte metode de a o transforma în ceva frumos. Așa am descoperit arta împletitului pe YouTube, unde am urmărit diverse persoane care produceau coșuri, cufere și tot felul de obiecte decorative din hârtie împletită. Mi-a plăcut și ideea de reciclare, iar când am început să găsesc împrăștiate prin fața blocului reviste și ziare cu oferte, am știut imediat ce să fac cu ele. De la primul coșuleț au trecut 2 ani. Acum sunt mai îndemânatic și am adaptat tehnica de împletire la ce mi-a plăcut să fac cel mai mult, și anume vazele cu trandafiri”, descrie Gyuri.

Vaze, cărți, coșuri pentru alimente și tăvi de servire

Până acum, pentru produsele decorative a folosit reviste cu oferte ale supermarket-urilor, ziare și caiete studențești. Trandafirii sunt făcuți din pagini de carte. Pe lângă hârtie, mai are nevoie doar de lipici și un lac pe bază de apă cu care tratează împletiturile la final, pentru a le întări, iar pentru rulatul fâșiilor de hârtie folosește un electrod de sudură.

Ocazional, mai face câte o carte personalizată în tehnica de îndoire a paginilor, dar doar atunci când găsește cărți deteriorate. Stocul lui Gyuri numără, pe lângă vaze și cărți, coșuri pentru pâine sau fructe și tăvi de servire, dar fiecare produs are un timp de lucru diferit.

„Am făcut chiar și globuri, steluțe sau brăduți pentru Crăciun. Dacă ne raportăm la o vază de 50 de cm, îmi ia vreo 4 ore să o termin, fără să luăm în calcul timpul de uscare al lacului. Împletitul merge destul de repede, consumator de timp e rulatul bețelor din hârtie și trandafirii.

O carte o execut în 4-5 ore, mi se pare cel mai migălos lucru din ceea ce fac, pentru că lucrez în 2 etape: prima e marcarea cu liniar și creion a fiecărei pagini, iar a doua e împăturirea foilor respectând însemnele făcute anterior”, explică artistul.

Prețuri sub media de piață, reduceri și cadouri: „Cu toții avem facturi de plătit”

În ceea ce privește cărțile, unde există deja o piață de desfacere și are un criteriu de comparație, plănuiește să le vândă cu 100 de lei bucata. Media de piață e cu mult peste această sumă, conform documentării sale, însă dorește ca prețul să fie accesibil tuturor. De asemenea, clientul îi poate da o carte la schimb, el nemaifiind nevoit să le caute prin anticariate. În acest caz reduce prețul la 85 de lei.

„Pentru timpul investit poate nu e mult, însă voi vedea cum merge. Împletiturile, în schimb, încă încerc să mă decid, dar mergând pe aceeași idee de accesibilitate, probabil vor fi între 10 și 60 de lei. Trebuie să iau în considerare și timpul, dacă mă hotărăsc să dezvolt acest proiect, e necesar să fie și sustenabil financiar, cu toții avem facturi de plătit.

Am făcut nenumărate creații în cei 2 ani de când am început, dar nu am acceptat comenzi. Le-am tratat mai mult ca pe niște favoruri pe care le onoram când nu munceam și le-am oferit cadou. În continuare voi oferi asemenea cadouri și prin intermediul paginii, organizând mici concursuri lunare. Pentru început voi încerca să vând ce creez din proprie inițiativă, mai apoi voi accepta comenzi personalizate. La doar câteva zile de la nașterea paginii sunt foarte mulțumit de cum decurg lucrurile”, împărtășește Gyuri.

Muze(e)le și orizonturile: „Pe oriunde merg las ceva în urmă”

Îl inspiră muzeele și tot ceea ce vede când le vizitează, iar când trece la lucru, fie decurge ca o meditație, fie își lărgește orizonturile, nu doar creează.

„Mă mai inspiră dorința de a face ceva diferit, ceva ce contează și lasă urme în cel mai bun mod posibil. Pe oriunde merg las ceva în urmă și oamenii știu că am fost acolo. E cea mai mare satisfacție.

Uneori șed în liniște cu orele și las mâinile să lucreze. E o formă de meditație. Alteori ascult podcast-uri cu povești science fiction și horror supranatural. Am descoperit niște autori extraordinari care au creat opere audio foarte interesante. The Black Tapes, Tanis, The Leviathan Chronicles sau The White Vault sunt câteva dintre cele consumate”, adaugă el.

Povestea trandafirilor: „Sunt mult prea perfecți și iubirea-i cu defecte”

Legat de numele paginii, xennorossa, inspirația a venit altfel. Deși conceptul se bazează pe ceva pozitiv, și anume „reciclare creativă”, după cum o numește însuși Gyuri, povestea e mai puțin fericită.

„Erau florile pe care le duceam des acasă unei persoane dragi, fiind o formă de a-ți manifesta iubirea, dacă privim simbolismul acestora. A trebuit să renunț la acea persoană și pentru mult timp am detestat trandafirii. Cred că e de înțeles de ce.

<<Trandafirii sunt mult prea perfecți și iubirea-i cu defecte>>, zicea una din artistele mele preferate într-un cântec. Ultimii ani au fost o călătorie de revenire la propriul sine, de care am uitat pentru mult timp. Acum ador trandafirii și îi includ în tot ceea ce fac, sunt simbolul meu pentru curaj și reziliență.

<<Xeno>> provine din limba greacă și se referă la ceva de origine străină, ciudată, ce nu aparține locului. <<Rosa>> e pentru trandafiri.”, dezvăluie artistul.

Conexiunile cu oamenii: „Mi-aș dori să fiu și aici și acolo”

În ceea ce privește cuvântul „xeno”, sentimentul e legat de oameni.

„Am fost și sunt binevenit oriunde pășesc, doar că am pășit în multe locuri unde am cunoscut oameni faini și cu care am legat prietenii semnificative, profunde. Uneori mă simt prins într-o situație mai ciudată, mi-aș dori să fiu și aici și acolo, pentru că acei oameni îmi sunt dragi dar au toți vieți diferite. Din păcate nu pot să îi bucur pe toți cu prezența mea în același timp și distanța e mare.

Am învățat în ultimii câțiva ani că fericirea mi-o port cu mine oriunde merg. Doar că asta implică faptul că nu mă simt legat de nimic pentru că pot fi împlinit în orice loc. Nu oamenii mă fac fericit neapărat, ci faptul că putem împărtăși toți din fericirea proprie și crea amintiri frumoase. Și pentru asta trebuie să fiu străin unora că să pot fi aproape altora. Mai apoi, călătorind mult, m-am ales cu mai multe locuri pe care le numesc <<acasă>>. E dificil să vrei să fii acasă dar nu știi pe care acasă să îl alegi, pentru că nu mai e un loc fizic ci o stare”, explică acesta.

Buchetul câștigător. Revistele Kaufland care au căpătat o nouă viață

Revenind la trandafiri, în urmă cu 3 ani, aceștia i-au adus câștigul la Creative Challenge, un concurs organizat de Kaufland. A participat cu o vază împletită și un buchet de trandafiri, făcute exclusiv din revistele cu oferte ale supermarket-ului, vaza fiind împletită prin tehnici tradiționale similare cu cele folosite la realizarea coșurilor din nuiele.

Jurații – Speak, Ștefania, Cătălin Botezatu și Codin Maticiuc – au fost impresionați de felul în care Gyuri a dat viață revistelor, iar juratul din urmă a apăsat butonul auriu (golden buzz), trimițându-l direct în finală, pe care a câștigat-o alături de alți 4 concurenți.

„Îmi place cum a făcut ceva atât de mișto dintr-o chestie atât de simplă. Voi vă gândiți cât de fericită este o revistă Kaufland că, după ce și-a trăit viața ei de o săptămână, are o viață din asta?”, a punctat Maticiuc.

„E multă muncă aici, mai ales la vază. Să folosești pagini din revistă în tehnica pentru coșuri mi se pare foarte interesant”, a spus Botezatu.

Speak a fost impresionat și de culori, dat fiind că Gyuri a fost atent să aleagă pagini potrivite cromatic cu petalele și vaza.

Povestea lui Gyuri: „Sunt de găsit prin parcuri cu vreo carte, muzee sau la munte”

Gyuri detestă risipa, fie că e vorba de mâncare, haine sau timp. Așa a ajuns să dea naștere conceptului xennorossa, în cadrul căruia lucrează produse handmade, reciclând hârtia. Dar atunci când nu creează ceva, cel mai probabil, este ieșit afară.

„Dacă e vreme faină, sunt de găsit prin parcuri cu vreo carte, muzee sau la munte. În anotimpurile potrivite merg des la țară cu familia unde meșterim sau grădinărim. Dacă vremea nu permite activități în aer liber, atunci stau acasă și scriu. Nu sunt foarte talentat, dar insist să mențin iluzia că într-o zi voi publica o carte”, împărtășește acesta.

Prietenii și familia îl văd des lucrând. Are un cerc social restrâns, dar multă susținere.

„Familia este cea care mă sprijină cel mai mult, cu toate că au fost puțin surprinși la început de interesele mele extrem de opuse. De la cosit la pensulă, de la bolovani de 150 de kilograme la foarfecă, sau de la grădinărit la creion. Cred că sunt surprinși și acum dar ei știu cât de imprevizibil sunt în aceste aspecte.

Mama Gabi e cea mai mare fană a tot ceea ce fac. Tot ea m-a determinat să încerc să ies la lumină, să mă expun cu aceste creații pentru că e persoana în care am cea mai multă încredere și e criticul de care ascult, nu întotdeauna dar mă străduiesc”, notează bărbatul.

Ce înseamnă să fii bărbat: „Îmi plac berea, fotbalul, și mașinile, munca și efortul fizic, la fel de mult cum îmi place să țin o pensulă în mână”

Faptul că în spatele paginii se află un bărbat e o surpriză pentru mulți, fiindcă nu corespunde stereotipurilor. A primit și reacții mai puțin plăcute, indirect, oamenii fiind confuzi când află că are la fel de multe obiceiuri și activități asociate cu masculinitatea. Dar asta nu l-a afectat.

„Arta, în prezent, e asociată cu feminitatea. Implică folosirea unor simțuri fine, delicate și nu e nimic bărbătesc în asta, conform nici nu știu cui. Dar e acordul comun al societății. Cred că e o risipă de energie să reacționez pentru părerea câtorva oameni din miliarde. Mai cred că lumea arată cu degetul din cauza propriilor insecurități și din lipsa de fericire personală. Poate înainte să încerce cineva să îi schimbe, ar fi mai potrivit să își rezolve singuri aceste stări și, cu siguranță, nu vor mai fi deranjați de cum și ce fac alții.

Noi, ca bărbați, suntem crescuți și educați să fim, ei bine, bărbați. Doar că nu primim și explicații sau instrucțiuni, așa că ne bazăm pe elemente tradiționale, simbolisme și aparențe schimbătoare. Întreabă orice bărbat: ce înseamnă să fii bărbat?

Un bărbat e persoana de lângă o femeie, sau un bărbat e viteaz, puternic fizic, îi plac berea, mașinile și fotbalul. Un bărbat nu trebuie să arate semne de slăbiciune și mulți cred că asta înseamnă vulnerabilitatea sau sensibilitatea. Eu sunt și puternic fizic, îmi plac berea, fotbalul, și mașinile, munca și efortul fizic la fel de mult cum îmi place să țin o pensulă în mână, spre exemplu. Cred că un bărbat trebuie să aibă sensibilitate și vulnerabilitate sub forma unei percepții, a unui simț, și astea nu sunt caracteristici fizice. Și trebuie să poată să își folosească emoțiile fără prejudecăți”, susține Gyuri.

În ceea ce privește parcursul lui ca artist, indiferent cum va sta cu vânzările în viitor, xennorossa va apărea cât mai des posibil în spațiul virtual, dacă nu în casele oamenilor.

„Doresc să răspândesc conceptul de reciclare creativă și de ce nu, organizarea de ateliere unde pot veni oameni să învețe sau pur și simplu să se relaxeze făcând ceva util pentru mediu.

În afara activității handmade, mi-aș dori să finalizez un alt proiect început cu mulți ani în urmă, anume o poveste cu elemente supranaturale, având ca protagoniști personaje inspirate din folclorul și mitologia românească. Nu e cu vampiri, promit. Scopul final ar fi ecranizarea, dar deocamdată e un vis lung și frumos”, conchide Gyuri.

Poți susține pasiunea lui, dar și reciclarea creativă, dând un like și urmărind pagina sa de Facebook cu un click aici. O decorațiune achiziționată de la el va îmbogăți, asemenea poveștii lui, orice încăpere, iar cu puțin noroc, poate vei fi printre câștigătorii concursurilor lunare pe care le organizează pe pagină.