Clinica de Ortopedie și Traumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Cluj-Napoca funcționează într-o clădire veche de 100 de ani, fiind prima Clinică de Ortopedie înființată în România. În ultimii 10 ani, numărul pacienților aproape s-a dublat, dar cel al medicilor a rămas la fel, ceea ce face ca activitatea medicală să se desfășoare într-un ritm foarte accelerat. Ce este de făcut în actuala situație explică conf. dr. Horea Benea, șeful Clinicii, într-un interviu pentru Cluj24.

Rep: Ce servicii asigură Clinica de Ortopedie și Traumatologie?

H.B.: Tratăm patologia osteo-articulară, atât cea traumatică, cât și cea cronică, adică afecțiunile preexistente, nu cele cauzate de traumatisme sau alte accidente.

Deservim toată zona județului Cluj, dar nu numai, în condițiile în care avem adresabilitate foarte mare din toată Transilvania. Sunt câteva județe de unde ne vin constant pacienți care doresc să fie tratați la noi.

Nici cu fracturi de multe ori nu merg la spitalele locale, ci vin direct la Cluj. Într-o noapte a venit un pacient din județul Suceava cu o fractură complicată cu sindrom de compartiment, nu s-a prezentat acolo la spital, a venit direct la noi după 4-5 ore pe drum pentru că știa că la Cluj sunt cei mai buni medici și avem program de permanență.Oricând vine cineva, cu siguranță va găsi echipa de gardă, care să îl trateze. Tocmai de asta au curajul pacienții să pornească la drumuri lungi, nici măcar un telefon nu dau înainte, ci vin de urgență la Cluj. Noi în gardă vedem patologia traumatică osteoarticulară din tot județul și în plus din județele învecinate.

Cele mai frecvente fracturi

Rep: Din punct de vedere al cazuisticii, care sunt cele mai multe tipuri de fracturi pe care le tratați?

H.B.: Acum că se apropie sezonul de iarnă, poate lumea s-ar gândi că noi vom avea mai mult de lucru. Dar nu e chiar așa, pentru că avem patologia noastră indiferent de sezon, non-stop.

Din contră, începem de primăvara și vara poate că este maximul de pacienți pe care-i tratăm, cu leziuni traumatice, fiindcă este sezonul de mișcare, sezonul activ. Apar motocicliștii, apar fotbaliștii care, de fapt, sunt o regulă și se prezintă în fiecare zi la urgență unul sau doi, fie cu entorse, fie cu fracturi.

Vara sunt accidentele sportive, accidentele din activitățile în aer liber, accidentele rutiere sunt la ordinea zilei, din păcate în fiecare zi cel puțin două-trei pe raza județului Cluj. Mai avem accidente rezultate din muncile agricole, accidentele de muncă. Aceasta e patologia de sezon.

În schimb, patologia care este constantă și cea mai frecventă este patologia casnică, îndeosebi a vârstnicilor. Aceștia, deplasându-se înăuntru sau pe lângă casă, se împiedică foarte ușor și atunci căderea se realizează fie pe mână, fie pe șold, ceea ce face ca aceste fracturi să reprezinte cea mai frecventă patologie pe care noi o tratăm.

Operația cea mai frecventă care se realizează este osteosinteza fracturilor de masiv trohanterian cu o tijă tip Gamma, standardul international, după care urmează artroplastia de șold, cu proteze de nivel de top mondial, fie pentru fracturi, fie pentru coxartroze – afecțiuni articulare cronice degenerative.

Tehnicile chirurgicale moderne pe care le practicăm permit reluarea rapidă a activității pacienților. Pacienții, care înainte stăteau 3-4 luni la pat pentru o fractură de șold, acum îi operăm și în câteva zile îi punem deja la exerciții de mers cu cadrul și bineînțeles cu un ajutor lângă ei.

Alți vârstnici fac fracturi mai ușoare, fracturi la nivelul pumnului, pentru că în cădere se pune mâna pentru protecție, ceea ce este mai bine, decât să se lovească la cap sau la coloana vertebrală. Majoritatea acestor fracturi nu necesită internare și sunt tratate la Camera de Gardă. Se practică reducere cu anestezie și se mobilizează gipsat, iar marea majoritate nu are nevoie de intervenții chirurgicale.

Sute de persoane la Ortopedie din cauza poleiului

Iarna, în schimb, se pot întâmpla aglomerări cu prezentări de ordinul a sute de persoane, în zilele în care se formează polei, începând de dimineața, când în graba de a merge la servici, pacienții ies în stradă și alunecă pe gheață. Au fost zile cu peste o sută de fracturi de radius distal tratate, s-a lucrat aici în mai multe camere, au venit medicii de acasă pentru a trata pacienții. Cel puțin două-trei ore sunt necesare pentru un pacient, până se face anestezie, reducerea, imobilizarea și radiografia de control.

Oricum, un lucru trebuie cunoscut referitor la patologia aceasta a vârstnicului, mortalitatea este destul de mare și nu este influențată așa de mult de intervenția operatorie, pentru că sunt multe cazuri de pacienți cu boli asociate pe care efectiv nu-i putem opera și atunci, din păcate, aplicăm tratamentul conservativ de repaus la pat.

Studiile efectuate au arătat că mortalitatea după o fractură de șold este mare, aproximativ 33% la 6 luni, indiferent dacă pacientul s-a operat sau nu, deci neavând ca și cauză directă fractura, ci decompensarea afecțiunilor asociate.

Pacienții sunt operați pentru a li se da șansa să aibă o mobilitate mai bună și implicit o calitate mai bună a vieții și, bineînțeles, pentru evitarea posibilelor complicații ale repausului la pat – infecții pulmonare, infecții urinare, escare, care pot duce la decesul pacientului.

Sfaturi pentru iarnă

Rep: În condițiile în care se apropie sezonul rece, iarna, ce sfaturi dat clujenilor pe linie ortopedică?

H.B: Sunt mai multe aspecte, în primul rând cele care țin de simțul civic al fiecăruia, să își curețe zăpada sau gheața în fața casei sau în fața blocului. Este foarte important ca trotuarele să fie curățate pentru că acolo apar problemele: pot exista obstacole sub stratul de zăpadă de care pacienții se pot lovi.

Apoi, cei care ies afară trebuie să fie foarte atenți, să poarte încălțăminte adecvată, cu talpă aderentă, să aibă o vizibilitate bună, să nu își obtureze câmpul vizual. Atenția este foarte importantă, graba de a ajunge mai repede cu o secundă poate cauza accidente. Riști să o pățești și să ai nevoie de trei-patru luni de refacere.

Este foarte important să se iasă mai târziu din casă, când deja poate s-a mai topit din gheață, iar pericolul este mai mic. Ar trebui să ne informăm și asupra stării meteo așa că dacă se prevede zăpadă sau îngheț să ne ferim. Oricum ar fi, în cazul unei căderi este bine să o atenuăm, și cât să poate să ne ferim părțile vitale, capul în primul rând.

Atenție la consumul de alcool, pentru că au fost cazuri multe în care pacienții au alunecat și au căzut pe fondul consumului de alcool, au rămas acolo și au venit la noi și cu fracturi și cu degerături, lucru care le scade șansele de vindecare.

Rep: Ați constatat în ultima perioadă o creștere a accidentelor cauzate de trotinete și biciclete?

H.B.: Da, au fost pacienți cu fracturi la mâini, pentru că se cade la sol de obicei pe o parte, fracturi de umăr, de cot, fracturi la încheietura mâinii, dar și fracturi de gleznă, pentru că în încercarea de a frâna cu piciorul pe sol, din inerție se torsionează gleznele. În ultimele luni, s-au prezentat tot mai mulți pacienți victime ale accidentelor de trotinetă.

Cazurile s-au dublat

Rep: Care a fost numărul de cazuri pe care le-ați tratat la Clinica de Ortopedie și Traumatologie în urmă cu 10 ani și câte aveți acum? Și cum a evoluat și numărul de personal în această perioadă?

H.B.: Avem acum un număr de aproximativ 18.000 de prezentări de urgență pe an, ceea ce înseamnă cam aproape aproape 50 de pacienți în fiecare zi. Ce s-ar întâmpla dacă toți acești pacienți ar merge la UPU, așa cum au fost organizate aceste unități?

Însă colegii de acolo ne-au spus că nu ar face față și noi îi ajutăm și vedem noi toată trauma de membre. Din păcate, asistăm la o creștere constantă a numărului de cazuri în fiecare an.

Prezentările în urgență au crescut în fiecare an începând din 2010 cam cu o mie de pacienți pe an, iar astfel de la circa 10.000 am ajuns în 2019 la 18.000 de prezentări. 2020 a fost an de excepție, dar noi nu am resimțit foarte mult această pandemie și măsurile de restricție, fiindcă am avut peste 12.000 de cazuri de prezentări în Urgență.

Din cei 18.000 câți au fost în anul 2019, s-au internat prin urgență un număr de 2500 de pacienți, cam unul din 8 pacienți, care urmau să fie operați.

Noi nu putem să internăm toți pacienții cu fracturi, pentru că, fiind un serviciu chirurgical, nu se poate să internăm cazuri doar pentru supraveghere.

Știm că, din păcate, este foarte greu unui pacient cu o fractură care nu are indicație operatorie să stea acasă la pat, dar serviciul nu permite, din cauza aglomerării și a cadrului legislativ, internarea doar pentru supraveghere pe o perioadă lungă, de trei luni până se vindecă o fractură.

Pe lângă cei 2.500 de pacienți internați prin urgență, undeva încă 1.000 sunt pacienți cronici, internați pentru operație prin programare – protezele articulare, leziunile articulare care necesită tratament artroscopic, tumori, infecții, diformități scheletale, etc.

Avem același număr de medici

Revenind la numărul mare de internări și de pacienți tratați, a crescut de asemenea adresabilitatea pacienților și către serviciul de ambulator. Fiecare dintre noi, medicii clinicii, avem câte o zi de consultație în ambulator, pentru care se poate face programare online direct pe site-ul Spitalului Clinic Județean de Urgență.

Și activitatea de ambulator a crescut de la un număr de aproximativ 2.000 de pacienți pe care îi vedeam în 2012-2013, la 4.000 de pacienți, deci s-a dublat practic activitatea, însă timpul de consultație a rămas la fel. Noi trebuie să vedem în același timp un număr mult mai mare de pacienți.

Pe de altă parte, se pune problema acum de personal. Populația județului Cluj și a municipiului Cluj-Napoca a crescut foarte mult însă, din păcate, serviciile medicale au cam rămas la dimensiunea de acum 20 de ani.

Noi ne gândim la specialitatea noastră care, din păcate, a rămas tot la același nivel al serviciului, ca și condiții undeva tot în ultimii 10-15 ani. Astfel, avem același număr de medici, numărul de personal a rămas cam la fel, și crescând foarte mult adresabilitatea este foarte greu să mai facem față.

Deja avem angajați, personal cu vechime și experiență de peste 20-25 de ani care au asistat efectiv la creșterea considerabilă a presiunii pe serviciul de ortopedie și traumatologie și automat cu reprecusiuni asupra personalului.

Tocmai tehnicile chirurgicale moderne pe care le practicăm permit reluarea rapidă a activității pacienților. Pacienții, care înainte stăteau 3-4 luni la pat pentru o fractură de șold, acum îi operăm și în câteva zile ei pot efectua deja la exerciții de mers cu cadrul și cu un ajutor lângă ei.

Și pacienții au așteptări tot mai mari și, sigur, nu se pune problema din punct de vedere profesional, pentru că noi ținem pasul cu progresele recente, dar din păcate, din punctul de vedere al condițiilor, aici s-ar mai putea interveni.

Creșterea numărului de paturi

Rep: De ce ați avea nevoie pentru ca activitatea medicală să se desfășoare în condiții cât mai adecvate?

H.B: Au început niște lucrări de renovare la clinică și este foarte important să creștem și calitatea condițiilor hoteliere. Noi ne uităm pe chestionarele de satisfacție ale pacienților, iar aceștia nu se plâng de calitatea serviciului medical în sine, a actului medical, pentru că asta ține de profesionalismul nostru și noi încercăm să menținem ștacheta ridicată, în condițiile în care suntem clinică universitară și avem pretenții că ceea ce facem, facem la nivel de top.

Eu vreau ca din mâna noastră să iasă pacieții așa cum trebuie să fie, așa cum ne-ar place și nouă la rândul nostru să fim tratați de altcineva. Asta este deviza sub care încercăm să tratăm pacientul.

Însă pacienții se plâng de condițiile de infrastructură, de aglomerația din saloane, de mobilier, de condițiile hoteliere și aici cred că trebuie să se intervină, iar planul de renovare al clinicii sperăm că va fi dus la bun sfârșit, chiar dacă acum este într-o mică pauză din cauza lipsei de fonduri.

Este esențială creșterea imediată a numărului de locuri pentru partea de traumatologie, nu diminuarea acestora, atât la nivelul Clinicii, dar mai ales la nivelul întregului oraș Cluj-Napoca. Sperăm ca autoritățile, atât cele locale, cât și cele de la nivel central, să înțeleagă importanța ortopediei și traumatologiei în condițiile societății moderne.

Bloc operator modern

H.B.: În proiectul inițial se prevedea o diminuare a numărului de paturi, însă după ce s-a revenit asupra lui, s-au găsit soluții pentru a eficientiza spațiul cu respectarea normelor în vigoare, adică saloane cu unul – două – trei paturi și suprafața alocată fiecărui pat de cel puțin șapte metri pătrați pe secție și 11 metri pătrați pe ATI.

Se construiește un nou bloc operator cu trei săli, care va fi la standardele modern actuale. Noi am propus o variantă de a se construi în curte o clădire nouă, de la zero, în care să fie inclus sectorul de urgență, camera de gardă, radiologia, imagistica, sălile de operație, sectorul de Terapie Intensivă, iar la subsol o parcare.

Din varii motive se pare că nu a putut fi aprobat acest plan de construcție nouă. Apoi s-a trecut la planul de modernizare al acestei clădiri care datează de 100 de ani, fiind prima clinică de ortopedie din România, înființată de academicianul Alexandru Rădulescu.

În prezent, în clinică funcționează două secții a câte 58 de paturi fiecare, suntem 10 medici în total, plus medici rezidenți și medicii externi care ne ajută cu serviciul de gardă. Tot atâția erau și în urmă cu 10-15 ani. Deși s-a dublat numărul de pacienți, noi ca medici cam tot la fel ne situăm ca număr.

Ne comparăm tot timpul cu centrele universitare cum sunt Târgu Mureș, Timișoara, Iași unde clinicile de ortopedie  funcționează cu un număr dublu de medici, în jur de 20 de medici cam pe același număr de paturi. Din păcate, Clujul chiar a rămas în urmă ca număr de personal. Iar supraîncărcarea aceasta a personalului poate duce la probleme, la epuizare, la diferite stări care afectează productivitatea. Suntem nevoiți să facem mai multe intervenții, să vedem mai mulți pacienți, iar de aici pot apărea problemele.

Dacă s-ar regla și numărul de personal medical în sensul în care să fie adecvat populației atunci toate lucrurile s-ar rezolva.

Apel la Ministerul Sănătății

Rep: De cine depinde rezolvarea problemelor cu care vă confruntați?

H.B: Spitalul Județean Cluj, fiind direct sub administrarea Ministerului Sănătății, acesta este forul decident superior. În ultimii doi-trei ani au fost angajați noi medici pentru că s-au pensionat o parte din colegi, însă mai este nevoie și în viitor de noi angajați.

Contăm pe sprijinul conducerii spitalului care înțelege problemele noastre și ne ajută în măsura în care depinde de ei, dar într-un final totul se hotărește la București.

Rep: Care va fi numărul de paturi conform noului proiect de modermizare a clinicii?

H.B: Acum avem 116 paturi, iar după noua formulă vor fi în jur de 90, dar vor corespunde standardelor și se va eficientiza activitatea și la blocul operator astfel încât rulajul pacienților să fie mai mare.

Nu vor mai putea sta atât de mult internați nici înainte de internare, nici după intervenția chirurgicală, iar în două-trei zile pacientul se poate externa. În tot sistemul medical ar trebui, desigur la nivel centralizat, un proiect de înființare, așa cum sunt în străinătate, a unor spitale de sejur mai lungi de trei luni, în care pacienții imediat operați să poată fi internați pentru a li se asigura recuperarea postoperatorie.

Aici s-ar putea schimba un pansament, ar exista servicii de kinetoterapie, care să îi ajute cu vindecarea și recuperarea pe pacienți. Atunci s-ar degreva foarte mult presiunea de pe serviciul chirurgical, pacientul fiind îngrijit într-un serviciu medical și costurile ar fi mai mici, posibilități de asistare mai mari, iar pacienții ar putea beneficia de îngrijire de mai bună calitate.

Modernizarea, gata în 2023

Rep: Când va fi gata modernizarea clinicii?

H.B: Noi sperăm să fie gata, conform proiectului, în anul 2023 dar ținând cont că în acest an, din păcate, fondurile nu au existat pentru continuarea structurii, cu siguranță se va mai întârzia. Este neapărat necesară această modernizare, această refațadizare, pentru că și baza materială trebuie să țină pasul.

Ortopedia este o disciplină căreia trebuie să i se aloce foarte multe resurse pentru că este mai scumpă. Implanturile costă, dotările sălii de operații costă, ne trebuie în fiecare sală de operație un aparat Roentgen pentru radiografii interoperatorii, un artroscop, motoare, instrumentar specific, etc.

Mă gândesc că nu au existat până acum posibilitățile de modernizare, de aducere la zi a tehnicii, însă sunt convins că se vor realiza.

Noi putem asigura un tratament la nivel european, însă trebuie ca și condițiile de lucru să fie la nivel european. Este nevoie și de investiții în personal calificat, este nevoie de creșterea capacității de preluare a traumatologiei la nivelul orașului nostru.