EXCLUSIV Ovidiu, studentul-babysitter, are grijă de COPIII clujenilor. ”Cea mai mare provocare e să rămâi calm când fac boacăne”

Ovidiu Vreme este un tânăr de 19 ani, student la Publicitate, în cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” (UBB)  venit la Cluj-Napoca tocmai din comuna Mileanca, județul Botoșani, pentru a începe un nou capitol din viața lui. Povestea lui trece de granițele a ceea ce mulți ar considera ca fiind normal, pentru că are experiența de viață a unui om în vârstă, deși e abia în primul an de facultate.

De obicei, babysiterii sunt fete, însă Ovidiu a dovedit că și băieții pot avea grijă de copii, dacă pun suflet și se implică în ceea ce fac. A cochetat cu meseria aceasta încă de mic, când avea grijă de nepoții din partea fraților mai mari, sau de copiii vecinilor.

„Întotdeauna mi-am dorit să am frați mai mici, mi-ar fi plăcut să le dau de mâncare, să mă joc cu ei, să îi pun la somn, dar ironia sorții a făcut ca eu să fiu mezinul familiei”, spune Ovidiu.

Odată a avut grijă de un nepot timp de 2 săptămâni. Părinții au fost plecați, iar perioada l-a ajutat să înțeleagă multe lucruri despre psihologia copiilor.

„Am învățat cum reacționează când vor ceva sau când sunt supărați. În general, cred că dedicăm prea puțin timp în a ne cunoaște copiii. Eu lucrez cu ei de când mă știu și cred că voi fi un tată priceput”, crede studentul.

Mickey Mouse pe ceas

Ovidiu este atât de pasionat de babysitting, încât are o aplicație pe smartwatch cu Mickey Mouse care indică ora, iar copiii sunt foarte încântați când aud vocea personajului din desene animate.

„Trebuie să știi și cum să îi distragi. Ceasul ăsta face minuni”, susține tânărul.

Ovidiu Vreme se adaptează în funcție de ”vreme” și e de părere că flexibilitatea este esențială când vine vorba de babysitting, aspect care, din fericire, e și punctul lui forte.

“Mă pliez întotdeauna pe educația oferită de părinți pentru că nu sunt în măsură să educ copiii altora. Nu mă pot opune dorinței părinților. Le analizez comportamentul față de copii, urmând ca eu să mă îngrijesc de siguranța și sănătatea lor.

Cea mai mare provocare e să rămâi calm când fac boacăne, dar am reușit de fiecare dată să gestionez situațiile rațional. Copiii nu înțeleg întotdeauna, uneori trebuie să le spui ceva de 5 ori și tot nu te ascultă, dar soluția nu e niciodată bătaia. Cel mai bine e să îi atenționezi și să le explici de ce nu este bine ceea ce fac”, a menționat Ovidiu.

Contează sufletul și implicarea

De curând a avut grijă de un băiețel, dar pentru că a reînceput grădinița, a fost nevoit să se retragă.

„Nu pot lucra doar 2 ore pe zi, am nevoie de un program mai extins pentru a mă putea susține financiar. Știu că sunt începător dar știu că e loc și de progres. Îmi place să învăț și caut întotdeauna să devin cea mai bună versiune a mea”, mai spune acesta.

Din fericire, părinții au înțeles situația, Ovidiu a reînceput căutările, iar la scurt timp, a fost contactat de mai multe persoane, demonstrând că nu contează dacă ești fată sau băiat, contează sufletul și implicarea pentru a fi babysitter.

Tăria de caracter îl descrie cel mai bine, astfel că nu e de mirare că îi lasă pe părinți să se convingă de faptul că poate avea grijă de copilul lor.

Despre familie și educație

“Să încep cu începutul. Am crescut într-o comună aflată la 60 de km de Botoșani, unde am fost la școală până în clasa a VI-a, după care am început să fac naveta la Havârna, o altă localitate din județ, fiindcă oferta educațională de acolo era mai bună, iar părinții au căutat întotdeauna să ne ofere ce-i mai bun. Vin dintr-o familie cu 11 copii, iar cu excepția a trei dintre frați, toți au studii superioare”, începe Ovidiu.

Tânărul e mezinul familiei, cea mai în vârstă fiind sora sa de 33 de ani. Este foarte fericit că a crescut într-un mediu iubitor. Se înțelege bine cu toți frații și le duce lipsa de fiecare dată când nu-i are alături.

A urmat un colegiu tehnic, la specializarea „tehnician mecatronist”, până să se transfere, în clasa a XI-a, la Liceul ”Alexandru cel Bun” din Botoșani, ca urmare a intereselor sale în domeniul umanist.

După examenul de Bacalaureat, s-a înscris atât la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din Iași, cât și la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din Cluj-Napoca.

„Nu am știut că o singură taxă putea acoperi înscrierea la mai multe specializări din cadrul FSPAC, iar eu am aplicat la două, plătind dublu. Dar mă bucur că am fost admis. Am ales să merg la Publicitate, pentru că, de ceva vreme, mă promovez singur ca solist și am o pagină de Facebook activă, https://www.facebook.com/ovidiu.vreme, unde postez despre fel și fel de subiecte”, explică tânărul.

Gătitul, printre pasiunile sale

Muzica nu e singurul hobby al lui Ovidiu. Are interese și în domeniul sportiv, îi place să se plimbe cu bicicleta, cu rolele, iar înotul îl fascinează de mic: „În copilărie, obișnuiam să mă joc în apa de la burlan și cred că de atunci am pasiunea pentru înotat. Fotbalul nu mă atrage, spre deosebire de una dintre surorile mele, care e as pe teren. Eu prefer să stau în poartă, dacă e neapărat să particip”.

În plus, îi place să și gătească: “În familia mea, treburile casei nu au fost niciodată neglijate. Sâmbăta e zi de curățenie generală, iar când venea vorba de făcut mâncare, îmi plăcea în mod deosebit să ajut”.

Ovidiu era atât de mic încât nici nu își amintește când a avut pentru prima dată inițiativa de a găti.

„Mama mi-a zis că abia mă vedeam de după aragaz când am rugat-o să mă lase să prăjesc niște ouă. Treptat, am ajuns să-mi fac singur de mâncare, cu atât mai mult cu cât m-a învățat și nevoia de a mă descurca pe cont propriu la liceu, când nu stăteam cu părinții. În prezent, îmi gătesc după poftă, cu ce-mi pune la dispoziție garsoniera în care stau la Cluj. Nu e atât de bine dotată, dar mă descurc”, a adăugat studentul.

Discriminarea religioasă

Perioada liceului nu a fost singura marcată de singurătate. În clasa a VIII-a, înaintea examenului de capacitate, Ovidiu a trecut printr-un episod depresiv.

„Puneam staniol la geamuri să nu intre lumina, pentru că o vreme, părinții și frații au fost plecați de acasă și le duceam dorul. Am fost atât de stresat cu examenul încât mi-am ars toate materialele de pe care învățasem după ce am terminat. Atunci cred că mi-am ars, din greșeală, și buletinul, pentru că nu l-am mai găsit și a trebuit să-mi fac altul”, mai spune acesta.

Ajuns la liceu, Ovidiu nu s-a putut integra social, și era strigat “pocăitul” de către colegi.

„Religia mea a fost motivul pentru care am fost agresat nu numai verbal, ci și fizic. Un coleg a fost exmatriculat pentru că m-a lovit, dar în afara acestei situații, niciodată nu am fost susținut de cei care ar fi trebuit să prevină astfel de conflicte la nivelul colectivului.

Odată, o profesoară a luat legătura cu mama prietenului cu care stăteam în bancă pentru a mă muta în altă parte. Nu știu de ce, nu am deranjat cu nimic, dar s-a întâmplat de mai multe ori ca profesorii să-i întoarcă pe colegi împotriva mea. Disputele constante fondate pe opinii religioase au reprezentat un alt motiv pentru care m-am mutat, pe lângă faptul că nu mi-a plăcut mecatronica”, a mai precizat Ovidiu Vreme.

Noi speranțe pentru viitor

Pentru a trece mai ușor de perioadele dificile din viață, Ovidiu prefera să chiulească și mergea la biserică fiindcă acest lucru îl liniștea. El crede că prezența constantă la biserică a fost salvarea sa, iar absențele i le spunea mamei care a înțeles că problemele  de la școală erau motivul pentru care evita să mai meargă la cursuri.

Viața i s-a schimbat după transferul la alt liceu iar fără o astfel de schimbare, nu ar fi reușit să ajungă la facultate, cu atât mai mult cu cât noua dirigintă l-a susținut, încurajându-l să-și urmeze visurile.

„Doamna Nicoleta Foltea ține foarte mult la elevii ei. Mi-a spus că aș fi un bun educator deoarece am răbdare cu copiii. Datorită ei am devenit motivat să fac ceva cu viața mea”, completează tânărul, care e determinat să devină independent financiar.

„În viitor, sper să pot fi eu patronul, pentru că am lucrat mult pentru străini. Vreau să investesc într-o afacere, mă gândeam la un restaurant pentru că am lucrat în domeniu. E o provocare, pentru că voi începe de la zero”, spune băiatul.

Prima meserie, la 15 ani

Istoria joburilor lui Ovidiu e mai stufoasă decât pare. Prima meserie a avut-o la 15 ani, într-un abator de bovine, când lucra în sala de tranșare.

O vară mai târziu, a lucrat la negru ca barman și ospătar, urmând ca la începutul pandemiei să activeze pe șantierele de construcții în Timișoara, timp de jumătate de an.

În vara anului 2021, a fost plecat în Austria, în orașul Sankt Veit an der Glan, lucrând tot în construcții, unde tânărul s-a simțit ca într-o vacanță, mai ales că era cu câțiva dintre frații săi.

Mai mult de atât, Ovidiu e deschis la nou și caută să preia câte ceva din fiecare filosofie pentru a deveni o persoană mai bună. E donator de sânge și speră la o lume mai sănătoasă, la o societate mai puțin toxică și la comuniune între oameni.

„În vremurile grele în care trăim, e bine să ne ajutăm unii pe alții, pentru că, la sfârșitul zilei, toți suntem oameni, toți avem suflet, și e păcat să ne lăsăm înconjurați de ură”, a conchis babysitterul din Cluj.

Amalia Oprescu