EXCLUSIV. Nicuşor Szekely, dresor de cai de rasă şi acrobat: „Calul românesc poate mai mult decât să tragă la căruţă”

Pe dealurile din apropierea Salinei Turda, un cal trage la o căruţă cu o răbdare şi o abnegaţie antrenate de secole. Deşi mai rară în ultimii ani, nu e o scenă care să te facă să scoţi telefonul pentru o fotografie sau să zăboveşti prea mult asupra ei. Nici calul nu pare interesat să primească atenţie sau aprecieri, probabil îşi doreşte doar o mână de fân şi o zi liberă.

Dincolo de gard, însă, e altă poveste. Aici s-a amenajat în ultimii ani unul dintre cele spectaculoase centre ecvestre din România, unde trăiesc şi muncesc tot nişte cai, dar puţin aparte.

Sunt cai de rasă, frumoşi, deştepţi, atletici, lustruiţi ca pantofii de duminică, hrăniţi şi îngrijiţi ca nişte staruri de cinema, perfect instagramabili, talentaţi şi antrenaţi zilnic pentru spectacole cu sute de oameni în tribune.

Cât de diferită e viaţa lor faţă de a calului înhămat la căruţă? Aflăm de la omul care-i cunoaşte şi-i iubeşte pe toţi.

Un cal românesc trage o căruţă la intrarea în ISSA Resort, neştiind că va deschide un reportaj despre cai de rasă

A început îngrijitor la grajduri

Nicuşor Szekely este unul dintre antrenorii cailor de rasă de la ISSA Resort – hotel, restaurant, spa şi centru de echitaţie în apropiere de salină şi de lacurile Durgău.

Clujean din zona Turda, Nicuşor a început ca îngrijitor la grajduri în 2017, iar acum este dresor şi partener de acrobaţii pentru Elegido, Ecijano, Isleno şi celelalte exemplare remarcabile care smulg, nu fără muncă şi efort, aplauze şi ovaţii publicului de la spectacolele ecvestre.

Nici pe Nicuşor nu e greu să-l remarci în timpul show-urilor. E cel care stă în picioare pe doi cai odată sau care cade spectaculos şi până să-ţi reglezi camera foto sau privirea, e înapoi în şa. Se vede de la distanţă că iubeşte ce face, comunică mereu cu publicul şi transmite energia cailor către oameni şi invers.

Nicuşor Szekely, la un show din luna iunie

„No, copile, du-te”

Când a terminat şcoala, în 2017, s-a angajat ca îngrijitor de cai: „Am început ca groom, îngrijitor la grajduri. De la 6 dimineaţa le dădeam de mâncare cailor şi le făceam curăţenie. Întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc printre ei”. 

De urcat, s-a urcat în şa cu mult înainte, când încă nu ştia nici să se lege bine la şireturi.

„Am avut primul contact cu caii foarte devreme. La 4 ani m-a pus tata călare şi mi-a zis «no, copile, du-te!». De-atunci ştiu să călăresc. Dar când am venit aici, am aflat că nu ştiam să stau bine în şa, călăream haiduceşte. Aici am văzut altă lume”, îşi aminteşte Nicuşor. 

Show ecvestru în manejul exterior de la ISSA. foto: instagram @issaresort

Ce crezi, că-i ca-n filme? Da.

Miron și Liviu Bococi, frați originari din Sighetu Marmației, sunt dresori recunoscuți internaţional pentru metodele lor naturale și blânde, care pun accent pe armonia și respectul față de cai. Miron este apreciat pentru spectacolele ecvestre impresionante și abilitatea de a antrena cai cu comportamente dificile, iar Liviu se remarcă prin măiestria în tehnica gighidului (djighit), o formă tradițională de acrobații ecvestre. Nicușor i-a cunoscut când a început munca de îngrijitor și a profitat din plin de experienţa şi de sfaturile lor.

„Am avut şansa să-l am profesor pe Miron Bococi şi am văzut o oportunitate, am zis că şi eu vreau să fac treaba asta, vreau să învăţ. Am aflat ce înseamnă volteo kozac, acrobaţiile pe cal, gighid, poşta ungară”, povesteşte Nicuşor.  

Mic dicţionar ecvestru (I)

Volteo Kozac – Acrobații realizate pe cal în galop, inspirate de mișcările războinicilor cazaci din stepele est-europene.
Poșta ungară – Figură acrobatică spectaculoasă în care călărețul stă în picioare, cu câte un picior pe doi cai ce aleargă unul lângă altul.
Gighid (Djighit) – o formă tradițională de acrobații ecvestre în care călărețul face mișcări spectaculoase pe cal, stând în picioare sau executând trucuri în timp ce calul aleargă, arătând măiestria și echilibrul în arta călăriei.

„L-am cunoscut  şi pe Liviu Bococi, fratele lui Miron, iar la el am văzut ceva diferit. Eu când am văzut prima dată că merge în picioare pe cal am zis wow, şi eu vreau să încerc. Nu ştiam că se poate face așa ceva. Mai vedeam în filme când eram copil, dar am zis că-s actori, nu mă gândeam să ajung eu aici. Şi acum fac mai mult. Şi din ce în ce mai mult, încerc să învăţ ceva în fiecare zi”. 

„Totul a început de la o poză. Am zis pot să fac şi eu o poză în picioare pe cal? Şi când Liviu Bococi a văzut că am un pic de echilibru mi-a zis «păi nu vrei să mai încerci, să înveţi?»”

Nicuşor şi poşta ungară

Ce a învăţat de la cai?

Prima lecție a fost răbdarea. „Când calul nu vrea să treacă un șanț, poate fi nevoie să stai cu el două ore, până își dă seama că pericolul nu e în tine, ci în afară. Calul îţi dă tot timpul semne. Ori că e speriat, ori că nu vrea să facă ceva. Ori prin ciulire, ori prin comportamentul lui. Acolo tu trebuie să-l citeşti, să fii atent la el şi să ai răbdare cu el. Să ştie că «Bă, cu el mi-i bine. Şi dacă mai vine alt pericol, cu el mi-e bine. Dacă trece prin foc, şi eu pot să trec cu el că nu păţesc nimic»”. 

„Caii m-au învăţat loialitate, încredere, răbdare. Dacă ai căzut de pe cal, el nu te calcă, prin natura lui.” 

Cu favoritul lui, Elegido, un cal Pura Raza Española în vârstă de 11 ani

Cai mai buni dintre cei mai buni

La ISSA Resort din Turda sunt antrenaţi în jur de 40 de cai de 7 antrenori români şi străini. Toţi caii sunt de rasă, printre ei andaluzi, arabi, haflingeri, frizieni olandezi. Exemplare cotate la sute de mii de euro.

„Sunt cai buni care merită banii ăștia, sunt frumoşi, sunt deştepţi şi în lumea spectacolelor sunt printre cei mai buni. Eu mă înţeleg cu toţi bine. Am început cu Ecijano, este primul cal cu care am făcut dresaj liber, şi apoi este Elegido, de el m-am ataşat mai tare, el este favoritul meu. Cu el fac acrobațiile la show”, mărturiseşte Nicuşor. 

Mic dicţionar ecvestru (II)

Frizieni – Cai mari și eleganți, negri, cu coamă lungă și mers frumos, des folosiți în parade sau filme.
Haflingeri – Rasă de cai de talie mică spre medie, originară din Tirolul de Sud, recunoscută pentru blândețe, anduranță și culoarea lor specifică, roib deschis cu coamă blondă.
Andaluzi – Cai iberici eleganți, originari din regiunea Andaluzia (Spania), renumiți pentru temperamentul nobil, mișcările grațioase și talentul în dresajul de înaltă școală.
Pura Raza Española (PRE) – Denumirea oficială a calului andaluz de rasă pură, originar din Spania, apreciat pentru frumusețea sa clasică, eleganța mișcărilor și temperamentul echilibrat, folosit atât în dresaj, cât și în spectacole ecvestre.
Arabi – Una dintre cele mai vechi și celebre rase de cai, originară din Peninsula Arabă, recunoscuți pentru eleganța lor, capul fin, rezistența remarcabilă și caracterul energic.

Cai cu butoane

Acrobaţiile pot fi şi periculoase, dar trebuie să fii conştient mereu de starea în care se află calul şi să-i poţi comunica foarte clar, printr-o atitudine sigură şi cu ajutorul anumitor tehnici, ce vrei de la el. Nicuşor spune că nu i-a fost frică să se urce pe cal, chiar şi după ce a căzut din şa.

„Acrobațiile le antrenăm de 1-3 ori pe săptămână. Calul trebuie să meargă într-un anumit cerc, într-un anumit ritm, să nu se întoarcă, să nu se oprească, să fii sigur pe calul acela că nu face nimic neprevăzut. În timpul show-ului, dar şi la antrenamente. Cum comunic cu el? Prin voce, şi prin pulpe, dar mai mult prin voce. Avem niște comenzi scurte, niște butoane le spunem noi.

E şi periculos, dar trebuie făcut tot cu conştienţă, să fii tot timpul sigur pe tine şi când cazi, să te urci înapoi. N-am avut frica de a nu mă urca înapoi. E important calul să prindă încredere şi atunci nu mai păţim niciunul nimic”. 

Cai, nu cai-putere

Nicuşor este într-un moment al vieţii în care simte că e exact unde trebuie să fie.

„E job, dar mai mult e pasiune. Nu mă văd făcând altceva. Am încercat şi mecanică auto, dar tot la cai e mai bine. Mai bine comunici cu calul decât cu maşina. Da, mai bine şi decât cu omul.

Îmi place viaţa de show. Aici o să fie unul sau două spectacole pe săptămână. Era plină sala şi când aveam 110 locuri, acum sunt 200 de locuri, în manejul interior. Manejul de afară e cu mult mai mare, poate găzdui spectacole grandioase, abia aştept”. 

O relaţie specială

E caniculă, dar nu e cal afară

Când temperaturile o iau razna şi ne agresează pe toţi, oameni şi animale, caii de la ISSA sunt protejaţi şi sunt ţinuţi în interior. După fiecare antrenament, sunt spălaţi şi se mai răcoresc. Sunt norocoşi faţă de caii care trag pe-afară la căruţă. 

„Li-i greu un picuţ, în manej e un pic de răcoare, iar noi îi spălăm tot timpul după antrenament. Nu-i băgăm în boxă transpiraţi. Când e caniculă, nu-i scoatem. Sunt norocoşi”. 

Libertate – nu, timp liber şi joacă – da

Dar calul e născut să fie liber, nu vrea muncă. Nici la câmp pe caniculă, nici în manejul răcoros, unde are tot ce-i trebuie.

„Le e greu până își dau seama că li-i bine. Când le iei căpăstru din cap, ei cred că sunt liberi. Calul vrea să stea pe câmp şi să pască. Şi să alerge liber. Dar când eşti la lucru, trebuie să munceşti, să te antrenezi. Libertate – da, dar o combinăm cu muncă şi cu joacă.

Caii de dresaj liber îi antrenez zi de zi. În funcţie de cum se comportă, încerc să-i simt pe fiecare. Poate nu cedează în 5 minute şi atunci îi lăsăm în pace, şi reluăm mai târziu. Ei poate într-o zi au mai mult chef, poate în alta au chef doar să se joace.

Şi atunci îi lăsăm să se joace, să-şi ia energia pozitivă de care au nevoie. Cum se joacă? Aleargă, fug, zvârle, se pun pe jos, se tăvălesc. Ok, v-aţi luat energia? Haideţi să muncim”. 

Un mic dans înainte de antrenament

O viaţă de om

Caii domesticiţi nu-s foarte diferiţi de noi, oamenii. Se nasc, îşi trăiesc copilăria, apoi la muncă. Pentru unii mai uşor, alţii se chinuie, fiecare după cum îi e norocul. Apoi, când îmbătrânesc, ies la pensie. La ce vârstă?

„Depinde ce lucrează. Nu putem şti o vârstă la care ies la pensie. Depinde de fiecare cal şi cum e întreţinut de-a lungul vieţii. Am în echipă un cal de 18 ani şi unul de 17, se mişcă foarte bine, nu au nici un fel de problemă. Da, un fel de Cristiano Ronaldo.

Apoi când ajung la pensie, merg pe câmp, stau toată ziua şi mănâncă, așa mi se pare normal după o viaţă de muncă. Ei de la 3 ani jumate, 4 încep lucrul”, explică dresorul. 

„Eu zic că aceşti cai sunt foarte fericiţi, nu le lipseşte nimic. Sunt zile cu multe spectacole când lucrăm cot la cot, după îi lăsăm peste drum pe câmp să stea relaxaţi, să se bucure de zile libere”.

Bate şaua, nu şi iapa

Când sunt tineri, cei mai norocoşi dintre cai sunt educaţi cu fermitate, dar niciodată cu violenţă.

„Am întâlnit şi cai cu care a fost mai mult de lucru. Cu bătaia nu rezolvi nimic, ca la copii. Caii nu trebuie să-i pedepseşti fără să ştie de ce. Noi folosim mult datul înapoi, pentru pedeapsă, adică îl trimitem să meargă cu spatele câţiva metri înapoi. Ceva de genul «stai la colţ şi așteaptă şi când te relaxezi, te chem la mine». Când fac bine, îi mângâiem, le dăm câte o recompensă. Dar când îi dăm la colţ, ei înţeleg de ce au fost pedepsiţi. Şi înţeleg repede.”

„Dacă publicul ne aplaudă şi îmi transmite un vibe bun şi o energie bună, atunci eu i le transmit calului mai departe şi el înţelege că facem ceva frumos împreună”

Nicuşor, atent le tot ce mişcă

A furat, dar a şi făcut

Pentru că-i place sentimentul pe care i-l dau tribunele pline când îl aplaudă şi pentru că „there’s no business like showbusiness”, Nicuşor vrea să-şi perfecţioneze în permanenţă numărul şi să-şi construiască un stil propriu.

„Numărul vreau să mi-l îmbunătățesc, mă uit pe net şi văd ce face toată lumea, mă documentez cum se face, apoi vreau să adaug amprenta mea, să fie ceva al meu, să fie stilul meu, nu vreau să copiez pe nimeni. Am început cu stilul lui Miron, de la el am furat meseria”, zâmbeşte Nicuşor. 

„Vreau să-mi construiesc în continuare stilul meu. Vreau să se vadă că eu comunic foarte bine cu caii şi că pentru mine şi pentru ei e ca o joacă, nu-i o corvoadă. Şi îmi place să comunic cu publicul. Dacă publicul ne aplaudă şi îmi transmite un vibe bun şi o energie bună, atunci eu i le transmit calului mai departe şi el înţelege că facem ceva frumos împreună”, mai spune tânărul acrobat. 

Caii româneşti pot mai mult

De mic, s-a obişnuit să fie înconjurat de cai. Când merge acasă de la antrenamente, pe Nicuşor îl aşteaptă iepele lui – Bella, Hera, Sabrina şi Sara – pentru care are mari planuri.

„De mic am avut cai şi acasă, am crescut la ţară. Umblam prin târguri şi pe câmp, cu bunicii. Caii erau la tras de cucuruz, la arat, cum se făcea mai demult şi încă se mai face. Şi acum am cai acasă, cai româneşti. Şi cu caii româneşti vreau să mă duc înspre treaba asta, cu spectacolele.

„Vreau să schimb ideea în care calul românesc doar trage la căruţă şi lucrează la pădure”

Eu momentan am două iepe pe care le ţin de reproducere şi două iepe pe care le dresez pentru show-uri pe viitor. Este o pasiune pe care da, în timp aş vrea s-o văd ca un business. Măcar să-şi producă mâncarea, nu mai mult”, zâmbeşte Nicuşor. 

În timpul liber, Nicuşor îşi antrenează iepele româneşti de acasă. Foto: instagram @szekelynicusor

VIDEO. Nicuşor prezintă caii de la ISSA Resort şi face o mică demonstraţie de dresaj

ISSA Resort, fostul Binişte şi Cai

În apropierea Salinei Turda și a lacurilor Durgău, ISSA Resort este un complex turistic modern care include cazare, restaurant, centru spa și facilități pentru evenimente. Amenajat pe fosta locație „Biniște și Cai”, distrusă parțial de un incendiu în 2022, complexul a fost reconstruit și redeschis sub un nou concept. În prezent, oferă atât servicii de relaxare și wellness, cât și spectacole ecvestre sau demonstrații cu cai. La ISSA trăiesc şi muncesc în jur de 40 de cai de rasă, dresaţi pentru spectacole de 7 antrenori români şi străini.

Primele grajduri de la ISSA, ridicate pe vremea Binişte şi Cai

Text şi fotografii de Emil Moldovan