Corina și Andrei Țigănaș, alături de fiica lor Maria, sunt o familie de clujeni care, în urmă cu 3 ani, a devenit una de nomazi digital, alegând să trăiască și să lucreze online din străinătate, în Spania, continuând proiectele începute în România. Aceștia au povestit pentru Cluj24 cum a fost experiența de până acum și ce sfaturi oferă celor care ar dori să le calce pe urme.

Corina este fost jurnalist, om de comunicare și PR, iar Andrei este profesor de dicție, ”sculptor de voci”, meserie pe care și-o exercită după o experiență ca prezentator radio-TV, cadru didactic și specialist în comunicare.

Valoarea momentelor pe care le petrecem împreună e mai mare

Andrei a spart gheața și a spus că bilanțul celor 3 ani este unul neașteptat de bun, în condițiile în care, în această perioadă, el a reușit să scrie și să publice trei cărți și a crescut firma pe care o are cu peste 40%, preluând proiecte ”mai mari mai complexe, mai îndrăznețe”.

”Și eu și Corina am preluat în ultimii trei ani clienți de palmares care ne-au adus mari satisfacții.

Am vizitat locuri care nici în poze nu arată atât de frumos.

Am citit de două ori mai multe cărți decât o făceam în România. Spun asta în condițiile în care și în țară citeam mult, dar aici, în Spania, volumul s-a dublat pentru că mi-am găsit și mai multă liniște.

Timpul petrecut cu familia a fost de calitate mult mai bună. Mă refer atât la timpul cu fetele mele, Corina și Maria, cât și la timpul cu familia extinsă, părinți, socri, cumnați. Deși ne vedem puțin mai rar, ne vizităm des, iar valoarea momentelor pe care le petrecem împreună e mult mai mare.

Prin urmare, dacă însumez toate aceste rezultate și multe altele, răspunsul meu ferm e da. N-am niciun regret. A fost o experiență de dezvoltare pură”, a precizat Andrei.

Corina l-a completat arătând că, în mod cert, decizia de a deveni nomazi digital a meritat.

”Ne-am îmbogățit mult cultural, am învățat extrem de multe lucruri, am călătorit, ne-am resetat prioritățile, am reușit să dezvoltăm proiectele și activitățile profesionale”, a spus aceasta.

Ne-am luat tălpășița și duși am fost

Decizia de a deveni nomazi digital a fost luată după 16 ani de muncă asiduă, de dimineață până seara, după cum spune Andrei.

”Noi am vrut să plecăm, nu neapărat să lucrăm.

Eram sastisiți de muncă după 16 ani de tras pe brânci zilnic de dimineața până seara, mai puțin unele weekenduri și concedii. Simțeam că e scadentă o pauză.

Planul inițial era să plecăm într-un an sabatic. Întâmplarea a făcut că, odată ajunși în Spania, am constatat că putem să ne desfășurăm activitatea și de acolo într-un regim mai plăcut și mai eficient.

Am putut să plecăm, pur și simplu.

Eram liberi, activitățile noastre profesionale funcționau de multă vreme în mediul online, iar pandemia întărise această tendință. Aveam un apartament, rezerve și nu eram băgați în credite, leasinguri, sau alți bolovani legați de picioare. Fata noastră încă era la grădiniță. Am știut că nu se va întâmpla nicio nenorocire dacă o scoatem un an de acolo și ne plimbăm cu ea prin mai multe orașe ca să vadă lumea.

Așa am decis să plecăm. N-am avut în minte o durată de timp. Doar ne-am luat tălpășița și duși am fost”, a rememorat Andrei Țigănaș.

”Baza”, în Spania

Potrivit Corinei, în prima fază, ei au dorit să testeze ce înseamnă munca de la distanță, din țări străine, și în ce măsură acest nou mod de viață este fezabil.

”După lunile de lucrat de acasă în timpul pandemiei, am văzut că munca noastră poate fi făcută și fără să stăm în zeci de întâlniri fizice. Ne era dor să călătorim, așa că am vrut să testăm câteva luni de muncă remote din altă țară.

Tocmai pentru că am pornit fără mari așteptări, cu gândul că e un experiment, o perioadă (scurtă, lungă, urma să decidem pe parcurs) nu am pus presiune pe noi să decidem cât stăm. De asta am și închiriat în primul an locuințe pe durată de 2-3 luni, prin AirBNB, ca să putem ușor să plecăm dacă am fi dorit asta”, și-a amintit Corina.

”Baza” și-au stabilit-o de la bun început în Spania, iar în primul an au explorat țara prin prisma mai multor orașe în care au locuit în intervale scurte de câte două sau trei luni, periplu care i-a făcut să fie percepuți ca nomazi digital.

”Eu unul nici nu cunoșteam termenul. Nu eram conștient că există un nume pentru ceea ce noi facem.

Ulterior, după un ciclu de 9 luni de schimbat localități, am decis să ne stabilim în orașul Carboneras și să rămânem acolo pentru ca Maria să poată începe grădinița în anul următor.

Acum suntem pe jumătate nomazi: în lunile de școală, septembrie – iunie, stăm în Carboneras pentru ca Maria să-și facă programul obișnuit de școală, mai ales acum că a intrat în clasa întâi. Verile plecăm la drum și explorăm noi țări. Explorăm pe intervale de timp mai lungi, de o lună sau o lună și jumătate”, a explicat Andrei.

Unde sunt Maria și Andrei acolo e acasă

Astfel, în 2023 cei trei și-au petrecut o mare parte din vară în sudul Franței, iar în 2024 au fost în Maroc, iar în vara acestui an plănuiesc să viziteze țările baltice. Vor sta în Riga o lună și jumătate, iar de acolo vor porni în vizite spre Lituania, Estonia și Finlanda.

”Noi vara nu ne facem concedii standard cu hotel și circuit ghidat, ci încercăm să facem imersiuni în cultura locului: luăm apartament pe durată mai lungă, cumpărăm hrană de la magazin, gătim acolo și încercăm să trăim ca niște localnici ca să simțim cum e”, a mai spus Andrei Țigănaș.

Corina a menționat că și-a dat seama că, oriunde o vor purta valurile vieții, ”unde sunt Maria și Andrei acolo e acasă”.

”În acest moment simt că acasă e în Carboneras, pentru că aici avem spațiul nostru, aici ne reîntoarcem din călătorii. Poate peste câțiva ani acasă va fi în altă țară sau în alt oraș.

Luăm experiențele care vin spre noi pas cu pas, știm că oricând putem decide că pentru noi altul e acum drumul sau locul potrivit. În ultimii 3 ani am locuit în Spania, în 4 localități diferite, Maroc, Franța și România”, a mai spus Corina.

Timp de relaxare

Întrebat care este programul lor zilnic și cu ce diferă dacă ar fi rămas în România, Andrei a afirmat că în timpul în care se află în Carboneras, 9 luni pe an, se trezește în jurul orei 7, după ce, anterior, mulți ani, până s-a născut Maria, practica era trezitul la ora 5, dar s-a săturat de ea între timp.

”Sunt multe clișee în industria de dezvoltare personală pe care noi le îngurgităm pe pilot automat fără să știm de ce.

După ce ne trezim, eu am obiceiul să citesc dimineața jumătate de oră. Îmi cade extraordinar de bine și mă pornește mai bine. La ora 9 o duc pe Maria la școală, pe jos, pentru că orașul e mic și facem maximum 10 minute în plimbare. Uneori, după ce las fata, dau o tură pe faleza mării tot ca să mă încarc.

Când revin acasă, Corina e deja la calculator lucrând.

Mă instalez și eu în cealaltă cameră și îmi încep programul obișnuit. Sunt zile în care am sesiuni 1 la 1 cu cursanții, alte zile în care țin traininguri, scriu sau lucrez chestiuni legate de administrarea firmei”, a spus Andrei.

Siestita nu lipsește

Corina a subliniat că primele ceasuri ale fiecarei zi a săptămânii sunt dedicate pregătirilor pentru școală a Mariei, iar după ce fetița pleacă cu Andrei, începe lucrul cam de la ora 9 și până când ea revine de la școală, la ora 14,15.

”Luăm prânzul împreună, încercăm să ne și odihnim după masa, celebra siestita, iar după-amiază eu și Maria ieșim pe plajă, în parc sau la diverse întâlniri cu prieteni ori activități (role, trotinetă, bicicletă). Andrei lucrează mult după-amiaza, dar în două dintre seri stă el cu Maria două ore, ca să pot merge eu la yoga. Seara cina o luăm tot împreună, pe la ora 20,00, apoi citim cu Maria și ne pregătim pentru somn.

În weekend putem să dormim cât avem nevoie, deși Maria e sus tot la 7. Încercăm să nu lucrăm în weekend – sunt totuși excepții, dacă am eu un eveniment ce se desfășoară în weekend sau ține Andrei cursuri intensive la sfârșit de săptămână.

Sâmbătă și duminică profităm de timpul liber împreună să facem excursii de una sau de două zile, iar dacă rămânem pe plan local sigur mergem la teatru, concerte, în vizită la prieteni și ieșim noi trei sau cu colegii Mariei pe plajă să ne jucăm sau să ne bălăcim, în funcție de vreme”, a povestit Corina.

Diferența de fus orar nu contează

Diferența de fus orar de o oră între România și Spania nu îi deranjează deloc, dar Andrei admite că are o problemă cu oamenii care, în general, tind să fie hiperactivi, gălăgioși și interacționali la ore matinale.

”Mitraliază de pe la ora 8 mesaje și telefoane, în timp ce eu prefer să folosesc diminețile pentru muncă de adâncime, creativitate, planificare și nu plăți de facturi sau rezolvat urgențe. Sarcinile mărunte suferă amânare pe după amiaza sau seara. La fel și discuțiile organizatorice.

Am, bunăoară, colaboratori în România care-mi oferă sprijin în activitate precum administrativ, marketing, tehnic, design, relații clienți. Mi-a luat timp să-i fac să mă înțeleagă că dimineața e un interval pe care îl dedici liniștii, atenției și profunzimii, nicidecum gălăgiei inutile. Am dus o luptă grea să-i aduc pe ritmul meu circadian, dar asta n-a avut legătură cu fusul orar. A fost doar o diferență de perspectivă asupra vieții și a durat să ne armonizăm”, a explicat Andrei.

Nici Corina nu resimte diferența de fus orar, deși, de câteva ori a intrat într-o întâlnire online la ora Spaniei în loc de ora României, dar deja le-a intrat în automatism să le noteze corect în calendar.

Viteza la internet

Un element vital pentru o familie de nomazi digital o reprezintă conexiunea la internet, viteza și costul, elemente musai de luat în seamă pentru cei care își desfășoară activitatea online.

”Peste tot unde am mers am avut un internet de foarte bună calitate. În ceea ce ne privește nu am simțit diferențe”, spune Andrei, aspect confirmat și de Corina care recunoaște că și-au pus această problemă în momentul în care au pornit în această aventură, în urmă cu 3 ani.

”Din fericire, internetul funcționează bine peste tot, inclusiv în zone rurale și în Maroc am avut net bun”, a spus aceasta.

Maria vorbește spaniolă ca o spanioloaică

Maria a fost cea care s-a adaptat incredibil de bine noii situații, astfel că a ajuns să vorbească în ambele limbi în paralel și face lejer trecerea de la una pe cealaltă și și-a făcut prieteni peste tot.

”Sunt tare mândru de inteligența ei socială”, arată, mândru, tata Andrei.

Corina crede că fata s-a adaptat chiar mai ușor decât ei.

”Acasă vorbim româna în 99.9% din cazuri. Doar dacă ne jucăm că eu sunt învățătoarea, atunci mutăm pe spaniolă pentru că ia jocul foarte în serios. Citim în română, spaniolă și engleză, dar limba de bază e româna la noi acasă.

Cultural și lingvistic Maria s-a adaptat extrem de ușor, persoanele care nu ne cunosc nu cred că nu e nativă de spaniolă, iar învățătoarea și profesorii ei spun că are un nivel lingvistic foarte bun – se și miră când le spun că noi acasă nu vorbim spaniola. O chestie amuzantă e că mereu ne corectează când vorbim în spaniolă, ea prinde toate subtilitățile limbii și ne atrage atenția când facem greșeli.

La școală vorbește doar spaniola, la fel și cu prietenii ei, a prins repede limba, deși în urmă cu 3 ani nu știa o boabă. De altfel, colegii și prietenii ei sunt din multe țări, nu e singura străină din clasă și dintre prietenii ei, are colegi din Spania, Franța, America de Sud, Maroc, Ucraina”, a menționat Corina.

Vecinii din Carboneras

Vecinii clujenilor din Carboneras sunt foarte fascinați de activitatea Corinei și de faptul că ea face comunicare, printre altele, pentru proiecte culturale și artistice din România, astfel că fibra artistică a spaniolilor s-a cuplat imediat cu activitatea Corinei.

”În ceea ce mă privește le-a luat timp să înțeleagă ce fac eu ca profesor de dicție, dar au vibrat imediat la ideea că scriu cărți. I-a fascinat treaba asta și mă roagă să traduc volumele. Poate într-o zi..”, a adăugat Andrei.

Din punctul de vedere al Corinei, oamenii cu care au interacționat în ultimii 3 ani au fost neașteptat de simpatici, de drăguți și de dornici să ajute.

”Deși suntem de puțin timp aici, avem deja prieteni care au sărit să ne ajute când am rămas cu mașina în drum, în pustietate, când avem vreo stricăciune în apartament sau pur și simplu care  vin să ne facă mici sau mari cadouri neașteptate sau să ne invite la ei acasă sau să mergem împreună în excursii.

Li se pare tare interesant stilul nostru de viață și modul în care alegem să călătorim. Deseori ne-au spus că și lor le-ar fi plăcut, poate, dacă ar fi avut alt context, alt job, altă perioadă a vieții”, a spus Corina.

Dezavantajele vieții de nomad digital

Viața de nomad digital are, însă, și câteva dezavantaje, descoperite de cei doi soți pe parcurs.

Conform lui Andrei, principala greutate pe care a resimțit-o a fost lipsa de ajutor solid în îngrijirea și creșterea Mariei, în condițiile în care, acasă, în România, oferta de bunici, unchi și mătuși e generoasă.

”În Spania responsabilitatea a fost doar a noastră, cu excepția câtorva bone care nu puteau să ne acopere necesarul. În general, unul dintre noi stă cu Maria, iar celălalt lucrează. Nu e ușor, dar am învățat să fim eficienți și bine organizați.

Orice decizie are un preț, iar noi înțelegem să-l plătim pentru că știm valoarea adăugată pe care o primim la schimb”, a menționat Andrei.

Lipsește familia

La rândul său, Corina a completat că unul dintre lucrurile pe care le-a simțit pe propria piele e că niciun avantaj nu vine și fără, cel puțin, un dezavantaj, dar fiecare poate alege care e drumul potrivit și cum îi e mai bine:

”Unul dintre dezavantaje e faptul că nu avem familia și prietenii noștri din România alături. It takes a village to raise a child – dar când schimbi satul sau ești nou într-un loc, e mai greu să primești ajutor. Împachetarea și despachetarea frecvente pot din nou să fie deranjante și obositoare. La fel și faptul că trebuie să te acomodezi la noi locuri, la oameni necunoscuți, pe care nu te poți baza, până nu ajungi să-i cunoști”.

Cei doi nu știu cât vor mai lucra din străinătate, dar, deocamdată, s-au obișnuit cu acest stil și le e foarte bine așa.

”E util, eficient, profund și aduce mari îmbunătățiri în calitatea vieții”, consideră Andrei.

Și Corina spune că i se pune des întrebarea “Și, cum e, vă mai întoarceți în România? Rămâneți pe veci în Spania? Tot în Carboneras?”, adevărul fiind că nu au acum un răspuns.

”Acum e bine aici, așadar mai rămânem. Când vom simți că e timpul pentru altceva, cu siguranță vom încerca altceva – altă țară, alt oraș. Poate se va întâmpla când va mai crește Maria, poate când vom simți pur și simplu că e timpul pentru altceva”, a mai spus Corina.

Vrei să pleci? Fă-o

În ceea ce privește recomandările și sfaturile celor care ar dori să le calce pe urme și să devină nomazi digital, Andrei are un răspuns tranșant. ”Just do it!  Dacă nu poți să împachetezi și să pleci în următoarele două luni, nu vei putea nici mai târziu pentru că timpul potrivit nu va veni niciodată. Mereu vor exista motive să amâni. Dacă vrei să faci asta fă-o acum sau deloc. Nu te amăgi”.

Iar Corina susține că a rămas uimită de numărul extrem de mare de persoane care le-au scris și i-au întrebat-o cum au făcut acest pas.

”Ne-au felicitat și mi-au spus că e visul vieții lor să facă asta…numai că familia, copilul, serviciul, șeful, vecinii, apartamentul…toate erau o scuză să nu încerce. Și au fost sute bune de oameni care mă abordau, fie după anunț, fie pe diferite grupuri sau după știrile care vorbeau despre experiența noastră.

Proiect pilot

Motivați de acest interes, am și făcut un prim proiect-pilot dedicat celor care ar vrea să ne calce pe urme, dar nu știu de unde s-o apuce, unde le dăm informații, sugestii, întrebări la care să-și răspundă ca să poată realiza planul aventurii.

Recomandarea mea pentru cei care vor să încerce e fix aceasta: să testeze. Să experimenteze o perioadă scurtă, câteva săptămâni sau luni, fără așteptări extraordinare. Să vadă cum e, cât de ușor/greu e, cum pot să se organizeze și dacă e sau nu pentru ei. Apoi vor putea decide ce fac mai departe”, a conchis Corina.