EXCLUSIV. FOTO. POEZIA Teodorei pentru România. STUDENTA de la UBB îmbină poezia cu FOLCLORUL: „Îmi iubesc țara și originile”

Teodora Larisa Petruț este o studentă de 20 de ani din Brad, județul Hunedoara, venită să studieze în Cluj-Napoca, în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” (UBB). Poartă o dragoste mare pentru țară, iar în timpul liber, cântă și scrie poezii. A lansat mai multe cărți.

„Majoritatea oamenilor mă cunosc în costum popular, cu ciorapi de lână și opinci, cu năframă sau cu părul împletit, iar asta pentru că, de cele mai multe ori, apar în fața lor cu muzică tradițională, cu cântece inspirate din folclorul nostru românesc.

Îmi iubesc țara și originile, folclorul și tradițiile care le definesc, dar nu sunt mândră de cum ne raportăm la ele, ca popor. România e despre Carpați și Dunăre, despre doină și opincă, despre smerenie și credința în Dumnezeu și îmi doresc să nu ne pierdem valorile”, spune aceasta, pentru Cluj24.

Tânăra consideră că toți își doresc o schimbare, dar fiecare așteaptă ca celălalt să facă primul pas. Ea a preluat inițiativa și duce spiritul românesc mai departe, prin muzică și poezie. În cea intitulată „Sunt fiica”, își exprimă dragostea de țară, pe care o vede dintr-o perspectivă a maternității.

„Sunt fiica țării dintre munți,

Sunt fiica României mele,

Ce coase către îngeri punți

Din spic de grâu și praf de stele.

Sunt fiica țării asuprite

De hoarde aspre de păgâni,

A României chinuite

De hoți „cinstiți” și de hapsâni.

Sunt fiica țării veșnic vie

Pe-a cărei umăr am crescut,

Sunt fiica mândrei Românie

În care mama s-a născut.”

„Cioburi”, al treilea volum de poezii: „Sper să apară anul acesta sau anul viitor”

Tânăra a început să scrie în gimnaziu, dar a avut curajul să își împărtășească munca abia în 2018, când a apărut primul său volum de poezii, intitulat „Explozia Sufletului”.

Un an mai târziu, a lansat și cel de-al doilea volum, „Roze și ghimpi”, din care face parte „Sunt fiica”.

„În momentul actual, lucrez la un al treilea volum, intitulat simplu, „Cioburi”, care adună laolaltă cele mai profunde și cuprinzătoare gânduri ale mele. Poezia este parte din mine, ceva de care nu mă voi desprinde niciodată”, explică Teodora.

„Timp” e una dintre operele ascunse în filele noii cărți, pe care Teodora a ales să o prezinte publicului, în exclusivitate pentru Cluj24. 

„Ce îmi ești timp?, neîndurat,

O lacrimă ce curge,

Peste aleanuri, împărat,

Amar, dar totuși, dulce…

Ce îmi ești timp?, atât de crud,

Un pește ce se zbate,

Cu spaimă în nisipul ud,

Când moartea cere moarte.

Ce îmi ești timp?, netrebnic cânt,

Un licăr de lumină,

Căzut pe-al dragostei mormânt,

Sub veghea cea divină.

Ce îmi ești timp?, o, negru vis,

Ce bântuie trecutul,

Zidit din neguri și abis,

Unde străin e lutul.

Tu, timp, ești praful ce îl port,

Pe-a tălpilor spinare,

Vaporul ce se-ntoarce-n port

Și junghiul ce mă doare.”

Activitatea muzicală

Pe lângă pasiunea pentru scris, Teodora cântă muzică populară. Piesele „Cucule cu glas duios” și „M-o făcut măicuța mea” sunt doar două dintre cele care se bucură de înregistrări la studio și videoclipuri. De curând, și-a făcut un canal de YouTube, unde postează proiectele sale muzicale.

„Talentul meu a fost descoperit de către educatoarea mea, la grădiniță, pe vremea când eram un copilaș cu ochii mari și curioși, undeva în jurul vârstei de 4 ani”, spune Teodora.

A fost eleva Mariei Simion, pe care o consideră un om și profesor de excepție.

„De la domnia sa am învățat ce înseamnă respirația, emisia și tot ce ține de tehnica vocală.

Pentru că am urmat un liceu de specialitate, am avut ocazia să lucrez și cu alți profesori dedicați, iar aici o amintesc pe doamna Bianca Iacoboni, care, dincolo de implicare, seriozitate și cunoștințe, mi-a inspirat prietenie și încredere.

Fiecare lecție de canto m-a adus mai aproape de ceea ce sunt astăzi, pentru că mi-a dezvoltat frumos abilitățile și m-a condus spre reușită”, subliniază fata.

Cântăreața de muzică populară care ascultă orice gen

Ce știe mai puțină lume este faptul că Teodora iubește aproape toate genurile muzicale.

„Grație divinității, le și pot cânta. În ultima perioadă, am făcut o pasiune pentru muzica bizantină, în care mă regăsesc și consider că mă pune foarte bine în valoare. N-aș putea să afirm că am o mai mare afinitate pentru un anumit gen.

Pentru mine, muzica e un limbaj universal. Ea se simte și se trăiește, iar ceea ce transmite e un cumul imens de trăiri, ceva ce se pliază perfect pe sufletul care rezonează cu ea”, completează aceasta.

Omul din spatele cortinei: „Am datoria de a mă pune în genunchi doar atunci când mă rog”

Deși recunoaște foarte greu, studenta este mândră de tot ce a realizat până în prezent.

„Știu cât am muncit și câte obstacole am întâmpinat. De fiecare dată când m-am simțit îngenuncheată, mi-am amintit că am datoria de a mă pune în genunchi doar atunci când mă rog. Asta mi-a dat putere. Privind retrospectiv, nu pot decât să mă bucur”, povestește aceasta.

E de părere că toți au pasiuni și talente ascunse, iar pe lângă literatură și muzică, îi place să deseneze.

„Nu ies capodopere de artă din mâna mea, dar am descoperit că e o modalitate foarte bună de a mă relaxa și a-mi pune ordine în gânduri atunci când simt nevoia. Îmi mai place să confecționez diverse decorațiuni pentru casă și grădină, asta când timpul îmi permite”, conchide Teodora.

Studenta poate fi susținută pe Instagram și pe Facebook.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News