EXCLUSIV. FOTO. Iulia e soție, mamă și reseller de HAINE RARE din Cluj, la 23 de ani. A vândut o rochie VERSACE

La doar 23 de ani, Iulia, o tânără din Cluj și-a asumat roluri importante. E căsătorită, are un copil, iar pe lângă jobul principal, se ocupă cu un nou tip de afacere pe internet. Vinde piese vestimentare vintage și retro. De-a lungul vieții, a locuit în mai multe țări, dar a revenit în România, din dragoste pentru Cluj. Diversitatea socio-culturală a ajutat-o să se dezvolte pe plan personal.

„M-am născut în inima Ardealului, la Cluj. Sunt soție și mama unui băiețel de aproape 3 ani. În vara anului 2021, familia și cu mine ne-am retras la țară, lângă Gherla, unde ne petrecem zilele în liniștea satelor românești, în natură, cu animale, jocuri și diferite activități”, spune aceasta, în exclusivitate pentru Cluj24.

La începutul anului 2021, i-a venit ideea de a deschide o pagină de Instagram, unde vinde haine rare.

Magazinul online

„Am fost cumpărătoare fidelă la alte shop-uri vintage pe Instagram ani la rând. Am realizat că iubesc să caut <<comori>> prin second-handurile Clujului, însă un job full-time nu îmi permitea să ajung chiar atât de des pe cât îmi doream la magazinele fizice.

Combinând pasiunea pentru haine vintage cu faptul că mulți alți oameni erau, probabil, în aceeași situație ca mine (nu reușeau să ajungă la magazine, fie din cauza situației actuale, fie din lipsă de timp), am ajuns la concluzia ca vreau să am și eu propria afacere.

Am cautat furnizori, am pus la punct detaliile legale, iar astfel, <<Veschminte>> a luat naștere în mai 2021”, precizează Iulia.

Pentru ea, pagina de Instagram e ca un proiect personal, un hobby de care se bucură în timpul liber.

Haine rare, vândute în câteva minute

Cel mai deosebit articol pe care l-a vândut a fost o rochie Versace din anii 2000.

„Avea spatele gol și niște bretele sexy, un material negru mătăsos și strasuri în forma unor flori. Era absolut minunată. S-a vândut în mai puțin de 5 minute.

Am avut norocul să pot posta pe pagină diferite branduri mari, însă niciodată nu am profitat de nume pentru a cere un preț mai mare”, spune ea.

Cea mai scumpă piesă vestimentară vândută a fost o geacă vintage de piele, care a costat 129 de lei.

Reticența oamenilor și lipsa transparenței vânzătorilor, printre probleme

Cu toate acestea, există și părți neplăcute.

„Cred că marele obstacol al magazinelor vintage sau second hand este că mulți oameni sunt reticenți când vine vorba de a cumpăra îmbrăcăminte deja purtată, se îndoiesc de calitatea materialelor și nu au încredere să cumpere de la o afacere mică, în dezvoltare.

Încerc să lucrez la asta prin a fi transparentă, atât în legătură cu starea articolelor, cât și cu măsurătorile reale, deoarece experiența cumpărăturilor online este mult mai diferită față de experiența celor fizice, unde poți proba articolele și simți calitatea lor”, relatează Iulia.

Ea consideră că un alt impediment ar fi afacerile online neserioase, care promit articole în stare impecabilă, ca ulterior, să livreze piese deteriorate, sau să nu livreze nimic.

„Prin astfel de experiențe, clienții își pierd încrederea de a mai cumpăra online și, inconștient, vor cataloga și alte magazine ca fiind la fel”, adaugă aceasta.

Clienții sunt pe primul loc

Cel mai mult o satisface ideea că poate oferi niște piese de care cumpărătorii să se bucure și care să le aducă zâmbetul pe buze, fiind diferite de ce se găsește momentan în comerț.

„Sunt încă la început de drum, este mult loc pentru îmbunătățiri, dar asta o văd ca pe o oportunitate extraordinară de a învăța”, explică tânăra.

Pentru ea, clienții sunt pe primul loc, fiind conștientă de faptul că, dacă au o experiență neplăcută, vor fi dezamăgiți și nu se vor întoarce.

„Principalul meu scop este să mă asigur că fiecare client în parte primește ce a comandat și că îi sunt depășite așteptările. Un alt scop este să rămân constantă cu postările, sa rămân relevantă într-o piață care oferă mii de opțiuni de a procura îmbrăcăminte, într-o lume focusată pe fast fashion, prețuri cât mai mici și micro-trenduri.

Încerc să postez câte ceva pentru fiecare. Încă nu am stabilit un stil anume pentru hainele pe care le caut și, ulterior, le comercializez, vreau ca oricine să găsească ceva potrivit la mine.

Trebuie, totuși, să recunosc că iubirea mea față de piesele colorate și-a lăsat amprenta și pe pagină.

Am avut multe haine ieșite din comun. Încerc, de asemenea, să ofer toate mărimile, deoarece știu cât este de frustrant să nu găsești mărimi mai mari decât un M-L”, precizează fata.

Veschminte e un proiect de suflet

Ea caută să își formeze o bază de clienți care să revină cu drag și care să aștepte entuziasmați noile postări.

„Consider că, odată ce dobândești loialitatea câtorva clienți, nu ai nevoie de sute sau mii de urmăritori și de validarea acestora. Calitatea oferită este mult mai importantă decât cantitatea vândută.

Mi-ar plăcea ca <<Veschminte>> să rămână, în continuare, un proiect de suflet și să nu devină o afacere bazată doar pe profit, o activitate transformată în rutină”, susține clujeanca.

Probleme din industria modei: poluarea planetei și exploatarea minorilor

Totuși, nu poate spune că e fashionistă. Crede că are multe de învățat la capitolul stilizare și formare ținute.

„Iubesc, însă, când văd o haină frumoasă, o croială diferită, un pattern nebunesc! Din păcate, industria hainelor nu este, momentan, cea mai sustenabilă.

Milioane de tone de îmbrăcăminte ajung la groapa de gunoi, poluând planeta.

Acestea sunt fabricate în condiții inumane, muncitorii fiind, de multe ori, minori plătiți foarte prost, literalmente exploatați. Mi-aș dori să nu mai susținem astfel de afaceri, însă, din nefericire, prețurile sunt tentante și aceste lanțuri de magazine vor avea mereu cumpărători”, explică Iulia.

Ce haine are în șifonier un retailer de 23 de ani

Stilul vestimentar, în ceea ce o privește, i se schimbă constant.

„Am parcurs diferite etape, de la stilul <<Tumblr>> și grunge din adolescență, până la un look mai business și serios, după ce am devenit mamă și m-am întors la birou. În general, prefer piese timeless și statement, pe care să le poți purta în diferite moduri și care nu se vor demoda niciodată.

Am un șifonier format atât din piese simple, cât și din multe piese unice, colorate și cu cele mai îndrăznețe printuri. Mă consider <<a girly girl>> și deja mi-am obișnuit prietenii și familia cu obsesia mea cu orice este roz, bombonicios, cu puf sau pene! Nu sunt eu dacă nu port și ceva colorat”, completează tânăra.

Jobul principal

În prezent, lucrează full-time la o companie românească ce produce și comercializează șemineuri electrice, unde e reprezentant servicii clienți. A cochetat și cu contabilitatea, însă a constatat că multinaționalele și corporațiile nu i se potrivesc.

„Acum mă ocup de contabilitate doar în cadrul propriei afaceri. Cealaltă ocupație full-time este să fiu o soție și o mamă devotată, roluri pe care le-am îmbrățișat cu mare plăcere, de la o vârstă pe care mulți o consideră fragedă, și care îmi aduc o satisfacție enormă”, punctează Iulia.

Traiul în mai multe țări: despre renunțarea la trecut, integrare și nostalgie

A copilărit la Gherla până la vârsta de 11 ani, după care s-a mutat cu familia în sudul Germaniei. Consideră că a avut o copilărie frumoasă, în ciuda veniturilor modeste ale părinților, despre care spune că au oferit tot ce au putut.

„Îmi petreceam zilele jucându-mă la scara blocului, jucând șotron și fredonând A.S.I.A. sau Andre și aducând maidanezi acasă.

În inocența mea de copil, mi se făcea milă de toate animalele de pe stradă și credeam, cu naivitate, că voi putea să îi aduc acasă și să le ofer un cămin.

Bineînțeles că era imposibil să îi găzduim într-un apartament cu 3 camere, însă părinții noștri nu ne-au certat niciodată, erau mereu supportive în ideile noastre copilarești.

Iubesc și acum animalele. Momentan, am 5 câini și 3 pisici”, spune ea.

În Budapesta a locuit o scurtă perioadă, unde a frecventat gr[dinița. A învățat limba maghiară la perfecție, dar cu timpul, simte că a uitat-o.

„Îmi plăcea la nebunie acea metropolă imensă, atât de diferită față de orașul meu micuț din Transilvania. Mergeam la McDonald’s (pe atunci era ceva wow), priveam artificiile de Anul Nou de pe malul Dunării, mă plimbam în mall-uri și exploram pădurea din apropierea casei împreună cu tata și sora mea.

Am copilărit, deci, în două lumi diferite, ambele având avantajele și dezavantajele lor.

La vârsta de 11 ani, timpul parcă s-a oprit pentru o scurtă perioadă. Știam că urmează să las totul în urmă, prietenii, colegii, o parte a familiei, însă nimeni nu îmi putea explica felul în care avea să se simtă aceasă schimbare, de a mă muta din nou într-o țară străină”, povestește Iulia.

Din fericire, s-a integrat repede și a învățat limba în timp record, dar pentru mama și sora ei, integrarea a fost mai dificilă, aspect care a întristat-o. Era, totuși, recunoscătoare pentru eforturile părinților de a-i oferi comfort și o educație bună, chiar dacă asta însemna să părăsească România.

„Acolo am putut vedea cum funcționează o țară în care legea este lege, în care birocrația nu este o glumă proastă, în care punctualitatea și seriozitatea sunt pe primul loc. Îmi era, totuși, dor de haosul și nebunia din România și reveneam cu bucurie cel puțin o dată pe an”, continuă aceasta.

Motivul pentru care a călătorit în diferite părți ale lumii este faptul că, asemenea multor oameni la vremea respectivă, părinții Iuliei au decis să emigreze din România. Joburile erau mai bine plătite în străinătate, iar educația oferită și mentalitatea vestică erau tentante pentru multe cupluri sau familii tinere, conform spuselor sale.

Simte că a rămas cu învățături și amintiri frumoase în urma experiențelor din străinătate. Îi este dor și o cuprinde melancolia când se gândește la copilăria ei din Budapesta.

A vrut ca fiul ei să copilărească în țară: „Iubim Clujul și tot ce are de oferit”

După ce și-a cunoscut soțul și au devenit o familie, Iulia a locuit pentru încă un an și jumătate în Germania.

„Simțeam că ceva lipsește, orașul nostru era mic și <<mort>>, oportunitățile de muncă nu erau nici ele foarte strălucite, viața socială nu se compara cu ospitalitatea și căldura întâlnite în România.

Ne-am dorit ca băiețelul nostru să aibă parte de o copilărie aproape de familie, să crească în natură, cu animale, noroi, tot tacâmul.

Luaserăm decizia de a ne întoarce în România în viitor, dar nu știam exact când. Odată cu pandemia și situația neclară în care ne aflam, am considerat că acum este momentul și am facut-o.

Nu regretăm deloc această decizie, iubim Clujul și tot ce are de oferit”, conchide Iulia.

Cei care vor să îi susțină mica afacere și care sunt pasionați de stilurile vestimentare alternative, sunt așteptați cu un follow pe pagina de Instagram Veschminte.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News