Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a găzduit sâmbătă, 29 martie, Târgul Facultăților, în cadrul proiectului CaravanaUBB. Evenimentul a avut loc în sala Auditorium Maximum din incinta universității și a fost organizat de către Organizația Studenților din Universitatea Babeș-Bolyai (OSUBB). Aceasta a oferit elevilor o oportunitate unică de a intra în contact direct cu mediul universitar și de a descoperi fiecare facultate din cadrul universității.

Standuri informative și sesiuni de întrebări pentru viitorii studenți

În cadrul târgului, participanții au vizitat standurile facultăților UBB, unde au primit informații despre programele de licență și masterat disponibile. Reprezentanții facultăților au răspuns la întrebările elevilor privind oferta educațională și procesul de admitere. De asemenea, târgul a inclus și sesiuni de informare prin intermediul conferinței UBB Talks, în care au fost abordate teme relevante pentru viitorii studenți.

FOTO. Târgul Facultăților UBB: Oportunități și inspirație pentru viitorii STUDENȚI

Invitați speciali și conferințe interesante

Printre invitații speciali ai evenimentului s-a numărat George Mesaroș de la Statistic Vorbind, iar lista completă a vorbitorilor a fost anunțată pe paginile de socializare ale CaravaneiUBB.

Deplasări în liceele din toată țara

Înainte de Târgul Facultăților, CaravanaUBB a derulat deplasări fizice în licee din întreaga țară. Aceste vizite au avut scopul de a prezenta oferta educațională a Universității Babeș-Bolyai, împreună cu facilitățile, gratuitățile și reducerile de care se bucură studenții clujeni. Deplasările au început pe 19 noiembrie 2024 și au continuat să atragă tinerii din toată țara interesați de viitorul lor academic.

Evenimentul a fost o oportunitate importantă pentru elevii din întreaga țară de a înțelege mai bine ce înseamnă viața de student la Universitatea Babeș-Bolyai și ce oportunități le oferă aceasta.

Daria Mustea

Candidatul la președinție din partea Alianței ”România Înainte”, Crin Antonescu, consideră că susținerea sa de către conducerea centrală a PSD și a conducerilor locale a fost, până acum, impecabilă.

Crin Antonescu a declarat, sâmbătă, la Cluj-Napoca, într-o conferință de presă, la finalul mitingului din Piața Unirii, că inclusiv președintele PSD, Marcel Ciolacu, l-a însoțit la mai multe evenimente electorale.

”Susținerea mea de către conducerea centrală a PSD și a conducerilor județene a fost, până în prezent, impecabilă.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a făcut declarații declarații nete, tranșante. A fost alături de mine la Târgoviște, la Suceava, în județul Prahova.

În plus, prezența dlui profesor Dîncu este emblematică pentru PSD și mă onorează, nu simțeam nevoia să existe și altcineva de la PSD alături de mine”, a spus Antonescu.

Pe de altă parte, candidatul la prezidențiale a precizat că are deplină încredere în liberalii de la PNL Cluj în campania electorală, mai ales că au făcut din Cluj un model de avangardă.

”Astfel de oameni nu trebuie să îmi promită mie că mă susțin. Ei interesul și experiența și raționalitatea politică să înțeleagă că tot ce a însemnat dezvoltarea României până acum nu poate fi riscată”, a precizat Crin Antonescu.

Răzvan Krivach, invitatul lui Marius Aciu la podcast-ul „Clujăreala”, este unul dintre cei mai versatili muzicieni și una dintre cele mai bune voci ale Clujului. Sătmărean de felul lui, Răzvan a parcat acum mulți ani la Cluj, unde a făcut Conservatorul și și-a văzut de proiectele lui muzicale, unul mai extravagant decât altul.  Fostul câștigător al „Cerbului de Aur” din 2008 a ajuns să fie crucificat pentru rolul său din „Jesus Christ Superstar”. Prezență nelipsită de la evenimentele mondene, unde asigura background-ul muzical, Răzvan a continuat să studieze și să învețe și pe alții muzica. Mama muzicii experimentale și tatăl sunetelor care-ți ridică părul de pe brațe, Răzvan Krivach rămâne unul dintre cei mai sofisticați și apreciați muzicieni clujeni.

„N-am avut un background muzical în familie. Am început să cochetez cu muzica în momentul când am început să învăț să cânt. Dar după ce am trecut prin multe experiențe, să zic așa, și îmbrățișând muzica într-un anumit fel, de fapt, nu-i numai muzica, experiența sonoră, sunetele, în general, îmi dau seama că m-am născut în muzică. Scâncetele mele erau pe partitură. Și ceea ce vorbim acum poate fi pus pe partitură. În momentul când mi s-a transformat acest fel de a vedea, de a auzi, capacitatea mea de a observa și spiritul meu de observație și de fapt, senzația respectivă mă împlinea în momentul când exploram ceva, de mic. Aia era înainte de a fi muzica.

VIDEO. Muzicianul Răzvan Krivach, la Clujăreală: M-am născut în MUZICĂ. Scâncetele mele erau pe partitură

Pentru că e o zonă de explorare și e infinită. Nu e un canal restrâns. Deocamdată exploram partea finită. Aia care o știm noi și care era expusă printr-o hartă sau care e expusă prin anumiți parametri pe care îi putem traduce noi ca oameni. Dar, da, deocamdată exploram partea aia. Partea infinită a venit mai degrabă când m-am dus și am ascultat și m-am uitat în spațiu gol. Ceea ce exploram, adică partea finită pe care o exploram la momentul respectiv, mi-a dat un spațiu foarte larg de de jonglare și de a mă cunoaște pe mine în zona respectivă.

Astrologia, care a fost pasiunea mea de mic, a fost înlocuită de oceanografie. Cum s-ar zice, am revenit cu picioarele pe pământ… de fapt, în apă. Jacques Yves Cousteau a devenit eroul meu. Îi „sorbeam” documentarele… Mă uitam de parcă aș fi acolo. Și asta mi-a făcut conexiune cu marea. Am început să-mi doresc să fiu oceanolog. Adică, precum ziceam, din cer în groapa Marianelor. Mi-am dorit să explorez zona respectivă. Și asta mi-a trezit pasiunea pentru botanică, pentru biologie, pentru zona aceasta organică. Dacă pot să spun că înainte, toate stelele le percepeam, le înțelegeam, le vedeam cumva. Îmi plăcea să le simt prezența. Dar era ca și cum aș fi intrat pe un teritoriu abstract. Pentru că adevărul este că nu am fost niciodată acolo. Să pot să le ating. A trebuit să le ating prin abstract.

Nu am simțit nevoia, doar că m-a speriat distanța. Și am zis, eu ca un om nu voi ajunge acolo. La momentul respectiv eram un copil. Și atunci mi-am găsit ceva mai aproape. Pentru că am ajuns într-o zonă organică. Adică… tangibilă. Am trecut prin toate capitolele: astronomie, oceanografie, pictură, desen. Dar încă nu ajunsesem la muzică. Muzica în sine, ca și exprimare.

„M-a stârnit și m-a introdus puțin în zona experimentală”

Totul a început când tatăl meu a vrut să-mi facă un cadou. Să-mi facă un instrument. El fiind fizician, electronist, inventator, cu brevete de invenții, a zis, Răzvan, îți fac o orgă dacă înveți să cânti la pian. La noi în familie, treaba cu muzica nu prea era, să zicem așa. Nu-mi amintesc eu. Se mai asculta, dar cam atât. Tata repara casetofoane, magnetofoane, din astea… Adică tot timpul era muzică, dar era în sensul ăsta, free flow, nu era neapărat ceva… Asta poate m-a stârnit și m-a introdus puțin în zona experimentală.

M-am dus la pian și, la vremea respectivă, ceva nu a pușcat. Parcă nu-mi plăcea practica atâta de mult. Dar, în schimb, am văzut la profesorul meu o chitară în spate. Am zis, aș vrea să cânt la ea. Și profesorul a fost atât de deschis încât zice, da, ia-o! Am luat-o, mă dureau degetele, adică eram și speriat dar, cumva, eram atras de ea. Mergeam la pian și făceam ore de chitară.

Până la urmă, tata nu mi-a mai făcut orgă, în schimb mi-a luat chitară. Ce-mi plăcea mie să fac era să-mi iau chitara și să mă duc în natură, să mă duc pe malul Someșului, sub sălcii. Aia erau copacii mei preferați la momentul respectiv pentru că îmi dădeau o zonă foarte intimă. Și acolo stăteam și studiam la chitară și compuneam. Adică era zona mea safe. Acolo mergeam. Și faptul că puteam să-mi duc instrumentul cu mine… Că altfel trebuia să stau acasă, să studiez”, spune Răzvan Krivach.

Crin Antonescu, mai mult ca sigur că cercul interior de sfetnici de lângă tine au să-ți spună să nu mă iei in serios, că sunt un moș comunist care a luat-o razna și tot vorbește ca o flașnetă stricată despre fabrici, uzine și combinate.

Că totul este în regulă de fapt, economia merge bine din industria de importuri, din industria de imobiliare și din industria de divertisment.

Că vor veni inteligența artificială, digitalizarea și automatizarea și ne vor salva, nu vor mai trebui fabrici, uzine și combinate.

OPINIE. Dragoș Damian: Crin Antonescu, întreabă-i pe politicieni, astăzi la Cluj, câți au intrat ultima dată într-o FABRICĂ

Că atunci când, eventual, economia nu merge bine, asta se întâmplă datorită ”contextului global”, a Chinei și Indiei care sunt fabricile lumii și a lui Donald Trump & Vladimir Putin care vor să împartă mapamondul. Și, pentru ca suntem pro-europeni, să subliniem că sub nici o formă Uniunea Europeană nu are vreo legătura cu evoluția slabă a economiei.

Așa o fi, cine sunt eu să-ți dau sfaturi când ai un cerc interior de sfetnici lângă tine. Dar dacă tot ești la întâlniri prin teritoriu întreabă-i te rog pe politicienii pe care îi întâlnești care este ultima data când au intrat într-o fabrică, uzină sau combinat? Când au pus umărul la construcția unei fabrici, uzine sau unui combinat? Când s-au întâlnit ultima oară cu șefi de fabrici, uzine și combinate să-i întrebe ce probleme au?

Iți spun eu ce probleme sunt.

Aproape nici o șansă în fața importurilor, care beneficiază de subvenții ale costurilor de producție.

„Deficitul forței de muncă specializate și calificate este infernal”

Dificultăți în finanțarea operațiunilor și în recuperarea creanțelor, ceea ce înseamnă deseori umilință în fața creditorilor și debitorilor.

Deficitul forței de muncă specializate și calificate este infernal, prea puține companii lucrează cu licee și facultăți în învățământ dual, iar absolvenții specializați și calificați sunt furați de companiile care nu dau doi bani, la propriu, pe învățământul dual.

Amenințarea creșterii prețurilor la energie plutește în aer, în timp de Sebastian Burduja este înjurat de unii și alții, produsele importate au subvenții masive la energie.

Criminalitatea fiscala –  oriunde te uiți mustește de evaziune fiscala și munca la negru – este cel mai groaznic competitor al fabricilor, uzinelor și combinatelor din România.

Și așa mai departe. Obținerea de autorizări și certificate este o aventura fără termene, aprovizionarea cu materii prime, materiale și echipamente industriale durează luni, daca nu chiar ani de zile, intrarea pe canalele comerciale este sport sângeros – ai întrebat, Crin Antonescu, un producător mic din România ce trebuie să îndure ca să intre pe canalele comerciale?

Când cercul interior de sfetnici de lângă tine va înțelege și îți va spune că trebuie să ne industrializam, că avem nevoie de fabrici, uzine si combinate de mâncare, chimie, energie și apărare, atunci am sa tac din gură.

Apropos, Crin Antonescu, fără nici o legătură cu cele de mai sus sau, cine știe, cu vreo legătură, ieri, la legume-fructe, erau la vânzare struguri din Peru…