EXCLUSIV/ După 20 de ani – un interviu cu Mihnea Blidariu (Luna Amară)

La 20 de ani de la debutul său pe scena muzicii rock, trupa clujeană Luna Amară continuă să facă ce știe ea mai bine, adică un rock de calitate, fără compromisuri și mai ales cu mesaj. L-am abordat pe unul dintre membrii fondatori, Mihnea Blidariu, în ideea de a afla statusul actual al formației și, bineînțeles, pentru un CV al acesteia.

Anul ăsta se împlinesc două decenii de Luna Amară. La mulți ani și la mai mare! În primul rând, de ce Luna Amară? Are vreo legătură cu cartea lui Pascal Bruckner? Cine a sugerat numele?

Da, numele trupei este, de fapt, titlul filmului regizat de Polanski, ecranizare a romanului „Luni de fiere” al lui Pascal Bruckner. Dar asta e singura legătură, noi ne-am gândit mai degrabă la traiul în această societate, nu la relații de cuplu… Numele a fost ales de Nick și de mine.

În ce componență ați debutat și care e componența actuală a trupei?

Sub numele de Luna Amară am debutat în aproape aceeași componența, cu diferența că la chitară era Petru Gavrilă. Înainte am activat sub numele de Tanagra Noise și în acea componență la bas a fost Gyuri Farcaș iar Petru era la tobe.

În ce curent muzical vă încadrați, mai exact, pe ce val al rock-ului?

Rock alternativ cu multiple influențe.

Care sunt trupele tale preferate? Din cine vă inspirați?

E o paletă largă de trupe și nu toate sunt de rock. De la Tool și Porcupine Tree la Alice In Chains și Soundgarden, de la Opeth sau Deftones la Radiohead, Sigur Ros sau Massive Attack, de la Nine Inch Nails la Nothing But Thieves și tot așa… Suntem destul de eclectici când vine vorba de influențe.

Sunteți printre puținele trupe rock care folosește trompeta. De regulă, acesta e un instrument asociat altor genuri muzicale. Poate doar rock-ul simfonic să mai aibă tangență cu el, dintre genurile apropiate vouă. Cum se împacă ea cu sonoritățile mai dure?

Se împacă foarte bine, trompeta e oricum un instrument cu o sonoritate ceva mai aspră dar în același timp și cu o căldură aparte, distantă. A fost un pariu câștigat, cred eu, să folosim trompeta.

În cei 20 de activitate v-ați format deja un public al vostru. Crezi că faptul că aveți mesaje politice a fost un atu în atragerea lui?

Nu am privit vreodată exprimarea opiniilor ca pe un atu ori, dimpotrivă, ca pe un minus. Avem mesaje politice pentru că ne dorim o lume mai bună, dacă și cei din fața scenei doresc același lucru atunci e minunat.

Din cauza acestui gen de mesaje, ați avut probleme cu cenzura, nu?

Da, am fost dați jos de pe scene la Cluj și Bacău, iar la Iași și București s-a renunțat în ultimul moment la prezența noastră în cadrul anumitor evenimente. Toate astea s-au petrecut în 2003 și 2004. Cel mai trist e că inițiativa de a ne cenzura a aparținut organizatorilor, fără ca aceștia să fi fost presați de vreun partid. Dintre acești organizatori, unul, Novăcescu, face și acum evenimente la Cluj, mai ales „dezbateri” cu iz homofob, ultraconservator și fundamentalist ortodox.

Muzica voastră a suferit modificări de-a lungul celor 20 de ani?

Desigur, se numește „maturizare stilistică”. 🙂

În anii ăștia ați concertat alături de mari trupe și artiști din lumea rock-ului. Enumeră câteva și eventual, spune-mi cine te-a impresionat cel mai mult?

Probabil cea mai plăcută amintire și cea mai semnificativă întâlnire a fost la Sonisphere 2010, când am cântat pe aceeași scenă cu Stone Sour, Anathema, Alice In Chains și Rammstein. Concertul AiC a fost, pentru mine, o lecție profundă de modestie, profesionalism și interpretare din și cu suflet. La fel, întâlnirile cu Deftones, Faith No More și Clawfinger au fost, pentru mine, impresionante și semnificative, ca muzician și om.

Știu că pare un pic ciudat să te-ntreb asta, dar totuși, care este piesa ta de suflet Luna Amară și de ce?

„Om”. Pentru că am compus-o pentru fiica mea doar ca să realizez, câteva concerte mai târziu, că e un mesaj pe care-l pot adresa oricărui om întâlnit.

Aveți piese interpretate atât în română cât și în engleză. Aveți vreun album exclusiv în engleză? A prins la fel de bine pe piața autohtonă?

„Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” este albumul nostru care are doar 2 piese in română, restul sunt în engleză. A prins bine, cred, însă e unul din albumele semi-acustice, a avut parte de un public un pic diferit, de aceea mi-e dificil să spun dacă engleza a ajutat sau nu. Oricum, nu este pentru mine și Nick de o importanță capitală dacă versurile sunt în română sau în engleză; compunem și/și, nu avem vreun procent agreat dintr-o limbă sau alta…

Ai fost foarte activ în campanii sociale, cum a fost cea pentru Roșia Montană. Mai ești implicat în așa ceva?

Acum, nu. Acum sunt doar cinic și furios. Mi-am pierdut răbdarea și privesc cu mai mult interes ideea de molotov…

 Știu că voi ați participat de multe ori și pro bono la anumite concerte. Te întreb, se poate trăi din muzică în România?

Din muzică sinceră, fără compromisuri – NU. Din prostituție muzicală, liniștit.

Cum a afectat și afectează în continuare pandemia activitatea voastră? Ați avut concerte anulate sau reprogramate?

Da, am avut concerte anulate, în mai multe orașe. Pandemia ne-a împiedicat să sărbătorim cu un turneu extins cei 20 de ani de activitate și cu greu am putut să facem câteva show-uri în acest sens. Situația este extrem de incertă și avem îndoieli serioase că „scena” își va reveni până în vara viitoare…

Ultimul album, Nord, a apărut acum doi ani. Aveți în lucru un nou album?

Deocamdată nu, dar am vorbit între noi să profităm de această pauză concertistică forțată și să ne apucăm de compus… vedem ce iese.

Cum vedeți voi actuala piață muzicală din România?

Ca să citez dintr-o piesă de-a noastră: „Back to my room and back inside my nest/ It’s obvious I don’t belong”…

Cum vă sărbătoriți aniversarea?

Pe 23 octombrie vom susține un concert aniversar la Cotton Club, de la ora 18.00. Numărul locurilor este limitat la 100, din cauza minunatului virus. Sperăm să vă placă ce v-am pregătit…

Marius Aciu