EXCLUSIV/Ars cu acid sulfuric pe tot corpul, Ovidiu Baboș s-a „încăpățânat” să trăiască. Ajuns nevăzător, a început o nouă viață

În timp ce unii oameni renunță la tot, chiar la viață uneori, clujeanul Ovidiu Baboș este exemplul concret al omului care, deși lovit crunt de destin, nu s-a lăsat învins.

Ajuns nevăzător, a început, la 27 de ani, o altă viață. O viață pe care nu și-o imaginase nici în ruptul capului cu câteva ore înainte de accident.

Ovidiu Baboș, în martie 2008, la aproape 3 ani de la accidentul de la Izvoru Crișului. Foto: Clujeanul

A trecut prin numeroase intervenții chirurgicale la ochi, abdomen, pe spate, mâini și picioare. Apoi a luat-o de la zero: a învățat din nou să meargă, să citească și să scrie, să facă lucruri pe care un om fără probleme nici nu le-ar băga în seamă.

Cluj24.ro vă prezintă o lecție de viață emoționantă și tulburătoare, în același timp, al cărei „actor” este unul din semenii noștri.

Cumplitul accident

Dimineața zilei de 24 mai 2005, aproape de ora 6.00. Ovidiu Baboș (27 de ani) se afla cu prietenul său, Ștefan Lung, într-o dubă Peugeot, la câțiva kilometri de Izvoru Crișului, venind dinspre Ungaria.

Veneau de pe un drum lung și obositor: se întorceau din Germania, de unde aduceau marfă pentru firma la care lucra Ștefan, și se-ndreptau spre casă, la Cluj.

Ovidiu condusese de când au plecat din Germania, dar înainte de intrarea în țară, pe la Borș, Ștefan i-a luat locul. Băuse cafele și Red Bull mai tot drumul și se simțea într-o formă foarte bună.

Cei doi făcuseră o mică pauză la Negreni, unde au mâncat și au băut câte o cafea. După care, cu Ștefan la volan, au plecat spre Cluj.

La nici doi kilometri de hanul de la Izvoru Crișului, mașina în care se aflau cei doi a fost scăpată de sub control, a intrat pe contrasens și s-a izbit violent de o autoutilitară care transporta 3.600 de litri de acid sulfuric de la Turda pentru o firmă din Ungaria.

Șoferii au murit pe loc

Bilanțul a fost tragic: șoferii celor două mașini au murit pe loc. Catapultat din duba Peugeot, Ovidiu a fost găsit într-o baltă de acid sulfuric. Tânărul a agonizat multă vreme și, inconștient fiind, s-a tăvălit în conținutul chimic.

Polițistul constatator, pompierii, dar și martorii care-au apărut imediat după cumplitul accident rutier nu și-au dat seama inițial care era natura transportului, ci doar după ce au remarcat că hainele și adidașii lui Ovidiu au început să se topească.

A stat în comă patru săptămâni

Ovidiu Baboș a fost transportat și internat la Chirurgie I din cadrul Spitalului Județean Cluj, salonul de Arși. Șansele sale de supraviețuire erau extrem de mici. Practic, când a ajuns pe patul de spital, corpul său era numai rană vie.

„Diagnosticul medicilor a fost foarte grav: politraumatisme, arsuri chimice pe față, cap, picioare și pe spate, plagă contuză de 20 de centimetri la cap, rană la gamba dreaptă, șoc congestional”, rememorează după 16 ani, pentru cluj24.ro, Ovidiu Baboș.

Viața lui Ovidiu a atârnat mult timp de un fir de ață. A stat în comă medicamentoasă indusă patru săptămâni.

Când s-a trezit, era tot înfășurat în pansamente, iar ochii erau acoperiți de feșe, la fel ca Ralph Fiennes în filmul „Pacientul englez”.

Fără mari șanse de supraviețuire

Cele patru luni de spitalizare și perioada post-spitalizare au însemnat pentru Ovidiu și familia sa multă suferință. Părinții și fratele său, Lucian, au făcut cu rândul „de serviciu” la Chirurgie I, salonul de Arși.

L-au vegheat, i-au dat să mănânce și i-au cumpărat pansamente ultrasterile, medicamente etc.

Mulți dintre medicii clujeni, chiar dintre cei mai optimiști, nu i-au dat mari șanse de supraviețuire.

Nu însă și prof. Constantin Ciuce, care, împreună cu prof. Dragoș Pieptu, de la Iași, unul dintre cei mai buni specialiști în chirurgie reparatorie, au realizat supraomenescul: i-au făcut transplant la picioare, mâini, față, cap și spate. L-au „reparat” pe dinafară.

În total, Ovidiu a avut nevoie de zece operații de transplant. De exemplu, medicii i-au luat bucăți de piele de pe picioare, spate sau abdomen și i le-au transplantat pe față și pe scalp.

Lupta pentru lumină

Supraviețuitorul accidentului rutier de lângă Izvoru Crișului a fost externat după patru luni de spitalizare și zece operații de transplant de piele, dar a rămas cu un mare handicap: acidul sulfuric îi afectase în totalitate vederea. Însă tânărul nu s-a lăsat bătut.

Voia să-și recapete văzul, iar pentru asta s-a interesat în stânga și-n dreapta cine l-ar putea ajuta. În căutarea „luminii”, a aflat, în octombrie 2007, că în Salzburg, Austria, există o clinică oftalmologică specializată în chirurgie reparatorie cu un personal medical de înaltă clasă.

I s-a spus că are nevoie de un transplant de cornee la ochiul drept. După intervenție, a început să întrezărească puțin câte puțin.

„Vedeam puțin cu ochiul drept. Practic, vedeam forma celui cu care vorbeam și distingeam culorile”, își amintește Ovidiu Baboș.

Intervenții la clinicile din Cluj, Salzburg, Londra și Moscova

Dar situația a început să înrăutățească din pricina unei infecții care îi provoca dureri insuportabile de cap și de ochi. Iar cauza era legată de faptul că ochii îi fuseseră arși de acidul sulfuric.

Medicii erau foarte rezervați, iar unii dintre ei, resemnați.

În următorii ani, Ovidiu a fost de opt ori la clinica din Salzburg, o dată la o clinică din Londra și o dată la o clinică din Moscova. Și asta pentru a încerca să vadă, măcar puțin, cu ochiul drept, că stângul era pierdut.

Costuri uriașe

Intervențiile chirurgicale la care a fost supus Ovidiu la Cluj, Salzburg, Londra sau Moscova, plus tratamentele pe care trebuia să le ia au fost extrem de costisitoare.

De exemplu, o zi de spitalizare la clinica din Salzburg costa 600 de euro, costuri care n-au inclus prețul valvei și al protezei. La acestea, s-au adăugat costurile de deplasare pentru el și însoțitor.

Pentru a putea face față acestor cheltuieli, părinții lui Ovidiu au vândut o garsonieră cu 28.000 de euro, iar o parte din banii obținuți au fost cheltuiți în primele luni după vânzare.

Mișcați de situația în care se afla, dar și de lupta sa teribilă pentru a vedea cât de cât și pentru viață, la urma urmei, oameni cu suflet l-au ajutat financiar pe Ovidiu, printre ei aflându-se și conducătorii firmei la care acesta a lucrat până la accident.

Sumele strânse n-au fost mari, dar s-au dovedit și un stimulent emoțional pentru a continua lupta.

10 ani de procese

Însă nu totul a fost un drum lin și optimist. Trecând, nu simplu, nu ușor, peste situația în care se afla, Ovidiu a trebuit să îndure un alt calvar: lupta în instanță cu societatea din Turda care transporta acidul sulfuric și care nu se considera responsabilă de suferința și felul în care a ajuns Ovidiu în urma accidentului rutier.

A fost nevoie de 10 ani de procese, de mulți nervi și bani cheltuiți, de avocați care ori l-au trădat, vândut ori nu și-au dat interesul pentru clientul lor. Într-un final, în 2017, Ovidiu a avut câștig de cauză.

„În ultima parte a procesului, am fost apărat de o avocată foarte bună, Mihaela Fodor. Ea a descâlcit ițele acestui proces întortocehat și greoi. Cu ea am câștigat”, povestește supraviețuitorul accidentului din mai 2005.

Nu mai voia să iasă din casă

În paralel cu „munca” sa de Sisif, Ovidiu nu s-a lăsat învins în plan personal. Probabil că cicatricile de pe față, de pe cap, mâini și picioare i-au îndepărtat pe unii dintre prietenii săi. Asta l-a mâhnit foarte tare.

Știa că „pe din afară” era altfel decât până la accident, dar sufletul îi rămăsese același, cald și prietenos. Pentru o perioadă, a intrat în depresie. Nici din casă nu mai voia să iasă.

„Ziceai că sunt un zombie! Nu mai aveam chef de nimic, nici măcar să ies la o plimbare, iar când o făceam, rar, ce-i drept, trebuia să-i iau însoțitori pe mama, pe tata, ori pe fratele meu, Lucian”.

A învățat să scrie și să citească la „Pontes”

Însă a găsit prieteni la Asociația de nevăzători „Pontes”, din Cluj. Acolo a învățat să meargă fără însoțitor, doar cu ajutorul bastonului.

Tot la „Pontes”, avându-i drept „dascăli” pe Florin Rădulescu și pe Emanuel Boboiu, membri ai asociației, a învățat să scrie la calculator și să citească folosind programul Jaws, prin care o „voce” îi transmite conținutul fișierului deschis.

În 2007, a început cursuri de masaj printr-o asociație din Cluj, în fapt doar niște elemente de bază, pentru că tips-urile meseriei le-a învățat de la două din prietenele sale de la „Pontes”.

Deși nevăzător, Ovidiu n-a dat deoparte educația și, după accidentul din mai 2005, și-a reluat studiile, doi ani mai târziu, la Facultatea de Business din cadrul UBB.

A absolvit cursurile în 2010, fiind licențiat în Managementul Afacerilor. A-nceput, mai apoi, un master la Facultatea de Științe Politice și Administrative, dar a renunțat la el în primul an. Își deschisese, cu un an înainte, un cabinet de masaj și nu putea face față pe ambele „fronturi”.

Un zâmbet

Viața a început, parcă, să-i zâmbească lui Ovidiu. La sfârșitul lui octombrie 2014, a cunoscut-o pe Lăcrămioara. Era seara de Halloween, iar Ovidiu – deși spune că nu era un fan al petrecerilor, iar al Halloween-ului nici atât, a fost să vadă cum e și să simtă prezența oamenilor.

Acolo a întâlnit-o pe „Lăcri”, cum o alintă el. Au vorbit, au dansat puțin și … Sărbătoarea de Anul Nou au petrecut-o la Cavnic, Maramureș. „A fost cel mai frumost Revelion din viața mea!”, rememorează Ovidiu.

Octombrie 2014. Ovidiu și Lăcrămioara, la prima lor întâlnire. Foto: Arhiva personală

Bianca, odorul lor neprețuit

După 8-9 luni, au făcut nunta, iar în octombrie 2015 s-a născut Bianca, odorul lor neprețuit.

Ovidiu, soția sa, Lăcrămioara, și fiica lor, Bianca. Foto: Arhiva personală

La cabinetul de masaj deschis în 2009, Ovidiu a angajat două persoane.

„Au fost vremuri destul de bune, aș putea spune. Aveam clienți din rândul angajaților de la multinaționale și era foarte OK. Aveam, la un moment dat, patru angajați, dintre care două erau prietenele mele de la Pontes, cele care m-au învățat meseria asta”, povestește, pentru cluj24.ro, Ovidiu Baboș.

Lovit din nou

Dar viața i-a amintit, pentru a câta oară?, că are suișuri și coborâșuri. Ceea ce n-a reușit competiția ori concurența de pe piața Clujului, au făcut-o … politicienii! În 2018, guvernanții de atunci (Viorica Dăncilă de la PSD era premierul în funcție – n.r.) au tăiat unele drepturi pe care societățile cu statut de „unitate protejată”, așa cum era a lui Ovidiu și Lăcrămioara, le aveau.

Activitatea firmei, la jumătate din cauza legislației

„Eu sunt nevăzător. Cu ochiul drept văd doar cât să mă descurc, cu cel stâng nu văd deloc. Deci sunt o persoană cu handicap. Pe de altă parte, firma noastră a angajat persoane cu dizabilități, sunt nevăzătoare ca și mine, de aceea am putut beneficia de statutul de <unitate protejată>. Însă după intervenția Guvernului, în 2018, când au schimbat legislația, ne-a mers din ce în ce mai rău. Am pierdut clienți, apoi a mai fost și perioada asta cu pandemia. Acum, din cei patru angajați, am rămas doar cu doi”, explică Ovidiu.

O luptă continuă

Chiar dacă viața n-a fost o bonă pentru cel care a supraviețuit ca prin miracol accidentului de la Izvoru Crișului, ba l-a încercat de multe, de foarte multe ori, dându-i croșee sau upercuturi în plex, Ovidiu s-a ridicat și luptă în continuare: pentru sănătate, pentru familie, pentru viitor.