Europarlamentarul Vasile Dîncu (PSD) a analizat cifrele și provocările unei armate europene unificate, subliniind că, deși resursele militare ale Europei sunt semnificative, fragmentarea acestora între statele membre face dificilă o coordonare eficientă.

Europarlamentarul PSD Vasile Dîncu abordat, într-o discuție pentru PS News, posibilitatea ca Europa să devină autonomă în domeniul apărării.

„Europa nu este chiar într-o situație disperată din perspectiva apărării. Vă invit să ne uităm la câteva cifre. Datele oficiale recente (includ aici și raportul „The Military Balance 2025” publicat de Institutul Internațional de Studii Strategice – IISS) ne arată că resursele de apărare ale Europei nu sunt de neglijat. Unificarea resurselor militare europene ar crea o forță considerabilă la nivel global.

Cu toate acestea, fragmentarea actuală a acestor resurse între multiple state determină coordonare și eficiență operațională mai dificile. În plus, diferențele în politicile de apărare, prioritățile naționale și nivelurile de finanțare ar reprezenta provocări semnificative în crearea unei armate europene unificate”, este de părere europarlamentarul.

Capacitățile militare UE vs. Rusia

Acesta arată că Europa dispune de 1,97 milioane de militari activi, comparativ cu 1,33 milioane ai Rusiei, și de 2.073 de avioane de luptă, față de 1.026 ale Rusiei. Totuși, deși bugetul de apărare al Europei este de 457 miliarde dolari, Rusia compensează prin creșterea masivă a cheltuielilor militare.

„Dacă tot ni se arată sperietoarea Rusia, haideți să comparăm puțin capabilitățile celor două entități:

• 1,97 milioane de militari activi în Europa vs. 1,33 milioane în Rusia
• 2.073 de avioane de luptă în Europa vs. 1.026 în Rusia
• 457 miliarde dolari este bugetul de apărare al Europei (aproape jumătate din bugetul de apărare al Statelor Unite – aproximativ 900 miliarde de dolari) vs. creșterea masivă a cheltuielilor militare rusești (peste 40% în 2024, depășind cheltuielile combinate ale Europei atunci când se ajustează la paritatea puterii de cumpărare)”, a mai arătat Dîncu.

O armată europeană unificată

Vasile Dîncu subliniază că, deși există structuri de cooperare militară – cum ar fi PESCO (Cooperarea Structurată Permanentă) și inițiativa franceză European Intervention Initiative (EI2) – Europa nu are, în prezent, o armată proprie, iar securitatea sa este asigurată în principal prin NATO.

„Sigur, o să puteți obiecta că atunci când vorbim despre Europa vorbim despre forțe disparate, care nu sunt, în acest moment, nici interoperabile și nici sub comandă unică.

Dar să analizăm puțin. Trecerea tuturor armatelor europene sub o comandă unică ar fi un proces extrem de complex, cu provocări majore din punct de vedere politic, strategic și logistic.

„Apărarea Europei este asigurată în principal prin NATO”

În prezent, Uniunea Europeană nu are o armată proprie, iar apărarea Europei este asigurată în principal prin NATO, unde Statele Unite joacă un rol esențial.

Totuși, ideea unei forțe armate europene unificate a fost dezbătută în mai multe rânduri. Franța că a propus de mai multe ori acest lucru. Există mai multe condiții existente care ar permite unificarea armatelor europene, sigur, nu într-un termen foarte scurt, dar posibil pe termen mediu. În primul rând, există structuri existente de cooperare militară. Uniunea Europeană are deja o Politică de Securitate și Apărare Comună (PSAC), dar aceasta se bazează pe colaborare voluntară între state. Există proiecte comune, precum PESCO (Cooperarea Structurată Permanentă), care vizează dezvoltarea capacităților militare integrate, iar Franța a lansat inițiativa European Intervention Initiative (EI2), menită să coordoneze mai bine intervențiile militare europene”, a subliniat social-democratul.

Provocările unei forțe armate europene unificate

Printre provocările majore ale unei forțe armate europene unificate, europarlamentarul menționează crearea unui Stat Major European Unificat.

„Provocarea principala ar fi crearea unui Stat Major European Unificat. Și aici Uniunea Europeană are deja un Stat Major Militar al UE (EUMS), dar acesta are un rol limitat la planificarea și gestionarea unor misiuni externe, nu la comanda efectivă a trupelor. Este adevărat: o armată unificată ar necesita un comandament unic și o doctrină militară comună, ceea ce ar presupune armonizarea strategiilor de apărare ale statelor membre.

Unificarea bugetelor și statele neutre, printre provocări

Mai sunt și alte provocări:

• Unificarea bugetelor de apărare și standardizarea echipamentelor militare: În prezent, armatele europene utilizează echipamente diferite, produse de industrii naționale (de exemplu, Germania folosește tancuri Leopard, Franța are Leclerc, iar Regatul Unit folosește Challenger), avem 12 tipuri de tancuri în Europa, iar o armată unificată ar trebui să adopte un singur tip de armament și logistică standardizată, ceea ce ar necesita restructurarea industriei europene de apărare sau măcar o anumită coordonare.
• Fiecare stat european are propriile interese strategice și de securitate: De exemplu, Franța are o doctrină militară diferită față de Germania sau Polonia și ar fi  dificil ca toate statele să renunțe la controlul național asupra armatei în favoarea unei autorități centrale europene.
• Sunt state, precum Austria sau Irlanda, care au politici de neutralitate militară și nu ar putea contribui la o armată comună. Tratatul de la Lisabona prevede o clauză de apărare reciprocă, dar aceasta nu implică un angajament militar obligatoriu, așa cum este Articolul 5 din Tratatul NATO, este o prevedere care are nevoie de precizări”, a mai arătat Dîncu.

Europa poate deveni o superputere militară, dar nu pe termen scurt

În concluzie, Dîncu afirmă că Europa preferă în prezent să coopereze în cadrul NATO, păstrând suveranitatea națională asupra forțelor armate. Cu toate acestea, dacă integrarea europeană va continua, pe termen lung, o armată unificată ar putea transforma Europa într-o superputere militară capabilă să își protejeze interesele fără sprijinul SUA.

„Ca să rezum, Europa preferă acum cooperarea militară în cadrul NATO și an inițiativelor UE, fără a renunța la suveranitatea națională asupra forțelor armate. Dacă o astfel de armată ar deveni realitate, aceasta ar transforma Europa într-o superputere militară globală, capabilă să își protejeze interesele fără sprijinul Statelor Unite.

Totuși, din cauza provocărilor politice, economice și strategice, acest scenariu este improbabil pe termen scurt și mediu, dar ar putea deveni fezabil în următoarele decenii, pe măsură ce integrarea europeană avansează. Aşadar, condiții există, restul este o chestiune de voință politică. În fața pericolului sau a șantajului, aceste resurse pot deveni active și Europa se poate pregăti mai bine și mai coeziv din punct de vedere militar”, a conchis politicianul.