Eroul din Someșeni. Asul din aviație care a doborât 11 aeronave, dar a fost ucis, culmea, de fostul său instructor de zbor

Dă numele unei școli și unui aeroclub din Cluj. Și se află pe lista cetățenilor de onoare ai Clujului. Dar cine e tânărul care la nici 25 de ani și-a dat viața pentru țară? Un erou al României, căzut pe câmpul de onoare în ultima misiune a Forţelor Aeriene Române în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Născut lângă aerodrom

Traian Dârjan s-a născut în 18 noiembrie 1920 în Someşeni, Cluj (acolo se afla și atunci un aerodrom al armatei), fiind al patrulea copil al familiei Dârjan.

Rămas orfan de tată de la 3 ani, băiatul a fost nevoit să muncească încă de la 14 ani, pentru a completa bursa parţială de elev de liceu la Cluj.

Rămas şomer, Traian revine în 1939 în satul natal, pentru a face agricultură, dar, privind ore în şir la avioanele care zburau de pe aerodromul din apropiere, decide să devină aviator.

A primit brevetul în 1939. Devenea adjutant stagiar

A învăţat pilotajul, iar apoi a primit brevetul, în decembreie 1939, la Şcoala ARPA (Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei) de la Cluj, apoi a trecut examenul de admitere la Şcoala Militară de la Tecuci. A absolvit-o la 11 aprilie 1942, cu gradul de adjutant stagiar.

Traian Dârjan a rămas pentru câteva luni la Tecuci, ca instructor, dar în octombrie 1943 nevoia de piloţi pe front fiind acută, a fost trimis la Grupul 9 Vânătoare, unitatea care se pregătea la Tiraspol pentru luptă.

A făcut trecerea pe Messerschmitt Bf 109 G, iar la 23 octombrie a fost trimis pe frontul din Rusia, acolo unde Grupul 9 trebuia să înlocuiască Grupul 7.

Primul avion doborât de Traian Dârjan. A ajuns la 11

Nu a durat mult până la prima victorie, din 11, a lui Dârjan: a doborât un IAK de vânătoare la 22 februarie 1944. A urmat un al doilea, la 10 martie, apoi un Lagg la 17 aprilie şi din nou un IAK, la 28 aprilie.

În toate aceste misiuni (de vânătoare liberă sau de escortare a bombardierelor), Dârjan a fost coechipierul căpitanului Gheorghe Popescu-Ciocănel.

Deja luptele se desfăşurau pe teritoriul României. Aviaţia noastră trebuia să facă faţă atacurilor sovietice, dinspre est, dar, şi mai ales, celor iniţiate de americani şi englezi, care dirijau formaţii de sute de bombardiere către obiective ca Valea Prahovei, cu petrolul şi rafinăriile sale, Braşov, unde era uzina I.A.R., Bucureşti, capitala ţării etc.

As în Aviația Română

Aviaţiile aliate română şi germană se confruntau acum cu forţe mult superioare. Deşi numărul victoriilor individuale ale piloţilor noştri creştea (Traian Dârjan însuşi a adăugat câteva B 24 Liberator la scorul său – al şaptelea avion doborât la 24 iunie 1944, ceea ce a făcut ca el să fie considerat un „as”), avioanele pierdute de inamici erau rapid înlocuite iar aceştia continuau să provoace mari pagube patriei noastre.

„Duminica neagră”

Rămâne în istorie ziua de 26 iulie 1944, numită „Duminica neagră”. În acea zi, peste 300 de avioane americane (bombardiere B 24, însoţite de vânători P38 Lightning şi P51 Mustang) au atacat obiective româneşti.

Piloţii români şi-au înscris 11 victorii, dar preţul plătit a fost foarte mare: şapte avioane pierdute, patru piloţi morţi şi doi răniţi. În timpul luptei, Traian Dârjan s-a alăturat adjutantului Iosif Moraru, care tocmai doborâse un P38, în încercare acestuia de a-şi localiza „prada” pentru confirmarea victoriei.

Au fost atacaţi de două Lightning-uri, Dârjan reuşind să doboare unul dintre ele. Luptele contra USAAF au continuat până pe 18 august, atunci când Alexandru Şerbănescu a fost doborât.

Traian Dârjan a încercat să-l avertizeze că este urmărit de Mustang-uri, dar se pare că radioul căpitanului nu funcţiona. A privit terifiat cum Şerbănescu s-a prăbuşit în flăcări.

A căzut făcut prizonier la ruși

Pe 20 august, Armata Roşie a lansat ofensiva Iaşi – Chişinău, iar activitatea aeriană deasupra Moldovei a explodat pur şi simplu. Pe data de 21, adj. stg. Traian Dârjan făcea parte dintr-o patrulă condusă de către căpitanul „Bâzu” Cantacuzino, aflându-se într-o misiune de vânătoare liberă.

S-au întâlnit cu o formaţie de 24 de IL-7, escortate de 6 Yak-uri.

A reuşit să doboare un avion sovietic în zona Iaşi. A doua zi, în timpul unei lupte cu sovieticii, avionul lui Dârjan a fost lovit, iar pilotul a aterizat forţat…în apropierea unei unităţi sovietice de blindate.

A doua evadare

A fost făcut prizonier, dar în timp ce era transportat cu maşina a avut loc un atac al avioanelor Stuka româneşti (bombardiere în picaj) – chiar acelea pe care Dârjan avusese misiunea să le protejeze.

Profitând de deruta ruşilor, adjutantul român a reuşit să fugă, pentru a fi din nou capturat, de altă unitate rusească. Neţinând seama de armistiţiul de la 23 august, ruşii nu l-au eliberat, Dârjan evadând pentru a doua oară.

A ajuns la unitatea sa tocmai la 30 septembrie. Grupul 9 era deja la Turnişor, lângă Sibiu.

A murit într-o misiune în zona Zvolen (Slovacia)

Românii au continuat toată în iarna ‘44-’45 ofensiva spre vest. Vremea a fost destul de rea, îngreunând condiţiile de zbor, dar misiunile nu lipseau.

Dar cât a fost de greu pentru ai noştri, care trebuiau să lupte atât cu inamicul – germanii şi horthyştii – cât şi cu perfidia ruşilor, noii noştri aliaţi!

La 25 februarie 1945, celula formată din căpitanul Bâzu Cantacuzino, comandantul Grupului 9, şi adjutantul Traian Dârjan a decolat pentru o misiune în folosul trupelor terestre în zona Zvolen (în Slovacia de azi). Au întâlnit o formaţie germană de 8 Focke-Wulf-uri 190, care mitralia un detaşament sovietic.

Românii au angajat imediat lupta. Bâzu a doborât un neamţ, dar, preocupaţi să fotografieze avionul căzut, pentru omologarea victoriei, ei au slăbit atenţia, fiind surprinşi de o patrulă de Me 109 germane.

Ucis de fostul său instructor de zbor

Un proiectil de 13 mm l-a decapitat, pur şi simplu, pe Dârjan. Cel care a tras a fost asul german Helmut Lipfert, cel care, culmea, îl instruise pe Traian Dârjan să piloteze un 109 G. Încă nu împlinise 25 de ani.

Adjutantul Traian Dârjan a fost ultimul dintre cei 16 piloți ai Grupului 9, care a murit în timpul Celui de-al Doilea
Război Mondial. Avea un palmares de 11 victorii confirmate si una probabilă și zburase în 176 de misiuni.

Bibliografie:

*Cornel Marandiuc – Inimi cât să cuprindă cerul patriei 

*Mihai Athanasie Predescu – 25 februarie 1945 – Ultima jertfă

cluj24.ro a încercat să ia legătura cu vreo rudă de-a eroului din Someșeni, dar n-a avut succes. Despre Traian Dârjan ne-a vorbit președintele filialei Cluj a Asociației Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA), cmdr.rtr. Laurențiu Buzenchi.

Fost pilot de elicoptere, Laurențiu Buzenchi este un împătimit al istoriei aeronauticii și al aviatorilor români și a acceptat dialogul cu cluj24.ro.

Reporter: A fost Traian Dârjan un pilot talentat?

Laurențiu Buzenchi: Dacă n-ar fi fost talentat, nu ar fi fost ținut ca instructor de pilotaj, imediat după ce și-a luat brevetul. Este clar că avea calități certe. Ca instructor nu e suficient să fii doar un bun pilot, trebuie să fii un bun psiholog, să ai o anumită atitudine față de cei pe care îi pregătești. Să le intuiești stările emoționale, să insiști acolo unde e nevoie, să ai un dialog permanent cu ei.

Sentiment patriotic

Ce credeți, a fost Traian Dârjan un erou în toată puterea cuvântului sau anii tinereții l-au determinat să ia deciziile pe care le-a luat?

Dacă nu trăiești un asemenea sentiment, este greu să-l înțelegi. Eu îl înțeleg, pentru că eu am zburat la Revoluție și s-a tras în draci. Așadar, am înțeles trăirile prin care a trecut el.

Dacă n-ai un sentiment patriotic, dacă n-ai acea dorință de a promova națiunea, de a o respecta și apăra, este greu să te înțeleagă cineva ce sentimente te mână. Datoria? Sigur, poți să-ți faci datoria cu foarte multă prudență și foarte multă conservare. Sau să o faci cu o dăruire exemplară: noi trebuie să apărăm acest pământ, că avem datoria să o facem.

Sunt niște trăiri lăuntrice foarte puternice ca să te convingă să lupți pentru țara ta. Te duci deliberat cu conștiința faptului că poți să fii doborât, poți să fii ucis. Sigur că în sine există acel gând nemărturisit că „poate nu mi se-ntâmplă mie”. Dar,  revenind, da, Traian Dârjan a fost un erou. Un mare erou.

El a fost doborât din imprudența crasă a lui „Bâzu” Cantacuzino, care este considerat cel mai bun pilot român din cel De-Al Doilea Război Mondial. Acest „Bâzu” Cantacuzino îl are pe conștiință pe Traian Dârjan.

Constantin „Bâzu” Cantacuzino. Foto: Historia

A fost Traian Dârjan unul dintre cei mai buni piloți din acele vremuri?

În Aviația Militară Românească, erai considerat as dacă ai doborât 7 aeronave inamice. Traian Dârjan a doborât 11 și una probabilă. Așa a intrat în categoria așilor.