Duminica Floriilor. Tradiții, obiceiuri, superstiții și simboluri

În calendarul ortodox, Floriile se sărbătoresc înainte cu o săptămână de venirea Sfintelor Paști, prevestind cea mai mare sărbătoare a anului, învierea lui Isus Hristos. Simbolul care marchează această sărbătoare este intrarea lui Isus în Ierusalim, călare pe un măgar. Mulțimea care l-a întâmpinat, în semn de cinste și bucurie, arunca flori, frunze de palmier și smochin.

De unde vine denumirea?

Numele acestei sărbători este de fapt Intrarea Domnului în Ierusalim. Sărbătoarea este cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpilor. Denumirea populară de Florii se datorează suprapunerii sărbătorii cu ziua zeiței Flora din calendarul roman. Această zi mai poartă numele de Duminica aspiranților la Botez, deoarece în aceasta zi catehumenii, care fuseseră admiși la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca mărturisire de credință. Această duminică a purtat și denumirea de Duminica grațierilor, pentru că în cinstea ei, împărații acordau grațieri.

Simboluri

În țările în care nu cresc palmieri sau smochini, simbolul Floriilor este salcia. Aceasta simbolizează biruința asupra morții. Un alt simbol este mânzul,  figura neamurilor care urmau să fie chemate la credință. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei.

Tradiții

Creștinii duc la biserică aceste ramuri de salcie, de smochin sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în Ierusalim. La sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu agheasmă, sfințindu-le, după care le distribuie credincioșilor care împodobesc cu ele icoanele.

În unele Biserici este obiceiul ca după Liturghie, să se distribuie cruci mici făcute din frunze de palmier, care sunt mai apoi puse la icoană. În seara din ajunul praznicului, în unele locuri se organizează un pelerinaj sau o procesiune, care pornește întotdeauna de la o biserică și se sfârșește la o altă biserică.

Acestă tradiție are scopul de a aduce aminte de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, dar și de a binecuvânta și sfinți locul, persoanele și orașul în care sunt făcute. Mai mult, se știe că în ziua de Florii se mănâncă pește pentru că rânduiala postului Paștelui permite acest lucru.

Obiceiuri și superstiții

Odată cu sărbătorirea Floriilor, au apărut nenumărate obiceiuri atât la orașe, cât și la sate. Acestea se consideră de sorginte păgână, deoarece odată cu înființarea creștinismului în Imperiul Roman, toate aceste sărbători au fost înlocuite în calendarul creștin.

Astfel, de Florii se fac tot felul de așa zise vrăji, urări sau ursiri. Prin diverse metode, fetele pot afla dacă se vor căsători în anul respectiv, câți copii vor avea și chiar cu cine își vor petrece viața. Tot ca obicei, în partea de vest a țării și nu numai, fetele pun sub un păr o cămașă albă imaculată și o oglindă, obiecte cu care, la lăsarea serii, se pot face farmece pentru noroc, bani și dragoste.

Un alt obicei practicat de fete este spălarea părului în miez de noapte cu apă fiartă și busuioc. Acest obicei se păstrează în speranța că băieții se vor uita după ele. Pentru a fi păzit de orice boală oamenii înghițeau câte un mâțișor de pe salcie, iar părinții își loveau copiii cu aceasta pentru a crește mari, înțelepți și drepți.

În popor se spune că cine se spală pe cap fără apă sfințită poate să albească, iar fetele care nu respectă spălarea cu apă și busuioc nu se vor mărita niciodată.

Un articol de Karla Fanea