Dragoș Damian, CEO Terapia: Puișor, tu ce vrei să te faci când o să fii mare?

„Nu știu nenea, probabil că pasager în avioanele care duc românii să muncească în Europa de Vest”, scrie Dragoș Damian, CEO Terapia.

Am dat treapta 1 la un liceu teoretic, dacă nu intram, eram re-rutat către un liceu profesional cu profil agricol, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

La treapta a 2-a, două clase s-au comasat în una. Dacă nu luam treapta, eram re-rutat la un liceu profesional cu profil industrial, statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

În clasele XI și XII făceam practică o zi pe lună la filatura de mătase naturală din Lugoj și apoi la fabrica „Independența” din Sibiu (exportau în zeci de țări, astăzi închise, probabil sunt mall-uri în locul lor).

Dacă nu luam bacalaureatul statul îmi dădea după absolvire un serviciu.

Am luat bacalaureatul și daca nu intram la facultate statul îmi dădea după armată un serviciu de lăcătuș-mecanic la fabrica „Independența”.

Am intrat la facultate. Statul îmi dădea după cei 6 ani un serviciu la un cabinet medical.

Generația X, părinți sau bunici astăzi la deschiderea noului an școlar, cunoaște și poate confirma din propria experiență și prin propriul parcurs povestea de mai sus – chiar și cei care lucrează la reformele interminabile ale sistemului de educație. În orice etapă de școală sau liceu se putea intra într-un sistem de pregătire care îți oferea cele necesare pentru a-ți găsi un serviciu.

De ce pleacă tinerii din țară

Astăzi, acuza primară din partea societății rămâne aceea că sistemul de educație este desprins de noua realitate și de noile nevoi ale pieței muncii. Adică statul nu poate, nu știe sau nu vrea să dea tinerilor un serviciu după absolvire ca să-i țină în țară, indiferent de forma de învățământ pe care au absolvit-o. Asta pentru că nu știm de câți medici, profesori, ingineri, chimisti, IT-iști, contabili, macaragii, zootehniști, sudori, fierari-betoniști, etc, etc., etc., avem nevoie până în 2030, în așa fel încât să-i formăm și să le dăm un job la capătul liceului, școlii profesionale sau facultății.

Și asta, desigur, pentru că nu avem nici un plan sau schemă de competitivitate economică până în 2030, ca să știm ce vrem să pregătim. Din 1990 încoace școlile, liceele și facultățile, controlate de grupuri din partide sau familii, nu au ținut în nici un fel legătura cu nevoile din piața muncii, generând astfel fie forță de munca pentru export fie analfabeți funcționali.

Educația, la fel ca și sănătatea de altfel, trebuie scoasă din întunericul în care o țin oligarhiile cvasi-indestructibile de partid și de familie. O schimbare administrativă a sistemului de educație și abundență de bani din PNRR sunt necesare însă nu suficiente. O cultură a performanței, competenței și meritocrației nu se poate naște în Generația Z dintr-un sistem de educație sfâșiat de orgolii și interese.

Tinerii ne pleacă din țară pentru datorita neîncrederii în autorități, a corupției, a lipsei unei pregătiri în raport cu locurile de muncă disponibile acum sau peste 10 ani.

Dacă indicatorul numărul unu de performanță al sistemului de educație va fi ANGAJABILITATEA astfel încât la capătul școlii, liceului sau facultății copiii noștri vor avea un serviciu în domeniul în care s-au pregătit și vor ramâne în țară atunci vom ști că reforma din România Educată a fost un succes.