Dr. Simona Rednic: Noi, ca reumatologi, am fost cei mai pregătiți să înțelegem COVID-ul. Seamănă cu bolile noastre reumatice

Dr. Simona Rednic, șeful Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Cluj-Napoca arată cu argumente, într-un interviu pentru Cluj24, că reumatologia nu este o specializare de nișă, fiind vorba, de fapt, de peste 100 de boli musculo – scheletale care trebuie identificate și tratate.

Medicul clujean a identificat și o asemănare între COVID și bolile reumatismale și spune că asta va fi lecție care va fi extrem de importantă pentru viitor.

Reumatologia clujeană, foarte vizibilă

Rep: Ați fost aleasă recent în funcția de președinte al Societății Române de Reumatologie. Ce înseamnă pentru reumatologia clujeană această alegere și ce vă propuneți?

Simona Rednic: Am fost aleasă în urmă cu doi ani președinte ales urmând să intru în funcție din această toamnă. M-am pregătit pentru acest moment și trebuie să recunosc că este unul greu, pentru medicină, în general.

Foarte multe lucruri s-au schimbat, altele se fac la distanță, prin urmare sunt preocupată de această numire. Este foarte important pentru reumatologia clujeană ca președintele societății să fie din Cluj, este, într-un fel, recunoașterea efortului pe care Clinica de Reumatologie din Cluj și Centrul de Boli Rare l-a făcut în ultimii ani.

Reumatologia clujeană este foarte vizibilă, recunoscută la nivel național și internațional, iar numirea mea nu face decât să confirme acest lucru. Ce vreau să fac în următorii doi ani în care voi fi președintele Societății Române de Reumatologie? Voi continua activitatea pe care societatea o face de mai mulți ani, voi încerca să fac reumatologia mai vizibilă. Multă lume consideră reumatologia o specialitate mică, de nișă, ceea ce nu este deloc așa, deoarece este o specialitate mare, cu patologii frecvente și de foarte multe feluri.

Este o specialitate care afectează frecvent un număr mare de oameni, prin urmare nevoia de specialiști este mare. Nu este spectaculoasă la prima vedere, foarte multă lume, inclusiv doctori, cred că noi ne ocupăm cumva de caroserie, iar alții se ocupă de motoare, ceea ce nu este adevărat.

Sunt o mulțime de boli reumatismale care au manifestări la alte niveluri – plămâni, inimă, sistemul nervos central, prin urmare nu suntem deloc niște medici de caroserie…

100 de boli musculo-scheletale

Rep: Cum îi afectează pe pacienți reumatismul? A scăzut vârsta de la care se îmbolnăvesc oamenii?

S.R.: Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să uităm cuvântul reumatism deoarece acesta este folosit de pe vremea când se știau foarte puține lucruri despre bolile reumatice. Aceste boli sunt de foarte multe feluri, deci nu există un reumatism, ci există peste 100 de boli muscolo-scheletale care se manifestă la nivelul genunchilor, a coloanei vertebrale sau umărului si care au cauze variate si de aceea tratamente variate.

Ele sunt diferite, de la boli inflamatorii, cum este poliartrita reumatoidă, sau boli degenerative, cum este spondiloza, sau boli prin microcristaline, cum este, de exemplu, guta, sau boli autoimune cum este lupusul.

Sunt foarte diferite ca și cauză, dar faptul că se manifestă la nivelul articulațiilor este mai mult o întâmplare, iar oamenii se adresează reumatologului, dar cel mai important lucru este să identificăm boala din spatele ei, care poate fi gută, poliatrită sau lupus.

Din această perspectivă, dacă bolile degenerative apar, într-adevăr, la vârstnici, celelalte boli imuno-inflamatorii apar la oameni tineri. Lupusul, de exemplu, are ca vârf de apariție vârsta de 25 de ani.

Rep: Ați constatat scăderea vârstei pentru pacienți cu boli reumatismale în ultimii ani?

S.R.: Dintotdeauna au fost dar, probabil că diagnosticul, nuanțele, nu erau, iar categoriile acestea de bolnavi se pierdeau printre alte diagnostice. Diagnosticul acestor boli autoimune, a colagenozelor este destul de complicat, necesită analize mai aprofundate. Inclusiv aceste boli sunt identificate de destul de puțină vreme.

Clujul, în rețea europeană

Rep: Bolile rare la ce se referă?

S.R.: Definiția bolii rare înseamnă să ai o boală la 1 caz la sub 10.000 de locuitori, dar sunt peste 5000 de boli rare, ceea ce, iată, face ca destul de mulți oameni din jurul nostru să aibă o boala rară. Bolile rare muscolo-scheletale și inflamatorii sunt cele care au această prevalență si e vorba de lupus, sclerodermie, sindrom Sjogren, dermato/polimiozita, boala mixtă de țesut conjunctiv, colagenoze nediferențiate.

Sunt boli rare și complexe care interesează întreg organismul și necesită tratamente imuno-supresoare complicate. Există în Europa, pe lângă CE, 24 rețele de referință pentru bolile rare (European Reference Network), una dintre ele este ReCONNET (rețeaua pentru boli rare musculo-scheletale și autoimune), iar din România, Clujul este singurul centru reprezentat în această rețea.

Condiția a fost să fi avut un număr de pacienți cu astfel de boli rare și avem experiență în recunoașterea și urmărirea acestor cazuri.

Boală cu un singur pacient în evidență

Rep: Care este cea mai rară dintre bolile rare? Ați întâlnit un singur pacient cu o astfel de boală?

S.R: Policondrita recidivantă, de exemplu, este o boală foarte rară iar noi avem cam 20 de pacienți din toată țara în evidență, sau sindromul Muckle – Wells, unde avem o singură pacientă în evidență.

Dificultatea cu aceste boli este că trebuie recunoscute, fiind complicat de evaluat și de tratat. Avantajul de a fi în această rețea europeană este că ne putem sfătui cu alți medici, care știu mai multe decât noi si care au acces uneori la mijloace mai complexe de diagnostic si la terapii mai speciale.

Tratamente pentru bolile reumatismale

Rep: Din punctul de vedere al tratamentului pentru bolile reumatismale, este un tratament cu efect imediat și cât durează recuperarea unui pacient, mai ales în cazul tinerilor?

S.R.: În ultimii ani, s-au făcut progrese uriașe în tratamentul bolilor reumatismale, mai ales în cazul celor inflamatorii.

Condiția este ca boala să fie recunoscută devreme, tratamentele să fie instituite devreme la pacienții potriviți. Pentru patologia degenerativă, cea a vârstnicului, acolo sunt mai puține progrese terapeutice, avem doar niște mijloace de protecție.

Cu vârsta, articulațiile se degradează, iar acolo se poate interveni cu o recuperare care rămâne extrem de importantă. Se înlocuiesc articulații, protezarea nu mai este o problemă, se face peste tot, avem proteze de șold, de genunchi, chiar la umăr, dar nu avem un mijloc pentru oprirea procesului patogenetic, așa cum există în cazul bolilor inflamatorii.

S.R:  Ce recomandați pacienților, ar trebuie să se adreseze medicului specialist la primele simptome, la primele dureri de umăr, de exemplu?

S.R.: Nu neapărat o durere de umăr sau de spate înseamnă ceva rău, depinde de postura pacientului la locul de muncă, de lipsa mișcării sau a unei mișcări incorecte. Nu orice durere articulară are acest prognostic. Care sunt semnele care sugerează o boală care trebuie tratată? În primul rând tumefierile.

Atunci când articulațiile se umflă, este un semnal important iar pacientul trebuie să se adreseze reumatologului. Și medicii de familie trebuie întrebați pentru că și ei știu să se orienteze.

Una dintre dificultăți este selecția cazului, iar în centrul nostru ar trebui să vină cazuri selectate cumva, să nu se indrume către noi  toate durerile de genunchi sau spate care ar putea fi rezolvate anterior în teritoriu, ci doar acele cazuri care au nevoie de intervenție speciala sau de expertiza de specialitate.

COVID, o boală complexă

Rep: Ținând cont de experiența pandemiei de anul trecut și din acest an, cum influențează COVID-ul pacienții cu boli reumatismale?

S.R: Bolile reumatismale sunt boli cronice, astfel că este vorba despre o relație constantă pe care un pacient trebuie să o aibă cu medicul curant, relație mult afectată în ultimul an din cauza pandemiei. O perioadă, pacienții nu au venit deloc, apoi au venit cu spaimă, cu programări și așteptare. Nici acum nu lucrăm la capacitatea maximă, ci la jumătate, ca să menținem distanța corespunzătoare, să avem mai puțini pacienți în salon, să nu se aglomereze în camerele de așteptare

Comunicarea la distanță, telemedicina, a fost o soluție, dar în bolile complexe cu care ne confruntăm, sunt lucruri care trebuie văzute, pipăite, identificate. Faptul că vorbești la telefon sau pe Zoom nu este suficient, mai ales într-o specialitate de detaliu cum este reumatologia.

Depresia și anxietatea cauzate de pandemie sunt factori care coboară pragul durerii, fac ca durerea să fie resimțită mai intens.

O altă problemă mare de care ne-a fost teamă la începutul pandemiei COVID a fost faptul că pacienții noștri sunt imuno-deprimați, si deci  riscă infecții mai mult decât restul populației.

Am fost foarte speriați la începutul pandemiei că pacienții noștri, care primesc terapii imuno supresoare, vor face COVID mai ușor și forme mai grave.

Ce am învățat în ultimul an a fost că nu neapărat trebuie să se întâmple aceste lucruri.

Cumva, noi, ca reumatologi, am fost cei mai pregătiți să înțelegem COVID-ul, fiindcă seamănă cu bolile noastre reumatismale.

Medicamente pentru COVID

Este vorba de reacția imună pe care unii oameni o dezvoltă la COVID. Așa este și în bolile reumatismale, care apar la persoane care au o oarecare predispoziție genetică și care fac o reacție imună.

Multe dintre medicamentele pe care noi le folosim sunt folosite în tratamentul COVID – cortizonul sau dexametazona salvează vieți, sau tocilizumab-ul, medicament luat din poliartrita reumatoidă și folosit la pacienții COVID.

Hidroxiclorochina, în mare vogă anul trecut pentru tratamentul SARS Cov2 , este medicamentul principal al pacienților cu lupus. Foarte multe din terapiile care s-au dovedit eficiente la COVID sunt terapii reumatologice.

Complexitatea COVID seamănă foarte mult cu complexitatea bolilor reumatismale și, cumva, de la COVID învățăm ceva și despre bolile noastre și aceasta va fi lecție care va fi extrem de importantă pentru viitor.