Distanțarea socială nu e o idee nouă. Această metodă a salvat mii de vieți în timpul pandemiei din 1918

În 1918 a avut loc ultima mare pandemie, este vorba de cea de gripă spaniolă, declanșată pe fondul primului război mondial. S-a răspândit în multe țări odată cu întoarcerea soldaților de pe front, afectând în principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată. Virusul a făcut între 50 și 100 milioane de victime între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea neagră. Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.

Dar să vedem cum au reușit unele orașe americane să ”aplatizeze curba”, că tot e o expresie la modă în această perioadă?

Philadephia a detectat primul caz pe 17 septembrie 1918. În ziua următoare, în încercarea de a opri răspândirea virusului, oficialitățile au lansat o campanie împotriva tusei, scuipatului și strănutului în public. Și totuși, 10 zile mai târziu, în ciuda epidemiei care sta să izbucnească, orașul găzduia o paradă la care erau așteptați 200.000 de oameni.

Orașul a avut 748 de morți la suta de mii de locuitori după 24 de săptămâni de pandemie. Philadelphia a așteptat opt ​​zile după ce rata morților a început să decoleze înainte de a interzice adunările și a dispune închiderea școlilor. Acest oraș a suportat cea mai mare rată de deces din toate orașele studiate.

San Francisco a înregistrat 673 de decese la suta de mii de locuitori. După relaxarea măsurilor de distanțare socială, San Francisco se confruntă cu un al doilea val de decese.

New York-ul a raportat 452 de morți la suta de mii de locuitori, după aceeași perioadă. A început carantina foarte devreme, după 11 zile, înainte ca rata mortalității să crească. Orașul a avut mortalitatea cea mai mică de pe coasta estică.

St. Louis a avut 358 de decese la suta de mii de locuitori. Orașul a instituit măsuri de distanțare socială aspre și a avut o rată a mortalității scăzută. Aici a întârziat mai mult vârful deceselor dar s-a confruntat cu o creștere abruptă a curbei în momentul în care a relaxat temporar restricțiile.

De ce a avut St. Louis cea mai scăzută rată a mortalității? Pentru că, la două zile de la apariția primului caz, orașul a închis cele mai multe adunări publice și a introdus persoanele infectate în carantină în casele lor. Astfel, cazurile au încetinit.

În Statele Unite, cazurile de gripă au continuat să crească până când, în sfârșit, pe 3 octombrie, școlile, bisericile, teatrele și spațiile de adunare publică au fost închise. La doar două săptămâni după primul caz raportat, au existat cel puțin 20.000.

Desigur, reacția cetățenilor în ceea ce privește respectarea restricțiilor este o altă poveste: de exemplu,în 1918, un ofițer de sănătate din San Francisco a împușcat trei persoane când acestea au refuzat să poarte o mască de față obligatorie. În Arizona, poliția a dat amenzi de 10 dolari pentru cei prinși fără echipamentul de protecție.

Dar, în cele din urmă, cele mai drastice măsuri au dat roade. După implementarea unei multitudini de închideri și controale stricte la adunările publice, St Louis, San Francisco, Milwaukee și Kansas City au răspuns cel mai rapid și mai eficient: intervențiile au fost creditate cu reducerea ratelor de transmisie cu 30 până la 50 la sută. New York City, care a reacționat cel mai devreme la criză, cu carantine obligatorii și ore de lucru eșalonate, a înregistrat cea mai mică rată de deces pe coasta de est.

Gripa din 1918, cunoscută și sub denumirea de gripă spaniolă, a durat până în 1920 și este considerată cea mai mortală pandemie din istoria modernă. Astăzi, în timp ce lumea caută o reacție la atacul  coronavirusului, oamenii de știință și istoricii studiază focarul din 1918 pentru indicii cu privire la cel mai eficient mod de a opri o pandemie globală. Eforturile implementate atunci pentru a influența răspândirea gripei în orașele din America – și rezultatele – pot oferi lecții pentru combaterea crizei actuale.

Un articol de Marius Aciu

sursa: National Geographic