Din Pakistan în România. Poveștile livratorilor care și-au găsit un viitor aici: „Cel mai greu e că suntem departe de familie”

România a devenit pentru tot mai mulți muncitori străini o destinație de muncă stabilă și promițătoare.

Cu un deficit de forță de muncă în domenii precum construcții, transport sau servicii de curierat, țara noastră a deschis porțile pentru mii de lucrători veniți din Pakistan, Nepal, India sau Bangladesh.

Printre ei se numără și Abrar Muhammad Danish și Jamshaid Haroon, doi pakistanezi care de peste doi ani își duc traiul în România și lucrează ca livratori.

Departe de casă, cei doi și-au construit o viață nouă, descoperind oportunități, dar și provocări specifice adaptării într-o altă cultură. Poveștile lor arată o realitate pe care tot mai mulți români o întâlnesc zilnic – atunci când primesc o comandă de mâncare sau un pachet de la un curier străin.

„România e o țară bună pentru muncă”

Abrar Muhammad Danish a ajuns în România printr-o agenție din Pakistan și spune că a ales această țară pentru că oferea ceva ce nu mai găsea acasă: stabilitate și un venit decent.

„Locuiesc aici de doi ani. Am venit printr-o agenție, pentru că în România sunt oportunități foarte bune pentru muncă. Este o țară bună pentru lucrători. În Pakistan salariile sunt mici, 25.000-30.000 de rupii pakistaneze (în jur de 460 de lei românești – n.red.) și nu poți acoperi responsabilitățile unei familii. Aici câștigăm mai mult și trăim mai bine”, povestește el pentru Cluj24.

Abrar lucrează ca livrator și descrie experiența drept una pozitivă, în ciuda dificultăților de sezon.

„Este o experiență bună, oamenii sunt prietenoși și compania ne sprijină. Singura provocare este iarna, mai ales în decembrie și ianuarie, când e foarte frig. În rest, munca e bună și veniturile sunt mai mari decât în Pakistan”, a adăugat tânărul

Un alt aspect dificil pentru el este legat de alimentație: „Mi-aș dori să avem mai multă mâncare tradițională pakistaneză Halal. Uneori e complicat să găsim ce avem nevoie, dar sper ca pe viitor să fie mai multe opțiuni.”

Pe termen lung, Abrar nu își vede viața în altă parte decât aici: „Da, vreau să rămân în România. Este o țară bună, europeană, cu oportunități.” Și are și un mesaj pentru compatrioții săi: „Îi sfătuiesc să vină. România oferă sprijin și șanse de muncă mai bune decât în Pakistan.”

„Cel mai greu e că suntem departe de familie”

La fel ca Abrar Muhammad Danish, și Jamshaid Haroon trăiește în România de mai bine de doi ani. Pentru el, motivația a fost aceeași: să-și ajute familia cu bani.

„În Pakistan condițiile nu sunt bune, iar salariile mici. Aici câștig mai bine chiar și dacă lucrez același număr de ore. În Pakistan, chiar dacă muncești 12 ore pe zi, nu primești destui bani. În România veniturile sunt mai bune, iar asta contează cel mai mult pentru noi și pentru familiile noastre”, spune el.

Adaptarea nu a fost dificilă, dar există o barieră evidentă: limba.

„Relațiile cu colegii români sunt bune, dar limba e un obstacol. Mulți nu vorbesc engleză și e greu să comunicăm. În rest, nu am dificultăți. Religia și cultura sunt respectate, avem moschei și libertate de practică. Pot merge la rugăciune fără probleme, nimeni nu îmi spune că nu am voie”, a adăugat bărbatul.

Pentru Jamshaid, adevărata greutate nu ține de muncă sau cultură, ci de distanța față de familie.

„Cea mai mare provocare e să fii departe de cei dragi. Am mai lucrat în Dubai și Arabia Saudită, și acolo era la fel. Este un sacrificiu. Soția și copiii mei își doresc să vină aici, dar îi voi aduce doar atunci când voi fi suficient de stabil financiar. Este visul meu să trăim împreună în România”

Întrebat ce sfat ar avea pentru alți pakistanezi care se gândesc să vină, Jamshaid este tranșant: „Să vină cu un scop clar și să se concentreze doar pe muncă. Familia ne trimite aici cu o misiune: să câștigăm bani și să îi sprijinim. Nu trebuie să ne pierdem timpul, să intrăm în conflicte sau să ne risipim energia. Tot ce contează este munca și familia.”

Sprijin pentru integrare: rolul Asociației Angajaților Străini din România

Poveștile lui Abrar și Jamshaid nu sunt izolate. Mii de muncitori străini trăiesc realități asemănătoare în România. Mulți dintre ei se confruntă cu bariere lingvistice, cu dificultăți legate de climă sau de adaptarea la un alt stil de viață, dar și cu dorul de familie.

În acest context, Asociația Angajaților Străini din România joacă un rol tot mai important. Prin programe de sprijin comunitar, informare și integrare, ONG-ul ajută muncitorii veniți din afara țării să înțeleagă legislația, să își cunoască drepturile și să se adapteze mai ușor la viața de aici.

România, noua casă?

Pentru mulți dintre acești lucrători, România a devenit mai mult decât o destinație temporară. Abrar Muhammad Danish și Jamshaid Haroon spun deschis că își doresc să rămână pe termen lung, să își aducă familiile și să își construiască aici o viață stabilă.

„România e o țară bună, europeană, care oferă șanse și stabilitate. Aici putem să muncim, să câștigăm mai bine și să avem un viitor”, spune Abrar.

„Da, vreau să rămân aici. Visul meu e să fiu cu familia mea în România. Este locul unde putem trăi decent”, adaugă Jamshaid.

Pentru amândoi, România nu mai este doar o țară în care muncesc. Devine, treptat, noua lor casă.