DESPRE MARILE SCHIMBĂRI (II) Vechea normalitate nu mai este o opțiune

Scriam în episodul anterior al acestei serii de articole referitoare la emergența marilor schimbări la nivel global despre ”problemele” noastre. Nu puține. Chiar destule și chiar mari pentru noi și pentru viața și universul nostru local și regional, respectiv că avem o pandemie de toată frumusețea, economia este în stand by, școala se deșcolarizează, învrăjbind tocmai principalii actori educaționali, spitalele sunt pline, purtarea măștii și distanțarea rămân obligatorii, în timp ce ”viața” noastră s-a mutat online. Pentru cine poate intra și poate rămâne online.

Totul trebuie revizuit

Mai subliniam că, dacă eram convinși că viitorul ne va surprinde pe toți, cu siguranță nu ne așteptam să ne surprindă așa de repede și chiar pe noi. Și totuși, ne-a surprins. Și ne-a zdruncinat rău. Nu numai starea de sănătate, ci și mentalitățile și, mai ales, rutinele.

Nu mai departe de ianuarie a.c., când nu intrasem încă în pandemie, puteam citi cu o oarecare seninătate în comentariile despre și după cea de-a 50-a ediție a Forumului Economic Mondial de la Davos (21-24 ianuarie) că ”Toată viața noastră așa cum o cunoaștem va fi în câțiva ani istorie. Noile tehnologii, inteligența artificială, digitalizarea pătrund masiv în toate domeniile. Odată cu noua ordine tehnologică și neliniște climatică se naște o nouă viziune despre cum trebuie să arate realitatea din jurul nostru.

Valul schimbării îi va spulbera pe cei care nu înțeleg direcția. Nu vom avea nici o șansă dacă nu vom ieși din matricea, din mindset-ul ultimelor trei decenii scurse de la căderea comunismului. Totul trebuie revizuit, lăsat în urmă, trecut în plan secundar. Sigur, autostrăzile sunt în continuare importante, trebuie să le construim odată înainte să ne blocăm fizic în România, dar în același timp ar fi util să înțelegem că pe radar au apărut între timp provocări și mai mari.

Pe aceste autostrăzi care azi lipsesc, dar și în marile orașe, va trebui să avem un nou tip de infrastructură destinat mașinilor electrice. Sistemul energetic național va trebui adaptat pentru consumul de electricitate care în câțiva ani va exploda. Toate politicile publice vor trebuie concentrate în această direcție”.

Și totuși, scenariile se repetă

Dacă ”profeția” lui Dan Tăpălagă referitoare la pregătirea prioritară a sistemului energetic național pentru explozia emergentă a consumului de electricitate, interesantă nu numai în sine, ci și ca anticipare practică la nivel de Românie modernă, a fost și este acum amânată de explozia pandemică a infectării cu virusul SARS-CoV-2, nu este mai puțin adevărat că pandemia de Covid-19 are, în esență, același scenariu de abordare descris în cazul anticipatei, dar încă neobiectivatei ”explozii” a consumului de energie electrică, în sensul că întregul sistem național de sănătate a trebuit de urgență adaptat pentru combaterea pandemiei și toate politicile publice concentrate în această direcție.

Un program complex și greu de gestionat, tocmai pentru că îi lipseau fundamentul solid și arhitectura inteligentă pentru susținere și dezvoltare, toate acestea anticipate prin politici emergente și prospective de ”inventare” a viitorului.

Un program defensiv, alterat de rănile încă nevindecate ale sistemului sanitar (vechile teme nerezolvate), lupta cu pandemia fiind transformată nu de puține ori într-un spectacol improvizat, gestionat de diletanți.

Cu certitudine, viitorul nu așteaptă pe nimeni

Concluzia desprinsă e una simplă și clară: nici viitorul și nici pandemiile nu așteaptă pe nimeni și ne vor surprinde în continuare pe toți. Cu deosebire dacă rămânem cantonați în trecut.

Ca dovadă, și avertismentul comisarului european pentru sănătate şi siguranţă alimentară, Stella Kyriakides, care a declarat în cadrul celei de-a 23-a ediţii (30 septembrie-2 oct. 2020) a Forumului European pentru Sănătate de la Gastein (Austria) că întoarcerea la vechea normalitate nu mai este o opţiune și că provocările importante, precum pandemia COVID-19, pot fi depăşite „prin parteneriate, solidaritate şi multilateralism”, susținând înfiinţarea Uniunii Europene a Sănătăţii „pentru ca în viitor să fim mai bine pregătiţi, pentru a avea instrumentele corespunzătoare şi pentru a răspunde în mod eficient la ameninţări.”

Să sperăm, așadar, într-o uniune europeană fără măști, nici chiar mascată. Pentru a ne putea bucura colocvial de aproprieri prietenești, de liberă circulație din nou, cu sau fără Schengen, de plajele însorite ale Mediteranei și de zâmbetul sănătății depline. Fizice și morale.

Mircea Bertea

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Gh. Lazar” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură