Declinul anunţat al dolarului

În trimestrul doi al anului 2020, toate economiile mari sunt în grea suferinţă. Cea mai lovită pare economia americană. Şi singura care pare că îşi revine e economia Chinei. Despre planul de salvare a UE nu s-a mai auzit nimic, deocamdată se bazează doar pe efectul de anunţ pentru a preîntâmpina un atac al pieţelor. Când şi cum se va pune în practică, cine sunt, de fapt, creditorii şi cum va fi primită în toamnă de diversele ţări federalizarea care vine la pachet cu planul de salvare ? Mister şi coronavirus !

Dar evenimentul major, de adâncime, care depăşeşte şi miza alegerilor americane din noiembrie 2020, pare a fi extincţia, moartea dolarului american ca monedă de rezervă mondială. Se înţelege că odată cu declinul dolarului declină şi puterea economică a Americii. Care va rămâne doar cu cea mai puternică şi întinsă armată din lume. Şi, bineînţeles, cea mai costisitoare. Pe lângă datoriile faraonice ale SUA, care sunt din ce în ce mai greu de gestionat.

„Pentru a repune pe şine economia americană, guvernarea trebuie să renunţe la angajamentul său de a menţine statutul de monedă de schimb al dolarului”

Problemele dolarului ca monedă de rezervă au început mai demult : „În 2014, Jared Bernstein, fostul economist-şef al lui Obama, a declarat că dolarul american ar trebui să-şi piardă statutul de monedă de rezervă, dacă se doreşte o redemarare (a economiei americane – n.n.). El a explicat de ce într-un articol din New York Times : „Nu există multe truisme în ceea ce priveşte economia mondială, dar de câteva decenii unul dintre ele este cel referitor la rolul dolarului american ca monedă de rezervă mondială. Este un principiu fundamental al politicii economice americane.

La urma urmei, cui nu i-ar plăcea ca moneda sa să fie cea pe care băncile şi guvernele străine vor s-o păstreze în rezervele lor ? Dar cercetări recente arată că tocmai ceea ce era altădată un privilegiu este acum o povară care împiedică creşterea forţei de muncă, umflă deficitele bugetare şi comerciale, şi contribuie la umflarea bulelor financiare. Pentru a repune pe şine economia americană, guvernarea trebuie să renunţe la angajamentul său de a menţine statutul de monedă de schimb al dolarului” (Alastair Crooke – „L’Étalon dollar échappe-t-il à tout contrôle ?”, reseauinternational.net, 8.08.2020).

În acelaşi remarcabil studiu, Alastair Crooke scrie : „Iar în această săptămână, Consiliul American pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations – CFR) a publicat un document intitulat „E momentul să abandonăm hegemonia dolarului”. Aceasta este, o mai spunem o dată, linia mondialismului. CFR-ul se află la originea proiectului european şi a celui de la Davos. Aceasta nu este linia lui Trump. El se bate pentru ca Statele Unite să ramână sediul puterii occidentale, şi nu pentru ca acest rol să-i fie atribuit proiectului european al lui Merkel – sau Chinei” (idem).

„Preţul (aurului) e deja în drum spre infinit sau, mai exact, dolarul e în drum spre zero”

În acelaşi sens s-a exprimat, tot în 2014, la Davos şi Christine Lagarde (atunci directoarea FMI, azi a BCE). Întrebată dacă yuanul chinez poate lua locul dolarului ca monedă de rezervă mondială, ea a răspuns sec : „Pourquoi pas ?” („De ce nu ?”)

Excelentul Alastair Crooke face un istoric şi o analiză la zi a declinului monedei americane destul de reţinute, bazate pe sursele cele mai îndreptăţite. Dar alţi profesionişti ai domeniului se exprimă mult mai brutal şi anunţă o catastrofă iminentă. Expertul britanic financiar şi economic Alasdair Macleod spune că piaţa aurului este extrem de periculoasă în ceea ce priveşte băncile care gestionează lingourile fizice, SWAP-urile şi curtierii. Macleod despre preţul aurului : „Preţul e deja în drum spre infinit sau, mai exact, dolarul e în drum spre zero.

„Acţiunile, dolarul şi obligaţiunile vor cădea împreună”

Întrebarea la care aşteptaţi un răspuns este „când se vor întâmpla acestea ?”. După părerea mea, nu într-un timp prea lung. Probabil, începând de acum şi până la sfârşitul anului, pentru că în plan secund se întâmplă lucruri, adică se dezvoltă o criză bancară. Este consecinţa naturală a creditului bancar. Este, în plus, efectul dobânzilor, care a transformat contracţia creditului bancar într-un spectacol horror de genul 1929-1932.”

Macleod spune că acţiunile, dolarul şi obligaţiunile vor cădea împreună : „Este lecţia istoriei. Totul dispare dacă distrugeţi moneda, distrugeţi toate activele financiare care-i sunt adosate. E ceea ce se întâmplă. Este în curs. […] Cred că problemele legate de monedă vor apărea până la sfârşitul acestui an. Eu cred că problemele cu COMEX vor apărea mult înainte. Cred că vor fi legate de o criză bancară mai largă. O criză bancară e sigură. Nu văd cum ar putea fi evitată.

Dacă punctul nostru final este că puterea de cumpărare a dolarului ajunge la zero, atunci puteţi înţelege că 1 800 de dolari pentru preţul aurului şi 19 dolari pentru preţul argintului reprezintă un găinaţ în raport cu nivelul la care se va ajunge” (Greg Hunter – „Alasdair Macleod : „Le dollar sera détruit d’ici la fin de l’année”, reseauinternational.net, 6.08.2020).

În vreme ce guvernele de pretutindeni, împreună cu doctorii politruci şi enormele interese ale Big Pharma terorizează populaţiile cu mascarea forţată, cu carantinarea şi recarantinarea, cu internările obligatorii, cu distanţarea socială, cu vaccinuri fantomatice, marea criză economică îşi arată colţii. Începe, cum e normal, cu cea mai mare economie a lumii, cea a SUA, cu preţul aurului şi argintului, cu prăbuşirea anunţată a dolarului, moneda de rezervă mondială. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”. Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.