FOTO. De pe băncile facultății la catedră, iar seara pe scenă. Trei seminariști din Cluj au o trupă death metal

Alexandru Dorofte (zis și Andi), Rémi Almodt și Ionuț Hușanu sunt seminariști la departamentul de Jurnalism și Media Digitală, în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din Cluj-Napoca. Dincolo de interesul comun al doctoranzilor pentru domeniul vizual, fie că e vorba de producție video, tatuaje sau design grafic, cei 3 au o trupă de death metal, Abacus, cu care vor concerta la Hardward Pub în data de 25 iunie. Au spectacole de peste 5 ani, dar totul a început într-un mod neașteptat.

„A fost foarte haotic. Când am confirmat participarea la primul concert, Ionuț nici măcar nu era în schemă, eu eram cu fratele meu și mama prin Franța să o vizităm pe bunica, iar până atunci cântasem cu Andi just for fun.

Nu erau piese, nu era nici nume când el primise invitația de a cânta la un concert. O artistă cunoscută în scenă își ține ziua în fiecare an la Hardward Pub și acolo a fost vorba să cântăm prima oară.

Eu sunt din Germania, acolo mai aveam trupe cu prietenii, dar după ce am venit în România, nu am continuat. Totuși, mi se pare că a ieșit mult mai ok decât mă așteptam”, povestește Rémi, chitaristul trupei, pentru Cluj24.

Rémi

Piese compuse pe fugă: „Aveam doar o lună la dispoziție”

Chiar dacă și Andi are experiență în ceea ce privește cântatul în mai multe formații, emoțiile nu l-au ocolit. Coincidența face că era tot într-o vacanță în Franța perioada aceea.

„Piesele le-am făcut într-o lună. Cum am cântat destul de mult înainte prin zonă, știam publicul, dar nu știam cum o să colaborez cu ei.

La repetiții ne-am înțeles foarte bine, dar pe scenă nu știi cum reacționează omul, poate se sperie. Când s-a terminat ultima piesă, senzația a fost de <<da, mai facem?>>.

Asta și speram că o să se întâmple. Poate am avut noroc”, împărtășește solistul.

Andi

Pentru Ionuț, provocarea a fost cu atât mai mare.

„Până să mă întrebe băieții dacă vreau să cânt la concertul ăsta, nu prea cântasem la o chitară bass. Aveam doar o lună la dispoziție, deci evident că m-am bucurat că a ieșit bine, dar a fost destul de intens”, punctează acesta.

Ionuț

Totul a început la FSPAC

Cei trei s-au cunoscut când erau studenți în cadrul facultății clujene și sunt de părere că activitățile extra-curriculare i-au apropiat.

„Sunt mulți oameni deschiși, relaxați și diverși, deci asta a mers foarte bine. Eu cu Andi ne-am cunoscut în anul I, la montaj video, și așa ne-am dat seama că avem lucruri în comun”, notează Rémi.

Erau și momente de socializare în care se cânta la chitară și astfel, au găsit și mai multe subiecte de discuție.

Un nume antitetic: „Abacus nu înseamnă ceva anume”

Cu timpul, acestea s-au concretizat în grupul muzical pentru care au trebuit să pună totul la punct în timp record, de la melodii la un nume pentru formație.

„Abacus vine, în primul rând, de la instrumentul matematic care, în concepția noastră, are legătură cu ordinea. Am vrut să fim ordonați, organizați, să cântăm tehnic și corect, ceea ce nu e adevărat, nu ne-a ieșit asta.

În al doilea rând, e un cuvânt pe care îl știm și îl înțelegem cam în orice limbă.

Al treilea e cel care mi-a plăcut mie cel mai mult. Pentru că în trecut făceam afișe pentru formații, am văzut că, de obicei, pe ele se puneau numele mari, – headlinerii – iar restul trupelor în ordine alfabetică.

Și dacă ne gândim la Abacus, e în partea de sus a listei. Deci nu înseamnă ceva anume, dar am zis să fie practic, pentru că de reprezentat ne-am dat seama că nu e cazul, noi suntem mai leneși”, povestește Andi.

Fără lideri, fără plânsete

Cei 3 membri își împart rolurile egal, în funcție de disponibilitatea fiecăruia, fără să existe un lider.

„Eu, în general, mai agăț concerte de ici-colo, am legături cu unii organizatori.

Ionuț, de exemplu, vine mereu cu voie bună și cu răbdare. Când îl vedem, ne calmăm indiferent de cât de nervoși am fi, iar Rémi cred că e singurul care postează pe social media ceva legat de Abacus.

Fiecare se ocupă de ce poate, când poate”, continuă el.

Death metal ca job

În opinia lor, o carieră din death metal este greu de obținut, cu atât mai mult cu cât piața nu e deschisă spre acest gen muzical.

„Trebuie să cânți mult, să ai multe concerte, să scoți videoclipuri, să fii prezent pe social media, să investești în promovare, în tricouri.

Înainte era simplu, făceai postere și CD-uri din care ieșeau bani, astea în continuare se vând bine, dar acum, dacă trântești un album pe Spotify, faci sub 1 cent la cântec sau la stream, deci mai nimic. E foarte obositor să compui, să faci și concerte și să placă la public”, explică el.

Au intrat într-o formație pentru a ieși din rutină

De aceea, Abacus va rămâne strict un hobby.

„Noi încercăm să menținem o atmosferă degajată înainte de concert pentru că oricum sunt multe emoții, iar cum concertele sunt destul de rare, e bine ca pregătirea să fie relaxată, altfel pot apărea tensiuni și nu-i bine să mergi stresat”, punctează Andi.

Dacă nu au cântat de mai mult timp, au nevoie de aproximativ 2-3 săptămâni de repetat intens, iar dacă o repetiție este sub nivelul așteptărilor, își spun că se vor descurca mai bine data viitoare, fără să pună presiune pe ei.

„Intenția a fost tocmai să mai eliberăm din presiune, să ne deconectăm de la toate lucrurile pe care le facem”, adaugă Ionuț.

Așadar, sunt împăcați cu numărul de concerte pe care îl au. Fiind angajați full-time, se bucură că se pot delecta prin muzică, fără ca aceasta să devină o rutină

Lanțul amintirilor: „Am aruncat o caserolă de ardei iuți în public”

Cu Abacus nu doar concertează, ci adună amintiri pe care nu le-ar fi putut crea în alt context.

„Din cauza numelui, avem mulți oameni care fac glumițe, iar noi încercăm să facem glumele proaste înainte, ca să fim pregătiți”, spune Ionuț, gândindu-se la momentele amuzante de când e în trupă.

Odată, cineva le-a spus „Tabascos”, iar ei au vrut să ducă gluma mai departe.

„Am mers la magazin să luăm o sticlă de Tabasco. Nu am găsit, dar am luat o caserolă de ardei iuți pe care am aruncat-o în public.

Unii au mâncat, nu le-a fost prea bine după și îmi pare rău, dar a fost un moment spontan și apreciat de public. Nu ne-a ieșit să fim genul ăla de trupă metal cu membri serioși, suntem mai mult în zona de super relaxat”, relatează Andi.

În mod surprinzător, persoana de la care a plecat gluma cu Tabascos nu a ajuns la concert.

„A fost cea mai bună fază”, adaugă Rémi.

Un alt moment care i-a rămas în minte a fost o excursie în Satu Mare cu trupa, pentru un concert.

„Eram 4 oameni într-o mașină cu absolut toate echipamentele, a fost interesant să vedem cât de eficient am împachetat totul”, spune el.

Vedetă pentru o zi

Ionuț și-a amintit cum, la un festival, cei trei s-au trezit cu un membru nou.

„A văzut că nu avem tobar și s-a oferit să vină el să cânte. A zis că nu trebuie să știe dinainte, că se descurcă.

Acum nu știu dacă ne-a încurcat sau nu, nu l-am auzit, dar el s-a urcat la setul de tobe din spate și s-a simțit bine”, povestește, amuzat, basistul.

Misterul toboșarului: „După primul concert nu am reușit să găsim unul, ne-am dat seama că ne descurcăm și așa, atât s-a putut”

Mulți i-au întrebat de ce nu au toboșar. Conform spuselor lui Rémi, au încercat să lucreze cu câțiva, însă nu au găsit persoana potrivită.

„E o chestie de chimie, noi cum ne înțelegem super bine, e complicat să luăm pe altcineva care să fie pe aceeași lungime de undă”, explică Andi.

În plus, lucrând în același loc, au un program similar, ceea ce îi ajută să se organizeze eficient.

„E greu să găsești un toboșar, în general, adică unul care să nu cânte în alte 5 trupe și care să poată veni la repetiții. După primul concert nu am reușit să ne găsim unul și ne-am dat seama că ne descurcăm și așa.

Oamenii ne primeau, nu a fost niciodată problemă că veneam cu ele înregistrate, e chiar un avantaj: cărăm mai puțin”, susține Rémi.

„Toți ar prefera tobarul live pentru că e altfel atmosfera, dar le spunem că <<atât s-a putut>>”, completează solistul.

Cu toate acestea, la show-ul din 25 iunie de la Hardward Pub vor cânta cu un toboșar.

„Cel care ne-a ajutat până acum e în trecere prin Cluj și va cânta cu noi live, dar nu putem dezvălui cine este”, menționează doctoranzii.

Gânduri pentru următorul show: „Trebuie să fii conștient că ești trupa pe care se bea berea și pe care lumea nu o prea ascultă”

Spectacolul de la sfârșitul lunii va marca lansarea noului album al formației Katara.

„E un semn bun când vin trupele la tine în oraș și te întreabă dacă vrei să cânți cu ele. Cu cei de la Katara ne-am înțeles destul de bine”, spune Rémi.

„Ne-am înțeles bine cu toate trupele cu care am cântat. Nu avem pretenții, încă suntem și probabil vom mai fi trupa din deschidere.

Trebuie să fii conștient că ești trupa care dă tonul, pe care se bea berea și pe care lumea nu o prea ascultă. Pe lângă asta, e important să îți faci o relație bună cu toți. Încercăm să fim friendly și să ajutăm cu căratul echipamentelor și atunci când venim cu mâinile-n buzunar”, subliniază Andi.

Prieteni, bere, zbierat… și durere de stomac: „În viața de zi cu zi mai rar ai parte de așa ceva”

În schimb, la spectacole mai vin prieteni de-ai lor, chiar dacă nu ascultă death metal de obicei. Au fost și oameni care au plecat din Cluj în altă localitate pentru a-i vedea cântând, ceea ce a însemnat mult pentru ei.

„Vin, se distrează, după stăm cu ei la o bere. E foarte fain să îi vezi în fața scenei, să vezi fețe cunoscute”, susține Rémi.

„Da, mai ales că toți ne stresăm cu câte ceva atunci. Mie mi se face rău înainte de fiecare concert. Dar dacă îți e rău, te uiți la bec, nu mai vezi și te descurci.

Oricum, tot concertul am emoții, doar că atunci când cânți, te concentrezi pe muzică – în cazul meu pe zbierat – și cumva, nu le mai simt. Iar între piese fac glume. Eu zic că-s proaste dar oamenilor le plac, sunt nevinovate”, continuă Andi.

Ionuț are, la rândul său, emoții pe scenă, dar se obișnuiește pe parcurs și la final răsuflă ușurat.

Pe Rémi îl ajută să stea de vorbă cu prietenii înainte de concert.

„Beau o bere maxim, că altfel nu e bine, uiți lucruri și ai mai mult loc pentru greșeli. De obicei durează o piesă până îți dai seama că poți merge mai departe.

Cred că face parte din experiența concertelor live, mi se pare fain, pentru că în viața de zi cu zi mai rar ai parte de așa ceva”, împărtășește acesta.

Cum se compun piese pentru Abacus

Când vine vorba de procesul creativ, fiecare lucrează separat.

„Noi compunem mai ciudat. De obicei se vine cu o idee pe care o ajustăm, dar ne lovim și de blocaje creative.

De exemplu, poți să tragi o piesă și să găsești abia după lucruri care nu sunt ok. De aici și narativul cu artistul care se retrage în munți pentru a scrie un album, fiindcă 2 ani nu a putut”, explică Rémi.

Dar cum el și colegii nu trăiesc din muzică, procesul e diferit.

„Când ai un blocaj, cel mai bine e fie să faci o pauză, fie să te apuci de altă piesă. Eu așa procedez.

Dacă și acolo mă blochez, încep alta. La un moment dat poți da peste o parte pe care o compui pentru a treia piesă și îți dai seama că merge cu prima.

Eu, cel puțin, nu compun o singură piesă deodată. Le dezvolt pe parcurs, văd cum ies la repetiții, pe fiecare instrument în parte și cam asta e”, relatează vocalistul.

Un al doilea album e pe drum

Ca număr de piese, compozițiile de până acum pot alcătui un album.

„Sunt vreo 8 melodii, pentru că voi n-ați învățat două”, a spus râzând Andi către colegii săi.

Prin urmare, acestea vor intra pe următorul album.

„Vrem să îl facem pe al doilea, numai că nu am reușit să îl înregistrăm pe ăsta. Momentan, nu avem piese înregistrate deoarece necesită foarte mult timp, dar sperăm să ne ocupăm și de asta în toamnă.

Până atunci, ele există în sufletul nostru și live”, conchide el.

Pentru a susține și a fi la curent cu activitatea muzicală a seminariștilor de la FSPAC, lasă un like paginii oficiale de Facebook: Abacus.

De asemenea, nu uita de concertul din 25 iunie, vezi mai multe detalii cu un click aici.

Surse foto:

Victor Vatavu – Lucifer’s Light Photography

Abacus – Facebook