FOTO Portul uitat al Transilvaniei revine la viață. Cămașa cu ciupag și zadia cu trup vânăt, proiect de cercetare lansat la Cluj

Ziua Universală a Iei, 24 iunie, aduce o veste importantă pentru cultura tradițională românească. La Cluj a fost lansat un nou proiect de cercetare menit să salveze și să pună în valoare piese arhaice din costumul femeiesc transilvănean.

Cele două ”comori” sunt cămașa cu ciupag și zadia cu trup vânăt.

Portul uitat al Transilvaniei revine la viață

Inițiativa aparține Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj (CJCPCT), în parteneriat cu Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Cercetătorii își propun să documenteze, să cartografieze și să valorifice aceste elemente esențiale ale portului femeiesc, încă prezente în zone precum Țara Lăpușului, Valea Arieșului și Huedin–Mărgău, dar pe cale de dispariție în alte regiuni ale Transilvaniei.

„Cămașa cu ciupag”, caracterizată prin broderii elaborate și volane elegante — și „zadia cu trup vânăt”, țesută în registre cromatice simbolice, reprezintă adevărate opere de artă textilă, purtătoare de identitate și memorie colectivă. Din păcate, în multe sate, aceste piese au început să dispară încă din secolul XIX, sub influența modernizării și a materialelor industriale.

Embleme vii ale portului femeiesc tradițional cu rădăcini adânci în județul Cluj

Cămașa cu ciupag este una dintre cele mai reprezentative piese ale portului femeiesc tradițional din Transilvania, iar județul Cluj păstrează variante unice și extrem de valoroase ale acestei creații populare. Caracteristicile cămășii includ ciupagul, care este inserția brodată la gât, fodorii, care sunt volanele de la mâneci și puii, adică șirurile de broderie de deasupra cotului, toate realizate cu tehnici tradiționale complexe, precum broderia în cruce, peste fir sau irasos.

Interesant este că în Cluj există diversitate regională în modul în care această piesă este realizată și purtată, arată specialiștii e la CJCPCT:

• În zona Huedin–Mărgău, fodorii sunt foarte largi, iar trăsura se găsește deasupra cotului;
• În Mocănița Gilăului, fodorii sunt mai mici, iar puii sunt poziționați peste cot;
• În Valea Arieșului, ciupagul este foarte mare, cu cheițe brodate orizontal;
• Pe Câmpia Transilvaniei, ciupagul este mai mic, fodorii sunt reduși, iar puii brodați manual;
• Iar în Dealurile Clujului, ciupagul este cel mai mare, fodorii mici și decorați cu dantelă fină.

Pe lângă cămașa cu ciupag, zadia cu trup vânăt este o altă piesă esențială a costumului tradițional femeiesc. Țesută din lână, zadia este împărțită cromatic în două registre: partea superioară — trupul — în vânăt sau negru, iar partea inferioară în roșu, fiind decorată cu motive geometrice, florale sau zoomorfe.

Această dispunere cromatică și ornamentală nu este doar estetică, ci are și o funcție simbolică, completând armonios ansamblul portului.

Și aici, județul Cluj oferă variante distincte:

• La Huedin–Mărgău, zadia este bine conservată, deși uneori înlocuită cu șorțul cu bocori;
• În Mocănița Gilăului, partea roșie predomină;
• În Valea Arieșului, trupul vânăt este îngust, iar roșul domină;
• Pe Câmpia Transilvaniei, vânătul este mai prezent, iar ornamentația este bogată;
• Iar în Dealurile Clujului, culorile sunt echilibrate, cu un decor multicolor în partea de jos.

Frumusețea portului popular, redată publicului

Proiectul lansat la Cluj își propune nu doar să păstreze vie această moștenire vestimentară, ci și să creeze un cadru științific pentru cercetare și prezentare, prin viitoare expoziții, publicații, ateliere și arhive digitale.

„Este un demers prin care dorim să redăm comunităților și publicului larg frumusețea și valoarea portului tradițional, într-un dialog viu între trecut și prezent”, spun reprezentanții CJCPCT Cluj.