Fenomenul comercializării copiilor, atât de prezent imediat după Revoluție, nu a dispărut, așa cum s-ar crede. Pentru prețuri între 2.000 și 3.000 de euro, unii copii sunt „antamați” încă de când mama este însărcinată. Metodele de a pleca din țară cu cei care îi cumpără sunt diverse și au aparență legală.

În 2019, un bărbat de 54 de ani din Huedin a cumpărat un nou-născut, pe care mama lui „l-a transferat ca pe o marfă, primind în schimb suma de 2.100 de lei”, acuză procurorii DIICOT, care i-au trimis în judecată pe amândoi pentru trafic de minori.

Nu întotdeauna însă cazuri de acest tip sunt socotite infracțiuni, în tribunal, sau sunt apreciate drept infracțiuni fără gravitate. Spre exemplu, în 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a achitat o familie de italieni care cumpărase un bebeluş din România, considerând că „tranzacţiile” nu pot fi considerate trafic de minori, pentru că nu se poate demonstra că au fost făcute „în scopul exploatării victimei”.

Conform aceleiași interpretări juridice, zilele trecute, un bărbat din Huedin şi mama copilului vândut au primit şi ei pedepse cu suspendare, însă pentru două infracţiuni de fals. Un telefon mobil şi vreo două milioane de lei vechi, atât a primit în urmă cu doi ani Andreea R. în schimbul copilului pe care l-a vândut imediat după ce l-a adus pe lume. Ea avea 20 de ani, doar şapte clase şi încă un copil, pe care îl creştea în sărăcie, într-o comună din judeţul Sălaj.

Cum se face o „adopţie prescurtată”

După ce a rămas gravidă a doua oară, Andreea s-a despărţit de concubinul ei. Acesta îşi aminteşte că Andreea era prin luna a patra de sarcină când l-a anunţat că „ce o să-i facă ea, nu o să-i facă nimeni”. N-a înţeles atunci mesajul, dar pe 20 iulie 2019, când ea a născut, părinţii l-au sunat în Germania şi i-au zis că Andreea a vândut copilul cu 15.000 de lei, echivalentul a 3.000 de euro. Tot satul ştia că bebeluşul fusese arvunit în spitalul din Huedin.

„Cumpărătorul” era Nicolaie M., zis Lai, un bărbat de 54 de ani, căsătorit şi stabilit de mai mulți ani în Anglia, care avea o situaţie materială foarte bună. La proces a declarat că e „vânzător de ziare”. Lai a mai spus că o asistentă din spital l-a anunțat că o tânără vrea să-şi abandoneze băiețelul şi atunci s-a decis să-l ia el. A spus că îşi dorea mult un copil de suflet, căruia să-i lase averea, după ce unicul său fiu a murit, la doar 33 de ani, în urma unei intervenţii chirurgicale.

Bărbatul a venit imediat în ţară şi i-a făcut Andreei o carte de identitate provizorie, declarând că o ia în spațiu. Actul a fost eliberat pe 23 iulie 2019 şi în aceeaşi zi, cei doi au mers la starea civilă, unde au declarat că Lai e tatăl copilului, iar el a fost trecut pe certificatul de naştere. A doua zi, a externat bebeluşul din spital și l-a luat acasă la el. „A fost o adopţie prescurtată”, şi-a motivat Lai, în instanţă, bunele intenţii.

Cum se vinde un nou-născut

Acelaşi modus operandi e folosit și în alte cazuri de vânzări de copii. „În România, 10% dintre copiii romi cu vârsta sub un an nu sunt înregistrați oficial”, se arată într-un raport despre copiii fără identitate publicat de Parlamentul Franţei în toamna anului trecut.

„Cumpărătorul” îşi poate asuma paternitatea copilului chiar şi după eliberarea certificatului de naştere, dacă în dreptul tatălui nu e trecut niciun nume. Două angajate de la Serviciul de Stare Civilă din Zalău declarau în 2014, într-un alt dosar de vânzare de copii, că „există cazuri ale unor cetățeni de etnie romă în care mama copilului se prezintă la ofițerul de stare civilă, împreună cu tatăl copilului, iar ambii părinți completează o declarație de recunoaștere ulterioară a paternității”.

Nimeni nu verifică și cât de reale sunt aceste declaraţii, iar cazurile de copii vânduţi ajung în atenţia autorităţilor, doar dacă cineva depune plângere la poliţie.

În cazul de la Huedin, bunicul bebeluşului e cel care a făcut sesizarea, după trei săptămâni. Bunicul se temea că Lai va duce copilul în Anglia, unde „poate să-l vândă mai departe, poate să-i taie o mână, să-l pună la cerșit, după părerea mea. Odată ce l-a cumpărat, este bun cumpărat”, declara el la poliţie. Aflase de la părinţii Andreei că Lai trebuie să mai dea încă 150 milioane de lei vechi, când copilul va împlini vârsta de 1 an.

„Eu nu mă pot duce nici să văd copilul și nici să mă bag între ei, că ei sunt altfel și îmi este frică”, mărturisea bunicul. Cei de la Protecţia Copilului au luat bebeluşul din casa lui Lai, iar DIICOT a deschis un dosar penal.

„Instanța nu poate reține comiterea vreunei fapte penale”

În noiembrie 2019, Andreea şi Lai au fost trimişi în judecată, sub control judiciar, pentru trafic de minori, fals în declarații şi participație improprie la infracțiunea de fals intelectual. Iar la 9 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj i-a condamnat pe ambii la 2 ani şi 4 luni cu suspendare, achitându-i pentru infracțiunea de trafic de minori, pentru că probele nu au demonstrat „că traficarea minorului a avut drept scop exploatarea acestuia”.

„Faptul că «vânzarea unui copil», care nu este subsumată unuia dintre scopurile exploatării, nu constituie în România infracțiune a făcut obiect de dezbatere în mass-media încă de câțiva ani și multe persoane vocale și-au exprimat indignarea față de această «lacună legislativă», mai ales cu referire la cazurile de ocolire a procedurii legale de adopție, așa cum este, de altfel, și cazul în speța de față”, explică judecătoarele Stanca Marcu şi Iuliana Moldovan.

„În lipsa unei legiferări exprese a acestei manopere de «vânzare a copilului» unei alte persoane, chiar prin obținerea unor foloase materiale de către tutorele copilului, dar în lipsa scopului de exploatare a copilului – care să fie și dovedit – instanța de judecată nu poate reține comiterea vreunei fapte penale”, se arată în motivarea deciziei Curţii de Apel Cluj.

„Vânzarea unui copil nu constituie în România infracțiune”, spune Curtea de Apel Cluj, după ce a condamnat cu suspendare un bărbat care a cumpărat un bebeluș.

Ce spun legile din România

În urmă cu 20 de ani, ţara noastră a ratificat un protocol internaţional, prin care statele se obligau să incrimineze vânzarea de copii. „Vânzarea de copii este considerat orice act sau tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale.”

Nici acum nu există vreo lege în România care să incrimineze explicit vânzarea de copii. Legea 273/2004 pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani „fapta părintelui de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale, în scopul adopției copilului”, dar ea se aplică numai dacă există o procedură de adopție în derulare. Când au astfel de dosare, cei de la DIICOT încadrează vânzarea de copii la „trafic de minori”, definit ca fiind „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia”.

În dosarele de negoţ cu copii, exploatarea lor se face prin „ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire”, spun procurorii DIICOT. Iar unele instanţe acceptă această argumentaţie.

Cumpărat pentru că „era un copil frumos, blond, cu ochi albaştri”

În urmă cu 7 ani, chiar Curtea de Apel Cluj a decis, într-un caz similar, că vânzarea unui copil înseamnă traficarea lui. Forţată de concubinul ei, o tânără de 21 de ani din Zalău şi-a vândut băieţelul în vârstă de 10 luni unei familii din judeţul Iaşi, care a oferit pe el 50 de milioane de lei vechi. 10 milioane vechi au fost avansul, achitat în ziua în care mama a mers la starea civilă cu „cumpărătorul” de 43 de ani , declarând că el e tatăl copilului.

Imediat după ce băieţelul i-a fost luat, mama a mers la poliţie, iar concubinul ei şi „cumpărătorul” au fost arestaţi. „Îmi doream un moştenitor, iar el e un copil frumos, blond, cu ochi albaştri”, a explicat bărbatul în anchetă. Curtea de Apel Cluj l-a condamnat la 10 ani de închisoare, iar soţia lui, complice la faptă, a primit 4 ani cu suspendare. Pedeapsa cea mai mare a primit-o concubinul mamei: 11 ani de închisoare.

„Curtea de Apel Cluj reţine că infracţiunea de trafic de persoane presupune modalităţi alternative de comitere”, precizau judecătorii în 2014, explicând că „scopul exploatării minorului” constă în „încălcarea dreptului fundamental al copilului de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia (alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate)”.

Sursa: Libertatea