CULTURA
CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Spectacolul grotesc al telerealittăți
În anul când regizorul Peter Weir făcea remarcabilul film The Truman Show (1998), despre un om care e filmat în fiecare zi, fără știința lui, cu toate momentele existenței sale, din copilărie până la primele experiențe ale vieții adulte, transmise la televizor, în Japonia un om adevărat de data aceasta era subiectul unui program similar.
Desigur că Peter Weir, care și-a început producția filmului de ficțiune înainte de difuzarea programului japonez, nu s-a inspirat din acest „reality-show”. Multe alte programe au folosit telerealitatea ca mod de a atrage telespectatorii, unii autori consideră că prima emisiune de acest fel, numită chiar „Real People”, este „experimentul” realizat de NBC.
Cert este că, printre inventatorii genului sunt producătorii japonezi de televiziune, care au creat emisiuni specializate în difuzarea în direct a vieților unor oameni adevărați.
Înainte ca povestea despre Truman să apară pe marile ecrane, programele de tele-realitate (reality show ori reality TV) erau deja extrem de populare în Japonia unde, cu mult timp înainte ca „Big Brother” apară în Olanda în 1999, înainte ca genul să cucerească televiziunile din America și Europa, cu mult înainte ca „video selfie”-urile să devină o parte integrantă a existenței noastre, posturile japoneze de televiziune exploatau fascinația telespectatorilor pentru „privirea pe gaura cheii”.
Univers paralel
Documentarul intitulat Concurentul (The Contestant, 2023), regizat de Clair Titley, care a avut premiera în 2023 tot la TIFF (numai că nu e vorba de Tiff-ului clujean, ci de tizul său, Toronto International Film Festival), spune povestea unui „Truman” adevărat, un tânăr japonez care, aidoma personajului jucat de Jim Carrey în filmul de ficțiune, s-a lăsat filmat zi de zi, minut cu minut, totul fiind transmis la televizor.
Acest proiect, pe care regizoarea britanică l-a documentat timp de mai bine de șapte ani, ne oferă și nouă accesul la mașinațiunile din universul ciudat al programelor japoneze de televiziune, unde genul „emisiunilor concurs” (dintre care unele rulează și la noi, cum este „Castelul lui Takeshi”) au creat un univers paralel, numit geinōkai.
Termenul care descrie o cultură a divertismentului media aparte, în Japonia sunt zeci de astfel de programe de televiziune, dar acum și emisiuni online, în care oamenii se supun la felurite „încercări”, care mai de care mai atroce.
La început acesta a fost fenomen aproape necunoscut pentru spectatorii occidentali, deși acest tip de programe, care au fost create inițial de către producătorii de la televiziunea „Nippon TV”, unde a apărut în 1966 prima emisiune de acest fel, au început să fie imitate, cei mai cunoscuți sunt americanii care fac emisiunile din seria Jackass, în care mai mulți teribiliști se supun unor forme stupide de tortură.
Probe la TV
Filmul lui Tiley, care s-a remarcat cu un alt documentar despre lumea divertismentului, Britain’s Oldest Stand Up (2012), unde spunea povestea lui Jack Woodward, unul dintre cei mai bătrâni comici britanici de cabaret, care se întoarce pe scenă pentru a face monologuri comice (stand-up) prin diverse săli de club și restaurante, explorează în profunzime un palier neobișnuit al societății de azi.
Ca și în multe alte programe bazate pe diverse teste de anduranță, unde oamenii sunt supuși la tot felul de „probe”, sursa principală de inspirație rămâne emisiunea transmisă în 1998 la televiziunea japoneză, numită „Susunu! Denpa Shōnen” (Nu încercați! Tineri tembeli), care a avut un succes incredibil și care a schimbat modul în care se face azi televiziunea.
Experiment social
Un astfel de tânăr „tembel” este „Nasubi”, „eroul” acestui documentar, pe numele lui real Tomoaki Hamatsu, un actor poreclit astfel pentru că în japoneză cuvântul înseamnă „vânătă”.
Datorită profilului său facial ciudat, acest tânăr actor, care și-a dorit tot timpul să ajungă comic celebru, se supune unui caz extrem de „experiment social”, derulat prin intermediul televizorului.
El „candidează” împreună cu o duzină de alți doritori de celebritate pentru un rol într-o emisiune, despre care nu știe nimic.
După ce trage „biletul câștigător”, e legat la ochi și, cu niște căști pe urechi, complet izolat de realitate, este dus într-un loc necunoscut.
Pus într-o cameră unde se află doar un raft de reviste, un teanc de bilete necompletate și un telefon, i se ordonă să se dezbrace la pielea goală și e abandonat în acea cameră ca o zarcă.
Singura lui sursă de supraviețuire erau potențialele câștiguri la concursurile cu premii, organizate de diverse organizații media japoneze, iar dacă atingea suma totală de 1 milion de yeni (aproximativ 10.000 de dolari), Nasubi ar fi câștigat competiția televizată.
De fapt totul era gândit ca un fel de concurs într-un alt concurs, producătorii închiriaseră o cameră alăturată, de unde îl filmau și îl monitorizau.
Totul pentru celebritate
În Japonia (și nu numai) există o întreagă cultură a celebrității media, unde așa-numiții „tarento” (talente), cu ajutorul aparițiilor la televizor, vor să dobândească notorietate și își câștigă popularitate acceptând să facă cele mai mari năzbâtii. În bătălia pentru cele 15 minute de celebritate, de care are parte orice om în cultura contemporană (vorbă atribuită în mod eronat lui Andy Warhol), Nasubi devine unul dintre sute de mii de concurenți care speră ca apariția la TV să fie o trambulină pentru o carieră viitoare.
Desigur, există cazul prezentatorului faimosului „castel”, Takeshi Kitano, care s-a transformat din simplu comic de televiziune în câștigătorul Leului de Aur la Festivalul de Film de la Veneția pentru filmul Hana-bi (1998) este sugestiv.
Realitatea bate filmul
Pentru spectatorii occidentali genul acesta de programe, în care oamenii sunt umiliți în mod public, pot părea niște ciudățenii.
Fiind mai degrabă obișnuiți cu filmările de tip „camera ascunsă” (sau „candid camera”), dar mai ales cu programele în care sunt filmate viețile private ale unor familii celebre (familia Kardashian, familia Osborne), ori concurenții sunt celebrități, duși în diverse zone pustii pentru a supraviețui (Survivor, Naked and Afraid), sau puși să interacționeze într-un mediu artificial (Big Brother, Burlacul și diversele variante ale lor), pare că programele japoneze sunt doar exotice.
Așa cum arată și documentarul realizat de televiziunea americană ABC, intitulat „I Survived a Japanese Game Show” (Am supraviețuit unui program de jocuri japonez), care urmărește mai mulți americani care se duc în Japonia pentru a participa la aceste spectacole de tip competiție televizată (programul nu este real, e doar o imitație a acestui gen extrem de popular, care imită stilul programului numit „Sasuke”, devenit Ninja Warrior), pentru occidentali (în acest film sunt concurenți americani), acesta e un mod cu totul ciudat de tele-realitate.
Realitatea la care asistăm sau participăm nu mai este doar înscenată, cum se întâmplă cu multe „rialitșăuri” de pe la noi, ea este dusă la extrem, devine ultra-realitate, o realitate ultragiantă.
Torturi normale
Cum vedem în cazul participanților la competițiile din „Castelul lui Takeshi”, care ies adeseori cu fracturi de craniu și cu oase rupte, în Japonia spectacolele sunt uneori la limita accidentelor, adeseori făcute să inducă suferință cu bună știință. Cel mai notoriu (în sens negativ) este cazul din Downtown no Gaki no Tsukai ya Arahende!! (Downtown. Nu suntem comis voiajori!), lansat în 1989 Nippon TV, unde a creatorii au introdus infama mașinărie „Chinko” (la propriu „mașina de penis”), în care concurentul e lovit peste organele genitale de fiecare dată când răspunde incorect.
Genul, cunoscut cu numele simplificat Gaki No Tsukai, presupune ca participanți să suporte nenumărate pedepse corporale și să treacă prin chinuri psihice.
Parte integrantă a divertismentului japonez, spectacolele „cu suferință” sunt explicabile prin fascinația exercitată de ceea ce în germană se numește „Schadenfreude”, bucuria extrasă din suferința altora. Există un amuzament macabru, provocat de expunerea la imaginile semenilor noștri confruntați cu diverse „torturi”. Poate că, văzând suferințele fizice sau chinurile emoționale ale semenilor noștri, ne bucurăm că viețile noastre sunt „normale”.
Cruzime pentru rating
În unele spectacole cruzimea atinge grade de paroxism, pentru că, de dragul cotei de audiență („rating”-uri), producătorii se întrec în a găsi noi moduri de a șoca.
Aici e important al doilea personaj central al documentarului, poate la fel de surprinzător ca și Nasubi, celebrul producător de televiziune, Toshio Tsuchiya.
Și acesta apare atât în imagini de arhivă, cât și, după mai bine de 25 de ani, în interviuri directe unde povestește despre relația ambivalent cu subiectul „experimentului” său televizat.
Așa cum va declara producătorul programului original, scopul său era acela de a le arăta telespectatorilor cele mai primitive manifestări ale ființei umane, „concurentul” fiind în mod intenționat torturat și împins până la extrem. Una dintre afirmațiile șocante ale lui Tsuchiya este că s-ar fi așteptat ca bărbatul să se sinucidă în direct.
Filmat gol
Tomoaki Hamatsu, tânărul dornic să ajungă vedetă de televiziune acceptă această „provocare”, intră benevol într-o auto-tortură. După ce Tsuchiya însuși l-a condus pe Nasubi în cameră, i-a ordonat să se dezbrace în pielea goală și să rămână în încăperea claustrantă.
Deși producătorii susțineau că ușa nu era închisă, că el putea să plece oricând dorea, concurentul nu știa acest lucru. Sigur, e discutabil dacă tânărul știa sau nu că este înregistrat, mai ales că mulți dintre participanții la aceste competiții televizate erau admirați în societate.
Nasubi era actor în devenire și știa prea bine în ce situație se pune, de altfel din interviul realizat de regizorul britanic reiese că el își dorea să fie vedetă, că juca un rol de comic în fața camerei de luat vederi care era în camera unde fusese abandonat.
Din sutele de ore de filmare, era montat inițial un calup de opt ore, redus la șase minute. Tot în acest program a fost aplicată și o inovație devenită azi un loc comun, producătorii au decis transmiterea în direct a imaginilor ne-editate. Gol pușcă, zile la rând tânărul tot completează felurile de bilete de tombolă, încercând să câștige ceva.
Pentru că, sărmanul Nasubi, la început nu câștiga niciun premiu, din când în când era hrănit pe ascuns cu biscuiți.
Premii de tot felul
La un moment dat începe să câștige, iar când primește mâncare de câini, o devorează, inclusiv conservele dezgustătoare pentru animale, iar chipul lui „Vânătă” devine amuzant pentru spectatori, care râd de grimasele sale, accentuate de trăsăturile extrase aproape din desenele manga (expresiile lui exagerate în mod natural amintesc de cele ale lui Jim Carrey).
Unele lucruri pe care le câștigă sunt ridicole, altele utile, dar toate sunt prilej de amuzament.
Când câștigă o jucărie de pluș, „Vânătă” o transformă în animalul său de companie, dansează cu un homar viu, cu un aspirator de mână sau cu un televizor, totul în timp ce rămâne dezbrăcat, genitalele sale fiind acoperite cu imaginea unei vinete (poate de acolo vine infamul emoji de la Apple?!).
”Vedetă” în Japonia
Când, după 333 de zile, Nasumi ajunge în sfârșit la câștiguri totale de 1 milion de yeni, producătorul îl felicită, îl îmbracă și, tot cu acoperitoare de ochi, îl urcă în avion. Surpriza este că bietul concurent e dus într-o nouă cameră, de data asta în Coreea de Sud, pentru a relua de la zero competiția, deși nu vorbea coreeană.
Acolo mai petrece 433 de zile în izolare. Deși concurentul a reușit să-și depășească „obiectivele”, chiar de două ori, el nu e anunțat și începe să piardă contactul cu realitatea, îi pică părul și chiar crede că producătorii l-au uitat în noua cameră, fiind convins că a fost răpit de extratereștri și chiar se gândește la sinucidere.
În cele din urmă e mutat într-o camionetă, tot fără să știe că e adus înapoi în Japonia, și crede că va relua a treia oară concursul.
Abia acum primește premiul „în direct” și află că este „vedetă”, că jurnalele scrise în timpul izolării sunt vândute în sute de mii de exemplare și că a fost vizionat de zeci de milioane de spectatori (unele show-uri fiind văzute de 15 milioane de oameni!).
Experiment televizual
Din interviurile cu mama și sora lui Nasubi, șocate când și-au văzut fiul și fratele pentru prima oară la televizor în ipostaze grotești, reiese că nu toată lumea era încântată de „experimentul televizual”.
Nici Nasubi nu-și va reveni după încheierea celor peste 15 luni de izolare, pentru că singurătatea i-a afectat corpul și mintea, comedia fiind adeseori la limita dintre nebunie și sadism.
Iar relația cu Tsuchiya, pe care îl considerase la început un „zeu”, un binefăcător al carierei sale, se schimbă la final, actorul spunând că îl consideră un „diavol” (lucru pe care și producătorul îl recunoaște cu zâmbetul pe buze).
Portret al culturii japoneze
Acest film documentar nu este doar un portret al comicului japonez, el este și un portret al culturii media japoneze, unde, așa cum spune producătorul „toți oamenii devin o formă de divertisment”.
Și e incredibil ce pot face oamenii pentru a obține o frântură de celebritate.
Cu ajutorul unor imagini de arhivă luate din programul original distribuite de televiziunea japoneză, cu imagini generice din cultura media japoneză și cu interviuri directe, regizoarea britanică reușește să ne ofere o imagine a acestei civilizații a spectacolului total, a culturii partajării experiențelor private dusă la extrem.
Poate că, la finalul vizionării unui astfel de documentar, fiecare dintre noi ar trebui să se gândească la fascinația pe care o avem pentru „reality show”-uri, pentru acest mod de a vedea specific culturii media contemporane.
Pe Everest
Deși va apărea și în alte programe de televiziune Nasubi nu își găsește locul în această lume. În cele din urmă, după ce are loc catastrofa de la Fukushima, fostul „talent” își va descoperi adevărata misiune, adevăratul destin.
Când organizează o escaladă a muntelui Everest pentru sinistrați, e prins într-o avalanșă (filmată în direct) și își folosește deprinderile „de supraviețuire” pentru a-i ajuta pe semenii săi.
Nasubi, într-o imagine emoționantă, privind de pe o culme aflată deasupra orașului, spune că destinul său a fost acela de a-și folosi puterea de a le da oamenilor speranță.
Aici ar merita discutată noțiunea filosofică și etică de „ummei”, care în cultura japoneză nu este totuna cu „destinul” așa cum îl înțelegem noi în Occident, dar diferit și de „karma” ori de alte înțelesuri legate de predestinare. „Ummei” nu este destinul ca destinație pre-determinată, ci drumul în sine, călătoria către propriul scop în viață.
Acesta este scopul însuși. Ca și documentarul, care încheie cu Nasumi pe piscurile celui mai înalt vârf de pe planetă, procesul de auto-descoperire nu este nici ușor, nici lipsit de suferință, dar drumul merită parcurs.
Așa cum spunea cândva „părintele” conceptului de film documentar, John Grierson (în „Primele principii ale documentarului”), acest gen de a spune povești, care are o mare varietate de abordări, este întemeiat pe un mecanism fundamental al firii omului – dorința de a observa viața în timp ce acesta se derulează.
Întrebarea este ce facem cu viețile pe care le observăm din siguranța fotoliului în care stăm, rămânem la spectacolul bizar al existenței rizibile a altora, sau descoperim ceva despre noi înșine?
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
EVENIMENT
Consiliul Local reacționează după incidentele de la derby. Boc: Sunt comportamente izolate, atât dinspre „U”, cât și dinspre CFR
Tensiunile de după meciul dintre Universitatea Cluj și CFR Cluj, care au degenerat într-un incident violent în care mai mulți tineri au fost agresați, au stârnit reacții din partea autorităților locale și a reprezentanților comunității.
Deși autoritățile au concluzionat că incidentul nu a avut o motivație etnică, Azzola Katalin, consilier local UDMR, a condamnat public actele de violență și a subliniat importanța respectării drepturilor fundamentale, în ședința consiliului local de luni, 7 aprilie.
„(…) Înțelegem și respectăm concluziile preliminare ale autorităților potrivit cărora acest incident nu ar fi avut caracter etnic. Cu toate acestea, considerăm important să reafirmăm că folosirea limbii materne, fie ea română, maghiară sau orice altă limbă, este un drept fundamental, garantat prin legislația națională și europeană. Orice formă de intimidare sau violență, indiferent de motivație, este de neacceptat într-o societate democratică. Face apel la vigilență, la respect reciproc și la dialog constant între comunități. Numai împreună putem construi o societate bazată pe încredere, solidaritate și respect pentru diversitate”, a declarat Azzola Katalin.
Emil Boc: „Violența nu poate fi acceptată și promovată”
Primarul Emil Boc a reiterat angajamentul său față de combaterea oricărei forme de violență și a salutat reacția promptă a autorităților.
„Aș vrea să reiterez că am respins întotdeauna și resping orice formă de violență, indiferent unde se manifestă, în orice domeniu, inclusiv în cel fotbalistic. Sub nicio formă, în nicio situație, în niciun cadru, violența nu poate fi acceptată și promovată, susținută sau încurajată. Acest mesaj public l-am dat de 20 de ani, de când sunt aici, și îl voi da în continuare, și Clujul este ceea ce este pentru că am reușit împreună, clujenii – români, maghiari și ceilalți care sunt aici, să clădim o comunitate bazată pe valorile europene ale toleranței, ale respectului reciproc, ale înțelegerii și ale promovării acelor lucruri care ne unesc și nu ne dezbină”, a declarat edilul.
Primarul apreciază reacția autorităților și a clubului „U” Cluj
Emil Boc a afirmat că apreciază fermitatea intervenției și că felicită clubul Universitatea Cluj pentru că s-a delimitat clar de violență și a reafirmat valorile fairplay-ului.
„Imediat după ce s-a întâmplat acest nefericit act de agresiune, am cerut autorităților statului implicate să se pronunțe cu profesionalism și cu rapiditate pentru a putea să ofere un răspuns administrativ, juridic cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Vreau să apreciez promptitudinea organelor abilitate ale statului, prin reacția rapidă și în care au venit deja cu răspunsuri clare, precise și fără echivoc și cu măsuri juridice adecvate. E un lucru care arată determinarea activității noastre, indiferent ce gândim. Am apreciat profesionalismul autorităților statului care au dat un răspuns prompt, fără echivoc, dur și pe măsura a ceea ce există ca risc să se întâmple în comunitatea noastră.
De asemenea, felicit clubul Universitatea Cluj pentru comunicatul de presă emis, unde din nou, fără echivoc, susține că nu are nimic de-a face, nu susține sub nicio formă și nu încurajează și nu are nicio legătură cu orice element de violență. Dimpotrivă, fairplay-ul rămâne o valoare a acestui club, fanion al fotbalului românesc”, a mai spus primarul.
Incidentul nu a avut motiv etnic
Emil Boc spune că înțelege îngrijorarea comunității maghiare, dar subliniază că autoritățile au confirmat că incidentul nu a avut caracter etnic.
„Înțeleg îngrijorarea legitimă a unei părți a comunității maghiare. De aceea, cred că trebuie să purtăm această discuție deschis, transparent, pentru că cu toții vrem un climat de pace, de liniște, de echilibru european în acest oraș. De aceea, m-am implicat din primul moment să solicit autorităților statului o abordare profesionistă și mă bucur că până la această oră, din toate concluziile organelor abilitate ale statului, nici până acum nu există vreun element care să conducă la ideea că în afară de dimensiunea strict legată de un act de violență ar mai fi vorba de altceva. Autoritățile statului, până la acest moment, ne-au confirmat că nu este vorba sub nicio formă de un act care să vizeze un grup etnic sau cu fundament într-o violență de natură etnică”, a mai subliniat Boc.
Boc cere autorităților să fie mai vigilente
Primarul spune că până acum meciurile U Cluj – CFR s-au desfășurat fără incidente și a cerut autorităților să fie și mai vigilente în organizarea meciurilor, pentru a preveni orice act de violență.
„Apreciez faptul că, din 2022 de când Universitatea Cluj a promovat în Liga Națională, au fost opt meciuri între U și CFR și nu am avut niciun fel de act de violență. La acest al nouălea, a fost acest incident regretabil. Sper, în continuare, că această normalitate pe care am avut-o de opt meciuri va fi în continuare regula de bază a evoluției competițiilor sportive în acest oraș. (…) Am cerut autorităților abilitate ale statului cu atribuții în asigurarea ordinii și liniștii publice cu ocazia meciurilor de fotbal să își accelereze elementele care vizează supravegherea și prevenția. Dacă nu s-a întâmplat în opt meciuri nimic, asta nu înseamnă că nu se vor putea întâmpla, dacă cineva lasă garda jos”, a mai arătat primarul.
Propunere: Campanii anti-violență în cadrul cluburilor sportive
În acest context, Adriana Cristian, consilier local USR, a propus ca finanțările nerambursabile pentru cluburile sportive să fie condiționate de campanii active împotriva violenței, propunere susținută de social-democrata Aurelia Cristea, care a atras atenția și asupra agresivității verbale din tribune:
„Am constatat, din participarea sporadică la meciurile de pe Cluj Arena, că există, în afara violenței fizice, și o violență verbală. Mi-aș dori, domnule primar, ca mesajul nostru și al dumneavoastră în special să fie acela ca legea să fie respectată și aplicată. Mi-aș dori să vedem arenele noastre sportive pline de familii cu copii. Familiile nu pot să își ducă copiii într-un mediu cu o agresivitate verbală greu de descris, o știm împreună. Cred că propunerea colegei Adriana Cristian cred că ar fi utilă pentru a încerca să facem aceste campanii de susținere a echipei sportive a cărei fan ești fără violență fizică și verbală. Este extrem de important să instaurăm acest climat de fairplay, prin pași concreți în acest sens”, a afirmat consilierul PSD.
Boc: „Să nu ne prefacem că unii sunt sfinți și alții demoni”
Boc susține că ambele cluburi și antrenorii lor promovează fairplay și nu încurajează violența. Edilul arată că nu trebuie demonizată nicio tabără, fiind vorba de comportamente izolate care trebuie sancționate indiferent de echipă.
„Ambele cluburi, atât Universitatea, cât și CFR-ul, dau constant asemenea mesaje publice. Uitați-vă la comportamentul antrenorilor, Dan Petrescu și Neluțu Sabău, vedeți cât fairplay, cât echilibru și maturitate dau acești oameni în ceea ce înseamnă fotbalul local. Nu cred că trebuie să punem o anatemă pe cluburi, pentru că nu veți găsi niciun element, vreodată, la niciunul dintre ele, care să denote ideea că ar promova altceva decât valorile sportive. (…)
Ce trebuie să avem grijă este ca aceste comportamente izolate, ați văzut că sunt și de la CFR spre U, și de la U spre CFR, să nu ne prefacem că unii sunt sfinți și alții demoni… nu există nici sfinți, nici demoni în orașul acesta, există oameni care greșesc din când în când și care trebuie să știe că vor fi sancționați indiferent ce culori poartă. Aceste lucruri trebuie să le știe toată lumea: poți să îți susții echipa favorită, dar dacă ai depășit granița și ai trecut la violență, legea va fi aplicată fără echivoc, și cred că aceste mesaje date de către toată lumea în continuare îi vor descuraja pe cei care ar mai dori să intervină într-o direcție sau alta”, a mai afirmat Emil Boc.
Un consilier AUR cere mai mult sprijin pentru CFR
Călin Cosma, consilier local AUR, a lansat un apel la echilibru în percepția publică și la o prezență mai activă a autorităților locale și în susținerea CFR-ului:
„Sunt perfect de acord cu colega de la UDMR, nu trebuie să ajungem la asemenea violențe. Au fost, de-a lungul timpului, probleme de etnie în scandările celor două echipe, dar eu vreau să vin cu o propunere. În momentul acesta, mentalitatea în Cluj este că Primăria susține un singur club, nu pe ambele, și eu cred că Primăria, chiar dacă nu poate financiar, ar trebui să fie puțin mai activă și în susținerea CFR-ului. Domnule primar, aici mă adresez direct dumneavoastră, pentru că sunteți cel mai vizibil și cel mai important om din urbea noastră, mi-aș dori sincer să mai participați și la evenimentele CFR-ului, nu doar când joacă cu U Cluj și să susținem și CFR Cluj în tribună. Cred că prezența dumneavoastră acolo ar putea aduce o liniște între cele două galerii”, .
Boc: „Am fost și la CFR pe stadion”
În replică, Emil Boc a subliniat că Primăria nu favorizează un club față de altul și că finanțarea diferită a celor două echipe este dictată de statutul juridic al acestora. Totodată, menționează că a susținut și CFR-ul prin prezența sa pe stadion.
„Dacă vă uitați la alocări, veți vedea că CFR-ul, pe alte ramuri decât cele care sunt imposibil de finanțat, primește finanțare, oameni buni. Deci marota asta că Primăria are o favorită este o greșeală uriașă și întreținută de cineva, poate, în mod voit. Cât timp este o societate comercială, noi nu avem posibilitatea de finanțare, știți bine acest lucru și cunoașteți legea. Doar o echipă primește bani pentru că la Universitatea Cluj, membrii fondatori ai asociației sunt universitățile și Primăria. (…) CFR are cu totul și cu totul alt statut juridic, nu noi am decis ca CFR să se organizeze sub formă de societate comercială. Nu am avut niciodată în proprietate brandul CFR. Dacă am avea cadru legal, am finanța-o la fel de bine ca pe Universitatea Cluj, în consecință, acolo unde legea ne permite, oferim alocări.
Cred că m-ați văzut, am fost și la CFR pe stadion, aveți imagini cu mine cu fularul vișiniu, nu cred că este o noutate. În rest, îmi fac programul nu după dispoziția dumneavoastră, ci după programul meu mi-l fac, nu am nevoie de aprobare de la dumneavoastră ca să decid ce fac deseară”, a mai spus edilul.
Tânăr de 19 ani, lovit cu o sticlă de un suporter „U” Cluj
Amintim că un bărbat a fost reținut sâmbătă de polițiști pentru 24 de ore, după ce a agresat doi tineri maghiari de 19 ani în parcul Central, la finalul meciului de luni, 31 martie, dintre U și CFR Cluj. El este un suporter al echipei de fotbal Universitatea Cluj. Bărbatul reținut de polițiști era cu un grup de alte 7 persoane când i-au agresat pe cei doi fani ai CFR Cluj în Parcul Central din Cluj-Napoca. Ulterior, pe Spaiul Independenței, acesta a aruncat cu o sticlă care l-a rănit în față pe unul dintre fanii CFR Cluj. Polițiștii continuă cercetările și față de celelalte persoane identificate, 7 la număr, cu vârste între 25 și 35 de ani, respectiv un băiat de 16 ani.
EVENIMENT
Tânăr turdean, CAMPION național la șah rapid și VICECAMPION la dezlegări și șah blitz, la doar 6 ani și jumătate
Turdeanul Casian Tanțău a devenit campion național la șah rapid și vicecampion la dezlegări și șah blitz, la doar 6 ani și jumătate. Este membru al Clubului Sportiv Potaissa Turda.
„Turda are campioni. Inclusiv la 6 ani și jumătate!
Tanțău Casian, tânărul talent al șahului din Turda, confirmă că performanța nu are vârstă. Sub îndrumarea profesorului Marin Fântână, de la Clubul Sportiv Potaissa Turda, Casian a devenit campion național la șah rapid și vicecampion la dezlegări și șah blitz – la doar 6 ani și jumătate!
Tânăr turdean, CAMPION național la șah rapid și VICECAMPION la dezlegări și șah blitz, la doar 6 ani și jumătate
O reușită care arată că, atunci când talentul este susținut cu pasiune și seriozitate, rezultatele pot depăși orice așteptări, chiar de la cele mai fragede vârste.
Un nou capitol îl așteaptă: Campionatul Mondial de Șah Rapid, la Salonic, Grecia. Casian va reprezenta România, dar și spiritul curajos și ambițios al Turzii.
Suntem alături de tine, Casian!
Felicitări profesorului Marin Fântână pentru îndrumare, părinților pentru sprijinul constant și tuturor celor care cred în forța visurilor împlinite prin muncă.
Turda crește campioni. Iar Casian e dovada vie”, a scris pe Facebook Cristian Matei, primarul Turzii.
EVENIMENT
FOTO. Doi alergători din Kenya au câștigat maratonul de la Cluj-Napoca la masculin și feminin
Un număr de 7.902 alergători au luat parte la ediția din acest an a Wizz Air Cluj-Napoca Marathon, desfășurată duminică la Cluj-Napoca, demonstrând un interes în creștere pentru evenimentul emblematic de alergare. Podiumul principalei probe de maraton, 42,2 km, a fost format din Benard Kitur (Kenya), Nicolai Gorbusco și Silviu Stoica la masculin, în timp ce Ruth Matebo (Kenya), Anca Faiciuc și MarijaVrajić au compus podiumul feminin.
”Cu o creștere de 43% a ratei de participare, peste 7.900 de alergători din 30 de țări au fost prezenți la cea de-a 14-a ediție a unuia dintre cele mai importante evenimente sportive din România. Startul a avut loc pe pista de atletism a stadionului Cluj Arena și în Parcul Central. Participanții s-au întrecut pe cele șase trasee de alergare ale competiției: FamilyRace, 4 km, 10 km, 4×10,5 km, 21,1 km, 42,2 km.
În plus, maratonul din Cluj-Napoca face parte din WIZZ RunSeries 2025, o competiție care oferă alergătorilor din toată Europa șansa de a câștiga premii interesante, precum abonamente AllYouCanFly și premii în bani.
Participanții sunt încurajați să ia parte la cât mai multe dintre cele nouă evenimente de alergare Wizz Air care au loc în întreaga Europă. Pentru a se califica, participanții trebuie să aibă vârsta de 18 ani și să fie alergători amatori. Punctele se acumulează pe parcursul seriei – 1 punct se câștigă per kilometru alergat – iar alergătorii cu cel mai mare total până la sfârșitul competiției vor câștiga patru abonamente AYCF. Câștigătorul locului al doilea va primi un voucher WIZZ în valoare de 1.000 deeuro, în timp ce câștigătorul locului al treilea va primi un voucher WIZZ în valoare de 800 deeuro– atât la categoria masculină, cât și la cea feminină”, arată reprezentanții companiei.
Cel mai important eveniment de alergare
Anastasia Novak, Corporate Communications Manager la Wizz Air, a spus: „În acest an, suntem din nou încântați să fim parte a celui mai important eveniment de alergare din Cluj-Napoca și unul dintre cele mai populare din România. În calitate de companie aeriană dedicată să ofere călătorilor europeni opțiuni de zbor accesibile, credem, de asemenea, că accesul la un stil de viață activ și sănătos ar trebui să fie la fel de răspândit.
Prin sprijinul nostru continuu, ne propunem să încurajăm atât echipajul, cât și pasagerii din România, Europa și nu numai să rămână activi și să adopte mișcarea. În acest an, 24 dintre piloții, membrii echipajului de cabină și colegii noștri din birourile WIZZ au fost prezenți la linia de start a cursei de maraton.
Alergarea este un sport pe care oricine îl poate practica, indiferent de pregătire sau de mijloacele financiare. Nu necesită echipament scump, abonamente la cluburi sau facilități de antrenament de elită – doar motivația de a face mișcare. În mod similar, Wizz Air a democratizat transportul aerian prin oferirea de zboruri low-cost către destinații din întreaga Europă și nu numai, făcând călătoriile mai accesibile pentru persoanele din toate categoriile sociale. Atât alergarea, cât și zborurile la preț redus elimină barierele, permițând mai multor oameni să ia parte la activități care le fac plăcere, fără constrângeri financiare.”
În acest an, toți alergătorii primesc un voucher de călătorie Wizz Air în valoare de 20 de euro pe care îl pot folosi pentru un zbor la alegere.
EVENIMENT
Microbuzul morții de la Câțcău ducea pasageri în R. Moldova. Un ucrainean, printre victime. Șoferul ar fi adormit la volan
În microbuzul implicat, luni dimineață, în tragicul accident de la Câțcău, înmatriculat în Republica Moldova, se aflau 8 persoane, din care 4 sunt cetățeni ai Republicii Moldova, iar celelalte sunt cetățeni ucraineni și ai Federației Ruse, cu domiciliu în Estonia.
Potrivit polițiștilor, dintre cele 3 persoane decedate, 2 sunt cetățeni moldoveni, iar a treia este cetățean ucrainean.
Cei 2 cetățeni moldoveni răniți au fost transportați la Spitalul Municipal din Dej, unde au fost examinați medical și ulterior externați.
Din informațiile anchetatorilor, reiese că șoferul microbuzului ar fi adormit la volan, astfel că a intrat pe contrasens și s-a izbit de un camion. Microbuzul venea din Polonia.
Profesorul clujean Vasile Pușcaș împlinește 72 de ani. A negociat intrarea României în Uniunea Europeană
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
Consiliul Local reacționează după incidentele de la derby. Boc: Sunt comportamente izolate, atât dinspre „U”, cât și dinspre CFR
Tânăr turdean, CAMPION național la șah rapid și VICECAMPION la dezlegări și șah blitz, la doar 6 ani și jumătate
FOTO. Doi alergători din Kenya au câștigat maratonul de la Cluj-Napoca la masculin și feminin
Microbuzul morții de la Câțcău ducea pasageri în R. Moldova. Un ucrainean, printre victime. Șoferul ar fi adormit la volan
VIDEO. Campanie electorală fără idei, candidați fără viziune – analiza lui Ion Novăcescu
Clujenii fără locuri de parcare, revoltați de subînchirierea spațiilor: „Noi nu avem unde parca, deși plătim taxe în Cluj”
Dr. Florian Nicula, semnal de alarmă de la Cluj, referitor la situația scăpată de sub control din punct de vedere al cancerului
Lucrări de întreținere pe 50 de kilometri de drumuri județene din Cluj
