Connect with us

CULTURA

CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Spectacolul grotesc al telerealittăți

Publicat


tiff

În anul când regizorul Peter Weir făcea remarcabilul film The Truman Show (1998), despre un om care e filmat în fiecare zi, fără știința lui, cu toate momentele existenței sale, din copilărie până la primele experiențe ale vieții adulte, transmise la televizor, în Japonia un om adevărat de data aceasta era subiectul unui program similar.

Desigur că Peter Weir, care și-a început producția filmului de ficțiune înainte de difuzarea programului japonez, nu s-a inspirat din acest „reality-show”. Multe alte programe au folosit telerealitatea ca mod de a atrage telespectatorii, unii autori consideră că prima emisiune de acest fel, numită chiar „Real People”, este „experimentul” realizat de NBC.

Cert este că, printre inventatorii genului sunt producătorii japonezi de televiziune, care au creat emisiuni specializate în difuzarea în direct a vieților unor oameni adevărați.

Înainte ca povestea despre Truman să apară pe marile ecrane, programele de tele-realitate (reality show ori reality TV) erau deja extrem de populare în Japonia unde, cu mult timp înainte ca „Big Brother” apară în Olanda în 1999, înainte ca genul să cucerească televiziunile din America și Europa, cu mult înainte ca „video selfie”-urile să devină o parte integrantă a existenței noastre, posturile japoneze de televiziune exploatau fascinația telespectatorilor pentru „privirea pe gaura cheii”.

 Univers paralel

Documentarul intitulat Concurentul (The Contestant, 2023), regizat de Clair Titley, care a avut premiera în 2023 tot la TIFF (numai că nu e vorba de Tiff-ului  clujean, ci de tizul său, Toronto International Film Festival), spune povestea unui „Truman” adevărat, un tânăr japonez care, aidoma personajului jucat de Jim Carrey în filmul de ficțiune, s-a lăsat filmat zi de zi, minut cu minut, totul fiind transmis la televizor.

tiff

Acest proiect, pe care regizoarea britanică l-a documentat timp de mai bine de șapte ani, ne oferă și nouă accesul la mașinațiunile din universul ciudat al programelor japoneze de televiziune, unde genul „emisiunilor concurs” (dintre care unele rulează și la noi, cum este „Castelul lui Takeshi”) au creat un univers paralel, numit geinōkai.

Termenul care descrie o cultură a divertismentului media aparte, în Japonia sunt zeci de astfel de programe de televiziune, dar acum și emisiuni online, în care oamenii se supun la felurite „încercări”, care mai de care mai atroce.

La început acesta a fost fenomen aproape necunoscut pentru spectatorii occidentali, deși acest tip de programe, care au fost create inițial de către producătorii de la televiziunea „Nippon TV”, unde a apărut în 1966 prima emisiune de acest fel, au început să fie imitate, cei mai cunoscuți sunt americanii care fac emisiunile din seria Jackass, în care mai mulți teribiliști se supun unor forme stupide de tortură.

Probe la TV

Filmul lui Tiley, care s-a remarcat cu un alt documentar despre lumea divertismentului, Britain’s Oldest Stand Up (2012), unde spunea povestea lui Jack Woodward, unul dintre cei mai bătrâni comici britanici de cabaret, care se întoarce pe scenă pentru a face monologuri comice (stand-up) prin diverse săli de club și restaurante, explorează în profunzime un palier neobișnuit al societății de azi.

Ca și în multe alte programe bazate pe diverse teste de anduranță, unde oamenii sunt supuși la tot felul de „probe”, sursa principală de inspirație rămâne emisiunea transmisă în 1998 la televiziunea japoneză, numită „Susunu! Denpa Shōnen” (Nu încercați! Tineri tembeli), care a avut un succes incredibil și care a schimbat modul în care se face azi televiziunea.

Experiment social

Un astfel de tânăr „tembel” este „Nasubi”, „eroul” acestui documentar, pe numele lui real Tomoaki Hamatsu, un actor poreclit astfel pentru că în japoneză cuvântul înseamnă „vânătă”.

Datorită profilului său facial ciudat, acest tânăr actor, care și-a dorit tot timpul să ajungă comic celebru, se supune unui caz extrem de „experiment social”, derulat prin intermediul televizorului.

El „candidează” împreună cu o duzină de alți doritori de celebritate pentru un rol într-o emisiune, despre care nu știe nimic.

După ce trage „biletul câștigător”, e legat la ochi și, cu niște căști pe urechi, complet izolat de realitate, este dus într-un loc necunoscut.

Pus într-o cameră unde se află doar un raft de reviste, un teanc de bilete necompletate și un telefon, i se ordonă să se dezbrace la pielea goală și e abandonat în acea cameră ca o zarcă.

Singura lui sursă de supraviețuire erau potențialele câștiguri la concursurile cu premii, organizate de diverse organizații media japoneze, iar dacă atingea suma totală de 1 milion de yeni (aproximativ 10.000 de dolari), Nasubi ar fi câștigat competiția televizată.

De fapt totul era gândit ca un fel de concurs într-un alt concurs, producătorii închiriaseră o cameră alăturată, de unde îl filmau și îl monitorizau.

 Totul pentru celebritate

În Japonia (și nu numai) există o întreagă cultură a celebrității media, unde așa-numiții „tarento” (talente), cu ajutorul aparițiilor la televizor, vor să dobândească notorietate și își câștigă popularitate acceptând să facă cele mai mari năzbâtii. În bătălia pentru cele 15 minute de celebritate, de care are parte orice om în cultura contemporană (vorbă atribuită în mod eronat lui Andy Warhol), Nasubi devine unul dintre sute de mii de concurenți care speră ca apariția la TV să fie o trambulină pentru o carieră viitoare.

Desigur, există cazul prezentatorului faimosului „castel”, Takeshi Kitano, care s-a transformat din simplu comic de televiziune în câștigătorul Leului de Aur la Festivalul de Film de la Veneția pentru filmul Hana-bi (1998) este sugestiv.

 Realitatea bate filmul

Pentru spectatorii occidentali genul acesta de programe, în care oamenii sunt umiliți în mod public, pot părea niște ciudățenii.

Fiind mai degrabă obișnuiți cu filmările de tip „camera ascunsă” (sau „candid camera”), dar mai ales cu programele în care sunt filmate viețile private ale unor familii celebre (familia Kardashian, familia Osborne), ori concurenții sunt celebrități, duși în diverse zone pustii pentru a supraviețui (Survivor, Naked and Afraid), sau puși să interacționeze într-un mediu artificial (Big Brother, Burlacul și diversele variante ale lor), pare că programele japoneze sunt doar exotice.

Așa cum arată și documentarul realizat de televiziunea americană ABC, intitulat „I Survived a Japanese Game Show” (Am supraviețuit unui program de jocuri japonez), care urmărește mai mulți americani care se duc în Japonia pentru a participa la aceste spectacole de tip competiție televizată (programul nu este real, e doar o imitație a acestui gen extrem de popular, care imită stilul programului numit „Sasuke”, devenit Ninja Warrior), pentru occidentali (în acest film sunt concurenți americani), acesta e un mod cu totul ciudat de tele-realitate.

Realitatea la care asistăm sau participăm nu mai este doar înscenată, cum se întâmplă cu multe „rialitșăuri” de pe la noi, ea este dusă la extrem, devine ultra-realitate, o realitate ultragiantă.

Torturi normale

Cum vedem în cazul participanților la competițiile din „Castelul lui Takeshi”, care ies adeseori cu fracturi de craniu și cu oase rupte, în Japonia spectacolele sunt uneori la limita accidentelor, adeseori făcute să inducă suferință cu bună știință. Cel mai notoriu (în sens negativ) este cazul din Downtown no Gaki no Tsukai ya Arahende!! (Downtown. Nu suntem comis voiajori!), lansat în 1989 Nippon TV, unde a creatorii au introdus infama mașinărie „Chinko” (la propriu „mașina de penis”), în care concurentul e lovit peste organele genitale de fiecare dată când răspunde incorect.

Genul, cunoscut cu numele simplificat Gaki No Tsukai, presupune ca participanți să suporte nenumărate pedepse corporale și să treacă prin chinuri psihice.

Parte integrantă a divertismentului japonez, spectacolele „cu suferință” sunt explicabile prin fascinația exercitată de ceea ce în germană se numește „Schadenfreude”, bucuria extrasă din suferința altora. Există un amuzament macabru, provocat de expunerea la imaginile semenilor noștri confruntați cu diverse „torturi”. Poate că, văzând suferințele fizice sau chinurile emoționale ale semenilor noștri, ne bucurăm că viețile noastre sunt „normale”.

Cruzime pentru rating

În unele spectacole cruzimea atinge grade de paroxism, pentru că, de dragul cotei de audiență („rating”-uri), producătorii se întrec în a găsi noi moduri de a șoca.

Aici e important al doilea personaj central al documentarului, poate la fel de surprinzător ca și Nasubi, celebrul producător de televiziune, Toshio Tsuchiya.

Și acesta apare atât în imagini de arhivă, cât și, după mai bine de 25 de ani, în interviuri directe unde povestește despre relația ambivalent cu subiectul „experimentului” său televizat.

Așa cum va declara producătorul programului original, scopul său era acela de a le arăta telespectatorilor cele mai primitive manifestări ale ființei umane, „concurentul” fiind în mod intenționat torturat și împins până la extrem. Una dintre afirmațiile șocante ale lui Tsuchiya este că s-ar fi așteptat ca bărbatul să se sinucidă în direct.

Filmat gol

Tomoaki Hamatsu, tânărul dornic să ajungă vedetă de televiziune acceptă această „provocare”, intră benevol într-o auto-tortură. După ce Tsuchiya însuși l-a condus pe Nasubi în cameră, i-a ordonat să se dezbrace în pielea goală și să rămână în încăperea claustrantă.

Deși producătorii susțineau că ușa nu era închisă, că el putea să plece oricând dorea, concurentul nu știa acest lucru. Sigur, e discutabil dacă tânărul știa sau nu că este înregistrat, mai ales că mulți dintre participanții la aceste competiții televizate erau admirați în societate.

Nasubi era actor în devenire și știa prea bine în ce situație se pune, de altfel din interviul realizat de regizorul britanic reiese că el își dorea să fie vedetă, că juca un rol de comic în fața camerei de luat vederi care era în camera unde fusese abandonat.

Din sutele de ore de filmare, era montat inițial un calup de opt ore, redus la șase minute. Tot în acest program a fost aplicată și o inovație devenită azi un loc comun, producătorii au decis transmiterea în direct a imaginilor ne-editate. Gol pușcă, zile la rând tânărul tot completează felurile de bilete de tombolă, încercând să câștige ceva.

Pentru că, sărmanul Nasubi, la început nu câștiga niciun premiu, din când în când era hrănit pe ascuns cu biscuiți.

Premii de tot felul

La un moment dat începe să câștige, iar când primește mâncare de câini, o devorează, inclusiv conservele dezgustătoare pentru animale, iar chipul lui „Vânătă” devine amuzant pentru spectatori, care râd de grimasele sale, accentuate de trăsăturile extrase aproape din desenele manga (expresiile lui exagerate în mod natural amintesc de cele ale lui Jim Carrey).

Unele lucruri pe care le câștigă sunt ridicole, altele utile, dar toate sunt prilej de amuzament.

Când câștigă o jucărie de pluș, „Vânătă” o transformă în animalul său de companie, dansează cu un homar viu, cu un aspirator de mână sau cu un televizor, totul în timp ce rămâne dezbrăcat, genitalele sale fiind acoperite cu imaginea unei vinete (poate de acolo vine infamul emoji de la Apple?!).

”Vedetă” în Japonia

Când, după 333 de zile, Nasumi ajunge în sfârșit la câștiguri totale de 1 milion de yeni, producătorul îl felicită, îl îmbracă și, tot cu acoperitoare de ochi, îl urcă în avion. Surpriza este că bietul concurent e dus într-o nouă cameră, de data asta în Coreea de Sud, pentru a relua de la zero competiția, deși nu vorbea coreeană.

Acolo mai petrece 433 de zile în izolare. Deși concurentul a reușit să-și depășească „obiectivele”, chiar de două ori, el nu e anunțat și începe să piardă contactul cu realitatea, îi pică părul și chiar crede că producătorii l-au uitat în noua cameră, fiind convins că a fost răpit de extratereștri și chiar se gândește la sinucidere.

În cele din urmă e mutat într-o camionetă, tot fără să știe că e adus înapoi în Japonia, și crede că va relua a treia oară concursul.

Abia acum primește premiul „în direct” și află că este „vedetă”, că jurnalele scrise în timpul izolării sunt vândute în sute de mii de exemplare și că a fost vizionat de zeci de milioane de spectatori (unele show-uri fiind văzute de 15 milioane de oameni!).

Experiment televizual

Din interviurile cu mama și sora lui Nasubi, șocate când și-au văzut fiul și fratele pentru prima oară la televizor în ipostaze grotești, reiese că nu toată lumea era încântată de „experimentul televizual”.

Nici Nasubi nu-și va reveni după încheierea celor peste 15 luni de izolare, pentru că singurătatea i-a afectat corpul și mintea, comedia fiind adeseori la limita dintre nebunie și sadism.

Iar relația cu Tsuchiya, pe care îl considerase la început un „zeu”, un binefăcător al carierei sale, se schimbă la final, actorul spunând că îl consideră un „diavol” (lucru pe care și producătorul îl recunoaște cu zâmbetul pe buze).

Portret al culturii japoneze

Acest film documentar nu este doar un portret al comicului japonez, el este și un portret al culturii media japoneze, unde, așa cum spune producătorul „toți oamenii devin o formă de divertisment”.

Și e incredibil ce pot face oamenii pentru a obține o frântură de celebritate.

Cu ajutorul unor imagini de arhivă luate din programul original distribuite de televiziunea japoneză, cu imagini generice din cultura media japoneză și cu interviuri directe, regizoarea britanică reușește să ne ofere o imagine a acestei civilizații a spectacolului total, a culturii partajării experiențelor private dusă la extrem.

Poate că, la finalul vizionării unui astfel de documentar, fiecare dintre noi ar trebui să se gândească la fascinația pe care o avem pentru „reality show”-uri, pentru acest mod de a vedea specific culturii media contemporane.

Pe Everest

Deși va apărea și în alte programe de televiziune Nasubi nu își găsește locul în această lume. În cele din urmă, după ce are loc catastrofa de la Fukushima, fostul „talent” își va descoperi adevărata misiune, adevăratul destin.

Când organizează o escaladă a muntelui Everest pentru sinistrați, e prins într-o avalanșă (filmată în direct) și își folosește deprinderile „de supraviețuire” pentru a-i ajuta pe semenii săi.

Nasubi, într-o imagine emoționantă, privind de pe o culme aflată deasupra orașului, spune că destinul său a fost acela de a-și folosi puterea de a le da oamenilor speranță.

Aici ar merita discutată noțiunea filosofică și etică de „ummei”, care în cultura japoneză nu este totuna cu „destinul” așa cum îl înțelegem noi în Occident, dar diferit și de „karma” ori de alte înțelesuri legate de predestinare. „Ummei” nu este destinul ca destinație pre-determinată, ci drumul în sine, călătoria către propriul scop în viață.

Acesta este scopul însuși. Ca și documentarul, care încheie cu Nasumi pe piscurile celui mai înalt vârf de pe planetă, procesul de auto-descoperire nu este nici ușor, nici lipsit de suferință, dar drumul merită parcurs.

Așa cum spunea cândva „părintele” conceptului de film documentar, John Grierson (în „Primele principii ale documentarului”), acest gen de a spune povești, care are o mare varietate de abordări, este întemeiat pe un mecanism fundamental al firii omului – dorința de a observa viața în timp ce acesta se derulează.

Întrebarea este ce facem cu viețile pe care le observăm din siguranța fotoliului în care stăm, rămânem la spectacolul bizar al existenței rizibile a altora, sau descoperim ceva despre noi înșine?



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

Întârziere de două ore a avionului TAROM București-Cluj și retur. Care a fost cauza?

Publicat

tarom cluj

Avionul TAROM București-Cluj, care trebuia să aterizeze la 13.50, a avut întârziere de două ore, sâmbătă. Potrivit unor surse, unui membru al echipajului de zbor i s-a făcut rău cu puțin timp înainte de decolare.

Cursele aeriene RO643 și RO644, operate de TAROM pe relația București-Cluj și retur, au înregistrat întârzieri de circa două ore sâmbătă, 15 iulie.

Contactați de Cluj24, reprezentanții TAROM au precizat doar că nu este vorba de o grevă, cum s-a întâmplat luni, 8 iulie. Potrivit unor surse, întârzierea ar fi avut loc din cauză că unui membru al echipajului de zbor i s-a făcut rău.

Astfel, avionul București Otopeni – Cluj care trebuia să aterizeze la 13.50 a sosit pe Aeroportul Internațional „Avram Iancu” Cluj abia la 15.50.

De asemenea, returul (Cluj – București Otopeni), programat să decoleze la 14.15 a fost reprogramat pentru ora 16.15.

Citește mai departe

ACTUALITATE

FOTO. Trenul Curtici-București a deraiat la Rupea. Pasagerii InterCity Cluj-Napoca – București, preluați cu autobuzele

Publicat

Pasagerii trenului InterCity Cluj-Napoca – București au fost preluați cu autobuzele din Rupea, până în gara Brașov. Un tren a deraiat de pe linia ferată, între Rupea și Racoș.

Circulația pe linia de cale ferată Rupea – Racoș este oprită temporar din cauza deraierii trenului Internațional Curtici – București Nord.

„Compania Națională de Căi Ferate CFR SA vă informează că trenul internațional IRN 347 (Curtici – București Nord) este oprit din circulație începând cu ora 12:10 din cauza deraierii, de un boghiu, a celui de-al treilea vagon din compunerea garniturii. Evenimentul feroviar s-a produs pe firul I, între stațiile Rupea și Racos, la km 237+400, interval feroviar pe care se circula cu restricțiale de viteză de 30 km/h.

Precizăm faptul că firul II Rupea – Racoș este închis permanent pentru lucrări de reabilitare, traficul feroviar pe intervalul respectiv fiind trasat doar pe firul I. La momentul actual un alt tren de călători este oprit temporar, este vorba despre trenul IRN 532 care a ajuns la ora 13.10 în Rupea și va staționa până la redeschiderea firului I, Rupea – Racoș”, a transmis Oana Brânzan, purtător de cuvânt al CFR SA.

Pasagerii InterCity Cluj-București, preluați cu autobuze

Trenul InterCity Cluj-Napoca – București Nord se numără printre garniturile care au rămas blocate în localitatea Rupea din cauza închiderii circulației.

Pasagerii trenului au fost preluați de două autobuze, până la gara Brașov. Ei își vor continua călătoria spre Capitală cu alte trenuri care circulă în relația Brașov – București Nord.

„Călătorii din trenul IC 532 (Cluj-Napoca – București Nord), oprit la Rupea, la ora 13:10, vor fi preluați cu 2 autocare până în gara Brașov, de unde își vor continua călătoria spre Capitală cu alte trenuri care circulă în relația Brașov – București Nord”, a mai transmis CFR SA.

Compania Națională de Căi Ferate le transmite scuze călătorilor pentru disconfortul creat de întârzierile care se vor înregistra în circulație din cauza acestui eveniment feroviar și îi asigură că se vor lua toate măsurile necesare pentru finalizarea operativă a intervențiilor de repunere pe șină a vagonului deraiat, astfel încât traficul să se reia in condiţii normale între stațiile Rupea și Racoș.

Citește mai departe

ACTUALITATE

Recomandările Poliției pentru prevenirea accidentelor, pe timp de caniculă. Ce trebuie să facă șoferii

Publicat

Poliția Română a venit cu o serie de recomandări pentru prevenirea accidentelor și circularea în siguranță pe perioadele cu temperaturi ridicate și caniculă.

Centrul INFOTRAFIC din Inspectoratul General al Poliţiei Române recomandă conducătorilor auto adaptarea conduitei în trafic, în condițiile temperaturilor deosebit de ridicate, caniculă, disconfort termic ridicat prognozate de Administrația Națională de Meteorologie pentru această perioadă.

Ce trebuie să facă șoferii, înainte de a porni la drum?

Recomandări pentru prevenirea implicării în evenimente rutiere:

  • înainte de a porni la drum, asigurați-vă că presiunea din pneuri este cea recomandată pentru sezonul cald, iar sistemele de climatizare sunt funcționale;
  • atenție la faptul că reflexiile date de razele solare foarte puternice pot crea dificultăți conducătorilor auto în perceperea obstacolelor și anticiparea conduitei celorlalți participanți la trafic;
  • evitați pe cât posibil călătoriile în jurul după-amiezii, în special șoferii cu probleme de sănătate;
  • în cazul călătoriilor pe distanțe mai lungi, efectuați opriri regulate, în spațiile de servicii sau în parcările amenajate, pentru odihnă și hidratare corespunzătoare, pentru a preveni instalarea stării de oboseală, cu consecințe negative asupra vigilenței la volan;
  • păstrați o distanță adecvată față de autovehiculul din față, pentru a putea reacționa în siguranță în caz de nevoie; folosiți centura de siguranță și dispozitivele de fixare pentru protejarea pasagerilor;
  • încercați să vă păstrați calmul pe toată durata deplasării și să manifestați respect în trafic, întrucât comportamentul agresiv va spori major riscul de a fi implicat într-un eveniment rutier cu urmări tragice!

Amintim că întreaga țară se află sub avetrizare meteo cod portocaliu și cod roșu până marți, 16 iulie.

Citește mai departe

EVENIMENT

EXCLUSIV. Olimpicii Clujului. Alex Bologa (judo): Este un sport de disciplină, care se bazează mult pe RESPECT și comunicare

Publicat

alex bologa

„Dizabilitatea mea mi-a deschis ochii pentru a-mi vedea adevăratele abilități”, spunea Robert M. Hensel. O dizabilitate nu e un capăt de drum. Poate fi un nou început. Alex Bologa are o dizabilitate, dar asta nu l-a împiedicat să devină campion mondial la judo și să ia medalii la două olimpiade. Este singurul sportiv din România cu deficiență totală de vedere.

Alex s-a născut în satul Derșida, com. Bobota din jud. Sălaj. Are 28 de ani și practică judo din 2011. Este nevăzător de la 6 ani. „Am făcut dezlipire de retină la ambii ochi, operația făcută în Belgia nu a reușit așa că de atunci văd lumea cu alți ochi”, glumește el.

alex bologa

EXCLUSIV. Olimpicii Clujului. Alex Bologa (judo): Este un sport de disciplină, care se bazează mult pe RESPECT și comunicare

A început să practice mai întâi înotul, de la vârsta de 6 ani. În clasa a 6-a a fost descoperit de Sally Lamont, președintele Comitetului Paralimpic Român. Apoi a fost selectat, în urma unui trial efectuat de CS Universitatea Cluj și CSM, în grupele de judo. „Făceam antrenamente de două ori pe săptămână la școală până prin 2013, după care am început antrenamente cu sportivi fără dizabilități la Academia de judo „Florin Berceanu”. Din 2017 sunt legitimat la „U”. Judo-ul este singurul sport de contact accesibil nevăzătorilor. Este un sport de disciplină, care se bazează foarte mult pe respect și comunicare. Mi-a plăcut din prima clipă să învăț procedeele, să le aplic, să am la fiecare antrenament o nouă provocare”, spune Alex.

alex bologa

Se ascut celelalte simțuri atunci când nu vezi? „Nu neapărat… Nevoia te învață să le folosești mai mult, e adevărat, dar niciodată nu vor putea suplini în totalitate văzul. Ești nevoit să devii mult mai atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău și apelezi la fiecare detaliu ca la un reper”, mai spune Alex.

După terminarea liceului pentru deficiențe de vedere din Cluj a urmat cursuri de psihopedagogie specială în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la UBB. În paralel a făcut și un postliceeal de masaj.

Alex Bologa, posesor al centurii negre cu doi dani, este singurul reprezentant al României la Jocurile Paralimpice ce se desfășoară anul acesta la Paris, imediat după încheierea Jocurilor Olimpice. Nu mai știe exact câte medalii are. A participat la JO din 2016 de la Rio de Janeiro și la cele de la Tokyo din 2020. A luat la ambele medalia de bronz la categoria 60 kg. În 2023 a câștigat titlul mondial la 73 kg la Birmingham. Este și cvadruplu campion european.

alex bologa

„Vreau să particip și la Olimpiada din 2028 de la Los Angeles”

Vrea să se autodepășească în acest an. „Fiind lider în clasamentul mondial, ar trebui să fac o figură frumoasă. Trebuie să fiu atent la fiecare adversar. Sportivul din Kazahstan și cel din Germania sunt competitori serioși. Împreună cu antrenorii mei, Geanina Andreică și Gergely Tamas, vom pregăti foarte bine fiecare luptă”, spune Alex.

Are două antrenamente zilnic, de luni până sâmbătă inclusiv, o oră jumate dimineața, pregătire fizică și la fel seara, pregătire tehnico-tactică.

Jocurile Paralimpice de la Paris se desfășoară între 28 august și 9 septembrie, Alex intrând în competiție pe 6 septembrie. Este susținut atât de clubul „U” cât și de Comitetul Paralimpic Român.

Ce planuri de viitor are? „Vreau să particip și la Olimpiada din 2028 de la Los Angeles, apoi mă gândesc la o carieră în antrenorat. Nu neapărat doar la grupe de copii cu dizabilități dar da, ei vor fi principalii vizați, mai spune Alex.

„Doar pentru că unui bărbat îi lipsesc ochii, nu înseamnă că îi lipsește vederea”,  spunea Stevie Wonder. Alex dovedește asta zi de zi. Îi ținem pumnii la Paris… Succes, Alex!

 

 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax