CULTURA
CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Între meta-cinema și metis-cinema
Orice film are nevoie de premise puternice, vizuale, narative, de acțiune sau de personaj. Așa este filmul care a deschis ediția 23 a TIFF-ului, cea mai recentă creație a lui Luc Besson, care începe ca un film de aventuri. La un control de rutină pe o autostradă, un camion plin cu câini e condus de un personaj travesti, plin de răni și vânătăi. Pretextul vizual e puternic, sub lanterna polițistului vedem un corp de femeie cu umărul zdrelit, urmat de un contrast acustic. „Șoferița”, care are evident voce masculină, ajunge în arest, însă, pentru spectatorii care se așteptau la un nou film cu Bruce Willis sau cu Nathalie Portman ori cu Milla Jovovich, Besson nu ne oferă nicio vedetă, iar camionul condus de acest „drag queen” plin de cicatrici nu are o bombă atomică, ci este plin de căței.
Eroul principal, jucat de Caleb Landry Jones, consacrat cu un alt rol de personaj cu tulburări mintale (criminalul Martin Bryant din Nitram, regizat de australianul Justin Kurzel), se numește „Doug”, iar povestea sa emoționantă o aflăm prin intermediul întâlnirii sale cu Evelyn Decker, o psihiatră-polițist, jucată de Jonica „Jojo” T. Gibbs (o puteți vedea în Civil War). Pentru că poliția nu știe în ce „categorie” de deținuți și în ce zacă să-l pună pe arestatul/ arestata lor, Evelyin îl intervievează pe Doug, ceea ce permite o serie de rememorări (fleșbecuri pentru romglezi).
CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Între meta-cinema și metis-cinema
Deși există un alt „Dogman” în cinema, pe care sunt convins că Besson îl cunoaște, pentru că Matteo Garrone e unul dintre reperele cinemaului european contemporan, regizorul francez are o cu totul altă abordare. Pe măsură ce aflăm povestea lui „Doug”, care se află într-un scaun cu rotile, suntem confruntați cu tot mai multe necunoscute și suntem expuși unor multiple referințe culturale, narative, artistice, bazate pe jocul transparent de cuvinte între Doug, Dog și God. „Doug” e diminutivul lui Douglas, băiatul care a crescut printre câini (dogs) și care se confruntă cu Dumnezeu (God), care scris invers este Dog.
Simbolistica e utilizată de Bresson fără false pretenții și farafastâcuri intelectualiste, pentru că în cinemaul „de look” simbolurile nu sunt niciodată ascunse, ci sunt intenționate și directe. Când fratele lui Doug pune un cearceaf deasupra cuștii unde copilul e închis, pe acesta stă scris: „In the name of God”, dar din punctul de vedere al lui Douglas se vede „Dog”. La un moment dat, deși vorbește cu psihiatrul, Doug sparge al patrulea perete și ne privește direct punându-ne întrebarea dacă oamenii sunt mai buni decât câinii.
Comparațiile om-câine (sunt prea bătrân să fiu re-antrenat, spune personajul), relațiile dintre erou și animalele pe care le salvează, sunt trasee prin intermediul cărora regizorul se adresează direct spectatorilor, prin care ar trebui să ne întrebăm dacă „God” mai crede în „Doug” – dacă Dumnezeu mai crede în oameni. Totul e punctat cu întrebări retorice de tipul: „De ce iubesc câinii mai mult decât oamenii?”, la care tot eroul răspunde, în timp ce aparatul de filmare face un contraplonjeu abrupt: „Câinii au toate virtuțile oamenilor, fără viciile acestora”.
„Besson se mută dintr-un gen cinematografic într-altul”
Filmul acesta este rezultatul unui metisaj cinematografic, pentru că regizorul-scenarist folosește sistematic tehnica povestirii prin fragmente, specifică pentru cinemaul de tip puzzle contemporan, cu momente de suspans și incertitudine, în care rememorările alternează între diverse planuri temporale și moduri narative. Besson se mută dintr-un gen cinematografic într-altul cu o libertate care depășește jocurile postmoderniste lui Tarantino. Tocmai aceasta este calitatea stilului „look”, amestecul dintre „retro” și „neo”, dintre fantezie și realism, dintre plauzibil și incredibil, dintre cotidian și fantastic.
Cu Dogman, Luc Besson a revenit la propriul său eu auctorial și la instrumentele pe care le-a folosit în urmă cu 40 de ani (!) în Subway (1985), filmul care l-a consacrat în cinemaul mondial, parte a mișcării numită „cinéma du look”. Chiar actorul din acest film, Caleb Landry Jones se aseamănă incredibil de mult cu Fred (jucat de un Christopher Lambert tânăr și inimitabil). Tot ca Fred, care trăia în vintrele metroului parizian, Doug duce o existență de recluziune auto-impusă într-un subsol abandonat. Ca și în Subway, care începea cu o filosofare ironică, amuzanta referință la Socrate, Sartre și Sinatra, Dogman e o meditație despre umanitate, voia lui Dumnezeu și inumanitate.
Referințele meta-cinematografice, care sunt mereu prezente în filmele „du look”, sunt chei de lectură. Cele trei alter-ego-uri travesti ale lui Doug sunt femei faimoase, e imposibil să nu le recunoaștem pe Dietrich, Piaf sau Marylin. Când Doug se demachiază în fața oglinzii, în fundal auzim melodia de pe coloana sonoră a celebrului „Godfather” – „Speak Softly, Love”, Sau, când fratele abia eliberat din închisoare e urmărit de haita de câini, auzim faimoasa piesă a trupei ZZ Top, „La Grange”, folosită adeseori în filmele de acțiune. La un moment dat Doug apare îmbrăcat cu un capot în motive orientale, cu trimitere directă la Madama Butterfly a lui Puccini.
„Chiar și cățeii folosiți sunt referințe inter-cinematice”
Când profesoara de teatru îi oferă o carte, pe copertă este un portret al lui lady Macbeth, realizat de pictorul american John Singer Sargent în stil prerafaelit, cu actrița Ellen Terry în rolul celebrei regine a răzbunării. De altfel Caleb Landry Jones, care e un amestec de Eddie Redmayne cu trăsăturile stranii ale personajelor lui Sargent, în special portretul ciudatei „Madame X”. Chiar și cățeii folosiți sunt referințe inter-cinematice, cum este faimosul câine din rasa de terrieri numiți Jack Russell, creați de vicarul din Swimbrigde pentru vânătoarea de vulpi și ajunși celebri în anii 30, trop canin reluat de Hazanavicius în The Artist (2011).
Punctul central al filmului are loc când, aflat în căutare de slujbe, după ce adăpostul de câini din New Jersey unde lucra este închis, Doug ajunge la un club de noapte, un „drag ball” unde au loc spectacole cu travestiți. Acolo, alături de Marilyn Monroe, Cher ori Madonna, Doug intră pe scenă îmbrăcat în Edith Piaf și interpretează în franceză legendara piesă „La Foule”, înlăcrimând publicul. Momentele din evoluția personajului sunt punctate de trecerile sale de la o piesă la alta, când cântă „Lily Marlene”, ca Marlene Dietrich cu joben, personajul e transformat într-un justițiar de haită.
„Modul de a povesti al lui Besson, numit uneori și ”post-punk”, e marcat de meandre și divagații „cu mesaj”
Chiar „cuplul” Doug-Emily e o trimitere intenționată la tandemul dintre Jules (rolul lui Frédéric Andréi) și soprana de culoare Wilhelmenia Fernandez, din primul film care inaugurează stilul „du look”, Diva (1980) regizat de Jean-Jacques Beineix. Problema este că uneori, pentru a înțelege referințele lui Besson, ca atunci când auzim piesa lui Charles Trénet, „Que reste-t-il de nos amours”, ar trebui să înțelegem cultura din care vine autorul.
Modul de a povesti al lui Besson, numit uneori și ”post-punk”, e marcat de meandre și divagații „cu mesaj”. Referințele la „visul American” sunt recurente și evidente. Din cușca unde e închis Doug se vede steagul american fluturând bleg printre rufele întinse la soare, iar diamantele albe, buzele roșii și fondul albastru al sălii de detenție formează culorile „americane”. Cel mai important este că, în aceeași cușcă unde e obligat să trăiască, băiatul descoperă revistele de modă ale mamei. Hrănit cu „American Magazine” și „Modern Woman”, astfel că băiatul crește iubit de câini și hrănit cu povești din reviste de „glamour”.
„Vizual, trecem dintr-o lume într-alta”
După ce aflăm despre copilăria lui Doug, narațiunea revine la Evelyn, polițista-psihiatru, care și ea are probleme cu soțul ei abuziv, Melvin. Apoi poliția derulează o investigație în „cuibul” lui Doug, care s-a transformat în arest, arătând ca un martor al lui Iehova, iar în vreme ce discută cu polițista, se aud clopotele unei biserici în fundal. După ce în prima parte asistăm la zeci de minute de dialog „în doi”, totul având loc exclusiv prin interacțiunea verbală între două personaje, susținute numai de abilitățile aparatului de filmare, care își schimbă poziția în mod discret, pentru a sublinia replicile personajelor, urmează un pretext retoric, care permite ca povestea să execute un nou salt narativ, direct în copilăria lui Douglas.
Acesta e deja un adolescent care trăiește cu un tată violent, care crește câini de luptă și care o bate pe mamă ca pe un animal, în timp ce aceasta stă ascunsă sub masă. Și vizual trecem dintr-o lume într-alta, de la sala de detenție, unde domină tonurile reci și culoarea roșie a hainelor și a buzelor rujate ale lui Doug, la lumea copilăriei, reprezentată în tonuri de sepia și punctată de amintiri sinistre. Vedem, din perspectiva subiectivă a copilului, o mamă care ascultă „discuri europene” în timp ce gătește. Apoi copilul este aruncat în canisa tatălui, pârât de Richie, fratele mai mare, pentru că hrănește animalele pe ascuns.
„Eroul nostru devine un fel de Robin Hood, dar cu patrupede”
După 20 de minute de emoții puternice și realiste, regizorul mută totul într-o nouă direcție, de data aceasta parodică. Acum, ca substitut al lui Jean Reno, apare Mickey, un Jack Russel terrier cu mișcări de asasin plătit, în timp ce un ciobănesc belgian, un malinois care apucă gangsteri de testicule, devine surogat de Liam Neeson. Această substituire comică a eroilor din filmele de acțiune cu căței e auto-parodică. În partea a doua filmul lui Besson se transformă în mod voit într-un soi de See Spot Run (2001), parodie după filmele cu câini bandiți sau detectivi unde Doug și banda lui de câini de pripas încep să dea spargeri, iar eroul nostru devine un fel de Robin Hood, dar cu patrupede.
Acest tip de narațiune cinematografică, care este uneori viciată de inconsecvențe, ne permite să descoperim tot mai multe lucruri despre protagonist pe măsură ce povestea evoluează. La întâlnirea cu Juan, care îi aduce un pui de labradoodle abandonat, aflăm că Doug e paraplegic. Apoi, în timp devine bărbat din femeie, în timp ce Doug se spală cu dușul de la chiuvetă, descoperim că are în mijlocul omoplaților o cicatrice de glonț.
„Improbabil, dar emoționant”
Și acest mister este rezolvat printr-o anamneză tragică, tatăl și-a împușcat fiul într-un moment de furie, spulberându-i un deget în timp ce fratele îi recită truisme biblice. La fel, dezbrăcarea lui Doug din ținuta de „drag queen” de la început și transformarea sa în bărbat, e însoțită de „îmbrăcarea” poveștii cu informații despre cruzimile la care a fost supus. După ce tatăl îl aruncă în cușca animalelor pe micul Doug pentru un motiv minor, aflăm că mama a fugit fără să încerce să îl salveze pe fiul ei.
Ca să putem să rămânem în interiorul acestui mod de a povesti trebuie să facem un efort de suspendare a neîncrederii. Când gangsterul sud-american, care se cheamă Morales (deși e imoral), este atacat de câini, Doug apare ca văduva neagră, înger al răzbunării în scaun cu rotile.
Când băiatul e salvat din canisă, trebuie să acceptăm presupoziția că un câine știe ce este o mașină de poliție doar văzând o poză dintr-o revistă este improbabilă și să îl urmăm pe Moby, care nu întâmplător e din aceeași rasă cu celebrul Benji, adică un amestec probabil între terrier, pudel și șnauțer. Faptul că Doug pretinde că nu și-a dresat animalele, că aceștia înțeleg tot ce le spune, inclusiv știu să îi aducă ingrediente precise pentru rețeta pe care o gătește, e improbabil, dar emoționant.
Filmul lui Besson e o critică la adresa masculinității „toxice”
O mare parte din reușita filmului e dată de actorul australian, care reușește să treacă de la un alter-ego al personajului la altul în mod natural. El nu are doar multiple identități feminine, este mereu la granița dintre masculin și feminin, între psihopat și supererou. Cu accentul lui de sudist și cu vocea dogită, cu fizionomia deformată și cu aspectul de Forrest Gump, Doug e un amestec de cruzime și inocență, fapt accentuat de groplanurile cu chipul bărbatului rujat alternând cu scene în care apare în ipostaze masculine. El devine ușor un justițiar în stilul lui John Wick, care se răzbună pe ucigașii cățelului iubit și îl învinge pe „El Verdugo”, un gangster local, care îi terorizează pe vecini.
Filmul lui Besson e o critică la adresa masculinității „toxice”. De la Mike, tatăl personajului principal (jucat de actorul german Clemens Schick), care e un creștin crescător de câini de luptă, la fratele semi-idiot sau agentul de asigurări, ambii uciși de câinii lui Doug (poate pentru că toți bărbații au mustăți similare), figurile masculine au o dimensiune care provoacă aversiune. Tatăl cu mustața lui „în oală”, cu salopetă de „redneck”, fratele care e tuns cu castronul și cu apucături sadice, bondocul șef al gangsterilor latino, care are și el mustață „tip ghidon”.
„Cronologia și evoluția personajelor șchioapătă”
În schimb, dacă bărbații sunt figuri odioase, femeile sunt mereu personaje emoționante. Așa e întâlnirea dintre Doug și Selma, tânăra consilieră care îl inițiază în lecturi selecte și machiaje complexe. Selma este un fel de Albă ca Zăpada, care discută în fața oglinzii despre ce e realitatea și ce e falsul, care îl învață pe băiatul fără prieteni să se refugieze în lumea personajelor ficționale.
Faptul că aici cronologia și evoluția personajelor șchioapătă – când Selma actriță celebră, iar Doug devine adult, femeia rămâne tânără – nu e neapărat un defect narativ, face parte din tehnica cinemaului „de look”. Unele planuri detaliu sunt excesiv de emoționante, dar exagerarea e parte a stilului filmelor „de look”. Deși nu știm cum ajunge „Dogman” să trăiască într-un liceu abandonat, care seamănă cu un buncăr postapocaliptic, aidoma „Fantomei de la Operă”, dar când un cățel salvat îi linge fondul de ten, chipul de gheișă al bărbatului devine o mască a durerii.
„Dogman va intra în cinematografe în iulie”
La final, poate și ca să nu-și dezamăgească fanii, Besson ne oferă un epilog triumfal. Dogman devine un fel de Taken (pe care tot Besson l-a produs) combinat cu Home Alone. Un personaj paraplegic, ajutat de teckeli și terrieri, de ciobănești irlandezi și germani, lichidează o bandă întreagă de sud-americani înarmați până în dinți. Și, desigur, tot în stilul siropos al „cinema du look”-ului, Douglas evadează din arest tot cu ajutorul cățeilor, pe muzica lui Piaf: „Non, rien de rien/ Non, je ne regrette rien”, îmbrăcat ca Willy Wonka. Poziționat direct sub umbra crucii unei biserici aflate taman în fața secției de poliție, la intersecția dintre străzile „Lincoln” și „Dewey” el se prăbușește pe jos, fără să mai știm dacă a murit sau doar a căzut înaintea Divinității.
La final, dacă nu v-ați dorit un câine până acum, sigur veți merge la ecarisajul cel mai apropiat. Iar dacă regretați că nu ați văzut filmul la deschiderea Festivalului, Dogman mai rulează în alte trei zile la TIFF și va intra în cinematografe în iulie, merită să îl vizionați. Dacă nu, atunci așteptați cercetările din domeniul „disability studies”, unde specialiștii în analizarea personajelor cu incapacități vă vor explica de ce nu trebuie să ocupați locurile pictate cu albastru prin parcări.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger
ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni
În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
EVENIMENT
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
ANRE a emis în acest an un ordin care prevede că toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să plătească o cotă parte la factura de energie termică, indiferent dacă sunt racordate la sistemul centralizat sau dețin centrale individuale pe gaze. A fost generată o formulă de calcul potrivit căreia cota comună ajunge la 50% din factura totală a blocului, scrie HotNews.ro. Oamenii au numit aceste costuri „taxa pe țeavă”, cu referire la coloana de distribuție a agentului termic în bloc.
În luna martie a acestui an, ANRE a emis un regulament privind repartizarea consumului de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii repartitoarelor.
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
„Cantitatea de energie termică aferentă consumului comun de încălzire, repartizată proporțional cu cota indiviză conform prevederilor art. 14, se achită de către toți proprietarii/utilizatorii de apartamente/spații cu altă destinație decât cea de locuință din unitatea de calcul, indiferent dacă:
a) apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință sunt sau nu conectate la SACET (sistemul centralizat – n.r.) sau la sursă locală;
b) există sau nu coloane de distribuție a încălzirii ce traversează apartamentele și/sau spațiile cu altă destinație decât cea de locuință și dacă acestea sunt sau nu izolate termic”.
„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%”
Radu Opaina, președintele Federației Asociațiilor de Proprietari din România, a scris pe Facebook: „A venit prima factură de căldură! Prima aberație a iernii în blocurile cu repartitoare: jumătate din factura pe bloc o plătesc toți, atât conectații, cât și deconectații (cei cu centrală proprie). Este o aberație colosală. Nu ai cum să ai parte comună 50% din factura totală. Nu înțeleg cum au ajuns la acea formulă”.
„Cota comună ar trebui să fie maximum 10%. Vă fac un calcul: de exemplu un bloc cu 8 etaje și 40 de apartamente, pe scară sunt 8 calorifere, câte unul la fiecare etaj, iar în apartamente sunt câte 3 calorifere, să zicem, deci 120 de calorifere. Ar veni 128 de calorifere în total în bloc, din care 8 sunt la comun. Cum să ajungă partea comună 50%?!”, s-a întrebat el.
„Este abia prima lună cu costuri de încălzire. Să vedeți ce scandaluri vor ieși în blocuri când vin facturile acelea urișe pe decembrie, ianuarie, februarie.
Să zicem că v-ați luat centrală pe gaz, ați făcut o investiție, ați dat bani pe centrală, v-ați debranșat, acum plătiți facturi la gaz, și acelea uriașe, iar acum mai vine și această cotă comună uriașă”, a mai scris Opaina.
„O clădire, o singură soluție de încălzire”
Mihai Mereuță, președintele Ligii Habitat, este de altă părere: „Sunt legile fizicii. Căldura circulă. Vă dau alt exemplu: cineva care are centrală pleacă de acasă și închide centrala, deci nu consumă și nu plătește nimic pentru acea perioadă, însă când vine acasă nu găsește rece ca afară, ci 15 grade cel puțin”.
În opinia sa, soluția este interzicerea posibilității de a avea mai multe modalități de încălzire în același condominium.
„Ar trebui să fie: o clădire, o singură soluție de încălzire”, zice Mereuță.
EVENIMENT
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
În vară, presa prelua o informație din mass-media europeană legată de faptul că de la 1 octombrie 2024, așa numitele anvelope all-season vor fi interzise.
„Începând cu 1 octombrie 2024, șoferii se pot confrunta cu amenzi dacă nu respectă noile reglementări referitoare la anvelope. O regulă importantă este schimbarea cauciucurilor de două ori pe an. Deși anvelopele all-season oferă o opțiune convenabilă pentru a evita aceste schimbări, o nouă reglementare interzice anumite tipuri de anvelope începând cu aceeași dată”, scria Capital.
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
„Anvelopele de tip all-season nu sunt foarte sigure pe timpul sezonului rece, sunt de părere specialiștii. O serie de studii arată că șoferii aflați la volanul unor vehicule astfel echipate au produs mai multe accidente. Conform statisticilor, anvelopele de tip all-season reprezintă un compromis”, scria Evenimentul Zilei.
Cu alte cuvinte, anvelopele all-season nu că ar fi bune și vara și iarna, ele n-ar fi bune nici vara, nici iarna.
Conform presei, sursa acestei informații ar fi chiar Uniunea Europeană, care consideră că majoritatea accidentelor ar fi fost provocate din cauza echipării mașinilor cu acest tip de anvelope.
„Nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă”
Cluj24 a solicitat un răspuns singurului for din România abilitat să ia o asemenea decizie, și anume RAR:
„Primele ninsori aduc și primele întrebări despre ce pneuri trebuie montate pe autovehicule în sezonul rece, despre marcajele de pe anvelope sau despre data de la care acestea devin obligatorii. Vă înțelegem nelămuririle, pentru că în fiecare an sunteți bombardați cu informații nereale, menite să genereze panică printre cei care se tem că au omis să citească modificările legislative. Din acest motiv vă spunem noi tot ce trebuie să știți despre anvelopele de iarnă.
Pe scurt, dacă nu vreți să citiți până la capăt (deși vă recomandăm să o faceți), trebuie să știți că legislația din România nu s-a modificat! TOATE anvelopele, indiferent de denumirea lor comercială, care sunt marcate cu literele M şi S (însemnând noroi <<mud>> și zăpadă <<snow>>), sub forma M+S, M.S. sau M&S, îndeplinesc cerințele de utilizare în condiţiile specifice de iarnă prevăzute în legislaţia națională. Totodată, nu există o perioadă stabilită în care trebuie utilizate anvelopele de iarnă, acestea fiind obligatorii atunci când autovehiculul circulă pe un drum public acoperit cu gheață, zăpadă sau polei.
Acum, mai în detaliu, reamintim că legea din România nu merge dincolo de marcajul format din literele M și S, respectiv dincolo de definiția anvelopelor de iarnă/zăpadă din legislația de omologare a anvelopelor. Textul OG nr. 5/2011, prin care se modifică OG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, utilizează termenul „anvelope de iarnă”, anvelope care se identifică prin utilizarea literelor M şi S.
Denumirea de anvelopă “all-season” este o denumire comercială care nu defineşte cu exactitate tipul de anvelopă omologată pentru utilizarea pe timp de iarnă conform OG nr. 5/2011.
„Nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece”
Singurul criteriu care certifică faptul că anvelopa este omologată în acest sens este inscripţia literelor M şi S, sub una dintre formele menționate.
Prin urmare, dacă posesorii de autovehicule respectă legislația în vigoare și folosesc pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, anvelopele marcate cu literele M și S nu se aplică sancțiuni!
Registrul Auto Român vă recomandă să nu ignorați importanța anvelopelor de iarnă în sezonul rece, deoarece acestea sunt concepute ca la o temperatură de sub 7-8 grade Celsius să rămână moi, spre deosebire de cele de vară, pentru a păstra aderența la carosabil.
Înainte de a monta anvelopele, vă recomandăm să verificați anul fabricației (DOT) și adâncimea profilului. Dacă anvelopele au o vechime de peste 4-5 ani, solicitați părerea unui specialist, care să observe dacă există urme specifice de uzură.
Este important de știut că o anvelopă de iarnă, aflată în condiții optime, crește aderența pe carosabilul acoperit cu zăpadă și scade distanța de frânare.
Precizăm că amenda pentru lipsa anvelopelor de iarnă, în condițiile specificate de lege, se încadrează în clasa a IV-a de sancţiuni (9-20 puncte-amendă).
În final, vă asigurăm că am citit și noi știrile despre “anvelopele care vor fi interzise din 2024”, dar rămâne cum am stabilit: vă anunțăm din timp când vor apărea noutăți legislative care pot avea impact asupra deținătorilor de vehicule din România”.
Zvon sau nu, cert este că o asemenea știre are și o componentă comercială. Cui prodest? Cui folosește un asemenea gen de dezinformare? Evident, vânzătorilor de anvelope care, se pare, și-au crescut vânzările la categoria anvelope de iarnă…
ECONOMIE
Dragoș Damian: N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? Participă la un târg de cariere și fură de la competiție
CEO Terapia, Dragoș Damian, critică lipsa de investiție reală în formarea resursei umane de către companii și o practică frecventă: recrutarea agresivă de la competitori.
„N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? În învățământ dual? În burse și practică pentru studenți? În laboratoare scumpe în facultăți? Nici o problemă! Participă la un târg de cariere și fură de la competiție câți angajați ai nevoie!
Povești de adormit mediul de afaceri
Urmărește o conferință la care iau parte șefii departamentelor de resurse umane și vei realiza ce profesioniști desăvârșiți sunt. Stăpânesc cu măiestrie o mulțime de formulări complicate care te conving cât de mult timp și bani alocă pentru atragerea, retenția și dezvoltarea oamenilor din organizația lor, cât de mult se investește în resursa umană, ce beneficii cuprinzătoare sunt acordate.
Ce nu știi însă este că toate lăudăroșeniile lor sunt povești de adormit mediul de afaceri pentru că, singurul lucru pe care îl fac este să fure angajați de la competiție. Păi are cineva chef, bani și timp să investească în angajați? Are cineva chef, bani și timp să dezvolte un director financiar sau economic, un specialist de calitate, de la director la analist, un specialist în operațiuni industriale de la director la ingineri la supervizori la operatori mașini alfa-numerice, un specialist în planificarea producției, un specialist în lanțul de aprovizionare, un specialist de mediu?
Instructajul costă sute de mii de lei
Uite. Un director financiar se pregătește în 5-10 ani, instructajul costă sute de mii de lei. Specialiști de calitate și de operațiuni industriale nu există, ei trebuie luați de pe băncile facultății, durează 1-3 ani pregătirea lor, tot sute de mii de lei. Specialiști de planificare, de aprovizionare, de mediu, la fel, nu există, costă mii și mii de lei pregătirea lor.
Pentru pregătirea unor astfel de specialiști este necesară muncă asiduă în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă de pe băncile facultății, etc.
Mergem la competiție și furăm
Prostii! Timp și bani dați de pomană. Așadar, mergem la competiție și furăm. Luăm oameni gata pregătiți de fraierii din alte companii, care cred bazaconii de tipul învățământ dual preuniversitar și universitar sau pierd vremea în pregătirea angajaților prin parteneriate cu facultățile. Sunt unii angajatori fraieri care cred în rolul angajatorilor de a ajuta societatea să progreseze prin dezvoltarea generațiilor Y și Z.
Cât de fraieri pot fi?
Furtul de angajați este soluția perfectă pentru orice șef de resurse umane:
- Poți da salarii mai mari sau beneficii de altă natură pentru că nu te costă nimic pregătirea lor;
- Nu există nici o lege împotriva furtului de angajați, dimpotrivă, Codul Muncii „încurajează” furtul de angajați prin prevederi ambigue. Astfel încât poți fura 1, 2, 5, 10, 20 de angajați. Poți fura atâția angajați de la competiție până o închizi și tot nu pățești nimic, degeaba reclamăa unii aceasta practică;
- În plus:
- Bonus 1: merită să vezi fețele directorilor cărora le furi angajații, sunt de neprețuit supărarea și frustrarea lor după ce au consumat timp și bani cu munca susținută în interiorul organizației, parteneriate cu instituțiile de învățământ, donații de echipamente scumpe către universități în așa fel încât instruirea să se facă încă de pe băncile facultății. Niște fraieri, merită să râzi de ei;
- Bonus 2: daca angajatul furat nu se inseră în organizația ta, îl dai afara fără probleme, fără să fi consumat timp și bani pentru a-l pregăti. Și rămâi cu satisfacția că ai destabilizat competitorul de unde l-ai furat, care trebuie să consume timp și bani ca să pregătească pe altcineva.
Singura cale ieftină, să furi angajați de la competiție
Așadar, fură un angajat de la competiție, fură 2, 5, 10.
Totuși, fii un pic prudent, respectă niște reguli de bază:
- mergi tot timpul la conferințe ca să arați publicului că de fapt ești un angajator de top care investește timp și bani în pregătirea resursei umane. Și mai bine, cumpăra un loc într-un anuar ”Angajatori de Top”, e maxim 5.000 de Euro, dă bine;
- folosește anunțuri pe situl propriu, târguri de cariere, platforme de recrutare, companii de plasare de forța de muncă și vânători de capete, astfel încât să eviți orice risc ca planurile tale să fie dezvăluite;
- lipește afișe de recrutare pe stâlpi sau plasează banere în jurul locației competitorului pe care îl asediezi ca să-i furi angajații, demonstrezi astfel că ai publicat la loc vizibil intenția de angajare.
Singura cale ieftină și rapidă de dezvoltare a organizației tale este să furi angajați de la competiție. Succes!”, a spus Damian.
ADMINISTRAȚIE
Trenul metropolitan, „undă verde” de la Consiliul Județean Cluj. Aviz favorabil în Comisia de Urbanism
Consiliul Județean Cluj a avizat realizarea trenului metropolitan, în ședința Comisiei de Urbanism de joi, 21 noiembrie.
Comisia Tehnică de Urbanism și Amenajarea Teritoriului (CTATU) din cadrul Consiliului Județean Cluj a avizat favorabil, cu condiționări, Planul Urbanistic Zonal (PUZ) al viitorului Tren Metropolitan Cluj.
Trenul metropolitan va rezolva problema mobilității urbane
„Pentru ca acest important proiect să poată merge mai departe, în sensul depunerii și obținerii finanțării europene, am decis să aprobăm, cu anumite modificări, documentația prezentată în comisie. Este necesar ca proiectul viitorului tren metropolitan să fie corelat cu toate proiectele de infrastructură publice și private aprobate deja pe traseul propus prin PUZ.
Această nouă investiție este una extrem de importantă din perspectiva rezolvării problemei de mobilitate urbană pentru cei aproximativ 500 de mii de clujeni care trăiesc și muncesc în Zona Metropolitană Cluj”, a declarat Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj și al Comisiei CTATU.
Ultima etapă a fazei de proiectare
Elaborarea PUZ-ului aferent Trenului Metropolitan Cluj, ca etapă finală a fazei de proiectare, a fost necesară în vederea stabilirii reglementărilor urbanistice pentru realizarea obiectivelor noi propuse în cadrul acestui proiect de infrastructură, reguli care nu au fost cuprinse, anterior, în cadrul PUG-urilor aflate în vigoare.
Proiectul Trenului Metropolitan constă în introducerea unui serviciu de transport public de călători de-a lungul infrastructurii de cale ferată existentă deja între localitățile Gârbău și Bonțida, via Cluj-Napoca, cu nu mai puțin de 23 de stații. Astfel, de-a lungul celor 48,8 km de traseu, vor fi amenajate noi peroane, un pasaj rutier subteran, trotuare, piste biciclete, parcări auto/moto/velo și stații de autobus.
Profesorul clujean Vasile Pușcaș împlinește 72 de ani. A negociat intrarea României în Uniunea Europeană
VIDEO. Bartolomeu Anania şi-a prevestit moartea!? „Nu mi-e frică”. 13 ani de la trecerea sa la cele veşnice
E ziua ta. Istoricul şi criticul literar Mircea Popa, 85 de ani
Ordin ANRE: „Taxa pe țeavă” – toate apartamentele dintr-un bloc trebuie să PLĂTEASCĂ o cotă parte la factura de energie termică
Sunt interzise ANVELOPELE all-season? RAR: Vă anunțăm din timp când vor apărea NOUTĂȚI legislative
Dragoș Damian: N-ai chef, timp sau bani să investești în resursa umană? Participă la un târg de cariere și fură de la competiție
Trenul metropolitan, „undă verde” de la Consiliul Județean Cluj. Aviz favorabil în Comisia de Urbanism
VIDEO FOTO. Ciocolată Dubai, preparată de elevii Școlii Profesionale Speciale Samus Cluj. Va fi vândută la târgul de Crăciun
VIDEO. Aron Bogdan: Partidul S.O.S. România, o platformă în care poți să te exprimi liber, să-ți asumi adevărata identitate (PE)
Bărbat rănit grav pe un șantier din Cluj-Napoca. A fost intubat
Adrian Axinia, europarlamentar AUR: Trenul electric care merge o zi și… atât (PE)
